Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dăncilă a avut „zbaterea” cu Iohannis!

Viorica Dăncilă afectată

Foto Inquam Photos/Octav Ganea

Ultima oră. În replică la răspunsurile libere la întrebările jurnaliștilor pe care le-a dat vreme de aproape o oră și jumătate Klaus Iohannis, Dăncilă a năvălit în sediul PSD, a citit de pe hârtii o listă de minciuni, insulte și victimizări feministe la adresa lui Iohannis, elaborată într-un timp de record mondial, arătând exact ce ar face dacă l-ar avea în față. Nu a asigurat nici măcar un microfon pentru jurnaliștii prezenți, ca să audă ca lumea telespectatorii întrebările lor.

I s-a cerut să răspundă cum e cu ceasul de aur „uitat” în declarația de avere. A răspuns: „Nu costă 5.000 de euro”. Dar cât? 4.999?

La întrebarea „Vă mențineți declarația că pe 10 august a fost o lovitură de stat?” a refuzat, penibil, să răspundă și a părăsit sala.

Dna Dăncilă a produs dovada perfectă pentru opinia argumentată de subsemnatul în postarea alăturată, și anume că bine face Iohannis că o trimite la plimbare.

Iar abjecta G. Firea a postat, după „căcarea” precedentă la adresa spitalului pentru copii bolnavi de cancer, un fake news de un primitivism colosal: președintele Iohannis ar fi avut cască în ureche la conferința pe care a susținut-o vorbind liber tot timpul! Minciună sfruntată pe care a preluat-o și distribuit-o tot PSD-ul!

Orice om cu un dram de minte gândește: cum să vorbești liber după casca din ureche răspunzând unor întrebări pe care nu le știi dinainte? Întâi ar trebui să asculți ce-ți spune ăla în cască, presupunând că e un geniu suprauman, capabil să elaboreze răspunsul pe loc, și pe urmă găvărești, cu pauze mari. Or, Iohannis a vorbit cât se poate de cursiv și cu răspunsuri evident spontane, între care tocmai cel la întrebarea cu casca a fost plin de umor: și-a arătat cu degetul urechea dreaptă, urechea stângă și apoi creștetul capului: „Aici e casca!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult