La finalul ”Emergence”, fizicianul Brian Cox a mărturisit că - în ciuda nenumăratelor descoperiri ale umanității în domeniile științei, marilor teorii sau călătoriilor în spațiu - omul cunoaște în fapt foarte puține (poate e chiar foarte aproape de nivelul zero în ceea ce privește informațiile relevante legate de univers sau universuri, despre care există teoreticieni care susțin că sunt în număr infinit). Foto: Florin Negruțiu.
Brian Cox a spus marți seară că este îngrijorat de această gălăgie, de acest zgomot produs de oamenii care au certitudini, pretinzând că sunt deținători ai adevărurilor. Înțelegeți voi cine sunt aceștia, îi vedem peste tot pe rețelele sociale (mai nou, coborând pe stradă) - pentru că, dacă e să fi produs ceva cu adevărat remarcabil aceste platforme este faptul că i-au adus în față (și constatăm că sunt foarte mulți) pe cei care „știu”.
Au, nu au carte, au cercetat sau nu, au argumente (validate/ valide, științifice) sau nu - ei știu, ei cred, ei cunosc. Nu am să insist mai mult pe acest subiect.
Show-ul ”Emergence” a fost o adevărată experiență: dens ca informație, într-o engleză britanică perfectă a unei gazde ce trecea într-un mod incredibil de coerent de la o idee la alta, lega concepte și teorii, în timp ce în spatele său erau proiectate imagini pe care mulți le vedem prima dată (deși sunt de găsit în surse publice).
Dacă așa s-ar preda fizica sau cosmologia la școală, probabil că am avea generații de elevi care s-ar îndrăgosti de științe și ar deveni exploratori, căutători, cetățeni curioși, care și-ar găsi pasiunea în a cerceta.
Pleci cu atât de multe semne de întrebare de la o asemenea lecție colectivă precum cea a lui Brian Cox, încât îți descoperi un apetit despre care nu știai că-l (mai) ai, acela de a afla mai multe.
Într-o lume în care „învățarea” se produce pe ecrane mici, trebuie să fie ridicol de facilă și să dea satisfacția rapidă utilizatorului că „știe”, un spectacol ca cel de marți seară aduce și o veste foarte bună.
”Emergence” a fost sold-out, sala a fost plină, peste 4.000 de oameni au stat de la ora 20 până aproape de ora 23, cu o pauză între cele două segmente, curioși să înțeleagă mai mult. Unii dintre ei, copii și adolescenți.
Sunt tentat să mă gândesc cât reprezintă acești 4.000 de oameni dintre noi, de ce nu avem percepția că sunt mai mulți, de ce nu se manifestă mai apăsat, de ce îi lasă pe ceilalți să ocupe spațiul.
Dar mi-a plăcut prea mult reprezentația lui Brian Cox și aleg să mai trag puțin de starea pe care mi-a provocat-o.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.