Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dacă vrei să încerci ceva nou în 2017, încearcă asta

Pe această clientă a mea nu am văzut-o niciodată la faţă. E o voce plăcută, cristalină, isteaţă, care curge în urechea mea prin căştile pe care le folosesc pentru aceste conversaţii telefonice/online, în care sunt oglindă şi complice a unor domni şi doamne care vor să înţeleagă mai bine ce vor de la viaţă şi apoi chiar să transforme în viaţă trăită acele lucruri. 

Coaching-ul are multe definiţii, în care fiecare cuvânt închide în sine sensuri atent pieptănate, dar mie îmi place să mă gândesc la mine în aceşti termeni simpli.

Maria (nume fictiv), îmi povesteşte cum a decurs exerciţiul pe care i l-am sugerat după prima noastră întâlnire. În engleză exerciţiul se numeşte ‘Best Possible Self’ (Cel mai bun eu posibil) şi are instrucţiuni foarte simple:

Ia-ţi câteva minute ca să te gândeşti la un moment din viitorul tău (ex. 6 luni, un an, zece ani) şi imaginează-ţi că toate lucrurile care ar fi putut merge bine au mers bine: lucrezi în domeniul preferat, ai exact genul de familie şi prieteni pe care ţi i-ai dorit, ţi-ai împlinit până şi obiectivele care azi par aproape imposibil de atins, eşti sănătos şi voios etc. 

Nu îţi imagina fantezii nerealiste, ci lucruri care chiar se pot întâmpla, dacă toate o să îţi meargă din plin. După ce ai o idee mai mult sau mai puţin conturată, începe să scrii despre toate aceste lucruri, inclusiv detaliile: dacă vrei copii - câţi copii şi cum să îi cheme, dacă vrei un job nou – ce vei face exact la noul tău job, dacă vrei să ai mai mult timp liber – ce exact o să faci cu el, dacă vrei să îţi deschizi o afacere – în ce domeniu şi cine o să fie clienţii, partenerii, etc. Nu ridica pixul de pe foaie pentru cel puţin 15 minute. Lasă-ţi imaginaţia să te ducă unde vrea ea, în cele mai îndepărtate cotloane şi nu îţi face griji dacă scrii urât sau frumos. Lasă să curgă. Repetă exerciţiul timp de patru zile. 

‘Cel mai bun eu posibil’ e unul din exerciţiile mele prerferate pentru că există cercetări ştiinţifice care demonstrează că este asociat cu reducerea emoţiilor negative, a creşterii optimismului şi chiar cu îmbunătăţirea stării de sănătate. 

‘Cel mai bun eu posibil’ e unul din exerciţiile mele preferate pentru că este asociat cu reducerea emoţiilor negative, creștrea optimismului şi, după unele cercetări, cu îmbunătăţirea stării de sănătate.

Vocea Mariei curge din cască în ureche: ‘Am mai făcut acest exerciţiu de două ori în trecut, dar de data asta am avut grijă să acopăr toate ariile, pentru că ultima oară mi s-au îndeplinit toate lucrurile pe care le-am scris, dar evident, despre ce nu am scris nu s-a întâmplat. Am scris despre sănătate, familie, despre Dumnezeu, despre România, despre cum vreau să contribui în societate. Mi-a plăcut foarte mult să fac acest exerciţiu, deşi spre deosebire de ultimele două dăţi, am avut sentimentul de impostor. Cine sunt eu să pot avea toate aceste lucruri? Ce am făcut ca să merit asta? Poate că dacă voi avea toate aceste lucruri, voi avea o năpastă pe undeva ca să contrabalanseze’. 

Marea surpriză este că mulţi oameni săraci lipiţi sunt mai fericiţi decât cei care au de toate şi deţinătorul miliardar al unei mari multinaţionale poate să fie mult mai nefericit decât angajaţii săi. Natura nu numai că a împărţit fericirea în mod democratic, dar a şi pus-o la îndemâna celor care vor să facă ceva pentru ea.

Frica Mariei îmi inundă mintea Ce aud în spatele vorbelor ei e că ‘trebuie să fii cineva ca să fii fericit/ă, să fii realizat ceva, să ai merite speciale’ şi că ‘dorinţa de a fi fericit/ă şi fericirea în sine e un pericol’. Maria îşi limitează singură şansa la fericire, pentru că în mintea ei au crescut nişte convingeri care sunt denumite chiar aşa: limitative.

Între cercetătorii care studiază fericirea există aproape un consens cu privire la faptul că 50% din fericire este datorată factorilor genetici: nu în sensul că există o genă a fericirii, ci că numeroşii factori de personalitate ne predispun spre a fi mai mult sau mai puţin fericiţi; 10% (doar 10%!) este determinată de condiţiile de viaţă (casă, job, etc.), iar 40% (patruzeci la sută!) datorită felului în care acţionăm şi gândim. Marea surpriză este că mulţi oameni săraci lipiţi sunt mai fericiţi decât cei care au de toate şi deţinătorul miliardar al unei mari multinaţionale poate să fie mult mai nefericit decât angajaţii săi. Natura nu numai că a împărţit fericirea în mod democratic, dar a şi pus-o la îndemâna celor care vor să facă ceva pentru ea.

Astfel, vestea bună din povestea asta e că fericirea nu e ceva ce ‘găseşti’, ci ceea ce îţi faci cu mâna ta sau îţi gândeşti cu mintea ta. 50% determinare genetică e mult, dar nu e musai ca dacă te-ai născut cu un set genetic scăzut pentru fericire, să fii nefericit. Pentru a se exprima, genele au nevoie de un mediu propice. Pe care tu poţi să decizi dacă îl creezi sau nu în viaţa ta, prin felul în care alegi să joci cartea celor 10% + 40%. Din fericire, ştiinţa psihologiei a evoluat enorm în ultimii ani şi acum ştim că există activităţi care ne pot face mai fericiţi. Una dintre aceste activităţi e prezentată în exerciţiul de mai sus, iar altele sunt descrise aici (în engleză). Unele dintre aceste activităţi pot părea ‘simpluţe’ şi poţi crede că nu o să funcţioneze. E alegerea ta ceea ce crezi, dar ceea ce trebuie să ştii e că toate au fost testate în condiţii de laborator şi au funcţionat pe o majoritate semnificativă din puncte de vedere statistic.

Suntem într-un fel de cerc vicios: mintea noastră adună neîncetat dovezi care să ne confirme convingerile. Nevoia noastră de predictibilitate bate şi logica şi realitatea uneori. Dacă crezi că nimănui nu-i place de tine, te vei comporta într-un mod care să să îţi confirme această idee. Dacă crezi că cei din jur vor doar să te critice, vei acţiona defensiv şi agresiv, până când ei chiar vor avea motive să te critice.

Nu spune nimeni că totul se poate schimba de la o zi la alta fără efort. Creierul uman e programat să fie mai atent şi să reţină mai bine experienţele negative decât pe cele pozitive. Specia noastră a evoluat datorită acestui mecanism. Ca om preistoric era musai să îţi aminteşti că planta asta e otrăvitoare şi că animalul ăla e carnivor, pentru că puteai greşi o singură dată: aia care îţi aducea sfârşitul. Programarea neurologică a rămas, chiar dacă condiţiile de viaţă s-au schimbat şi la supermarket nu se vând plante otrăvitoare.

În plus, credinţele pe care le avem despre noi înşine fac posibile acele comportamente şi evenimente care le confirmă. Suntem într-un fel de cerc vicios: mintea noastră adună neîncetat dovezi care să ne confirme convingerile. Nevoia noastră de predictibilitate bate şi logica şi realitatea uneori. Dacă crezi că nimănui nu-i place de tine, te vei comporta într-un mod care să să îţi confirme această idee. Dacă crezi că cei din jur vor doar să te critice, vei acţiona defensiv şi agresiv, până când ei chiar vor avea motive să te critice. Dacă crezi că nu meriţi să fii fericit, vei scormoni în tine şi vei găsi motivele pentru care fericirea ar trebui să te ocolească. Suferinţa emoţională şi nefericirea sunt ca un steag care arată că eşti la mâna unor convingeri limitative, multe dintre ele bazate pe frică.

Dacă vrei să fii mai fericit/ă, câteva întrebări care ar putea să îţi orienteze gândurile în direcţia bună ar fi acestea: ‘Ce cred eu de fapt despre fericire? Ce cred despre faptul că am 40% şanse să îmi creez propria fericire prin felul de a acţiona şi de a gândi? Dacă asta mă bucură, cum pot să încep cât mai curând? Dacă asta mă sperie, ce spune asta despre felul în care vreau să îmi asum sau nu responsabilitatea pentru emoţiile mele? Care dintre convingerile mele mă împiedică să fiu fericit/ă? Ce mă împiedică să renunţ la a mai crede aceste lucruri? La ce îmi serveşte să fiu peren nemulţumit?’. Oare dacă o să continui să crezi că nimănui nu îi place de tine o să găseşti mai mulţi oameni cărora o să le placă de tine? Dacă continui să crezi că şefii şi colegii tăi sunt ostili, puşi acolo doar ca să îţi facă ţie zile fripte, o să îi facă asta să fie mai drăguţi? Cu cât ştii mai multe despre convingerile tale, cu atât mai puţină putere au ele asupra ta.

Dacă vrei să încerci ceva nou în 2017, încearcă asta:

Aşază-te într-un loc liniştit şi imaginează-ţi cum ar fi viaţa ta dacă şeful ar fi mai drăguţ, colegii ar fi mai simpatici, soţul / soţia ar fi mai iubitor / iubitoare. În fine, imaginează-ţi că problema cu care te confrunţi acum în viaţa ta nu mai există şi că în locul ei ai bună pace şi înţelegere. Imaginează detaliile unei astfel de situaţii. Apoi gândeşte-te la ce ai putea face ‘ca şi cum’* problema cu pricina s-ar fi rezolvat. Iar apoi fă acel lucru. Ai putea fi suprins/ă de puterea lucurilor mici.

Ai curaj să fii (mai) fericit/ă?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este interesant cum coaching-ul prinde teren in ultimul timp. Sunt curios cate elemente are in comun cu NLP-ul. In general, oamenii isi doresc sa obtina lucruri marete intr-o perioada cat mai scurta, insa, din pacate, dezvoltarea personala necesita eforturi structurate si destul de indelungate. De multe ori un om scapa mai repede de o tulburare psihica decat sa se inteleaga si controleze foarte bine. " Fericirea", ca si concept, este ceva foarte complex si chiar periculos de folosit. Poate ar fi mai potrivit sa folosim " momente de fericire", stare de multumire, de impacare, de satisfactie, bucurie etc. Exista studii facute de catre un nou curent in psihoterapie ( Acceptance end comitment therapy), care confirma ca natura omului implica foarte multa suferinta. Astfel, pana sa vorbim despre stari de fericire, poate ar fi mai folositor sa analizam ideea de acceptare si intelegere a suferintei.
    • Like 0
  • Eu asa am evoluat de la un copil dependent de mama la un self employed de succes. Și așa o să și emigrez!
    • Like 0
  • Cum mai poti fi fericit cand vezi cate se intampla in jurul tau?
    Cum putem face abstractie de toate relele din lume ?
    Ar merita toate premiile lumii un astfel de antrenor de fericiti.
    • Like 0
  • Mata ai auzit de "Fericiti cei saraci cu duhul"
    Lor nu le trebuie nici un coach nici un treining.
    Ceilalti ,detinatori ai celor 50 procente genetice de nefericire ,daca se afla si intr un mediu asemanator ,nu cred ca au prea multe sanse cu toti coach -ii din lume.
    • Like 0
  • check icon
    Este un scenariu frumos... Poate autoarea dă și soluția fericirii cuiva care, de ex., a fost abandonat de părinți pe la o casă de copii și acolo copilul a fost abuzat, cu traume – de multe ori – nevindecabile. E un exemplu extrem? Autoarea este liberă să găsească altele.
    Viața este, într-adevăr, mult mai complicată decît exercițiile de stil.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult