Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Poporul asmuțit

Oameni serioși îi tot dau cu respectarea democrației și cer „dezbatere” între Iohannis și Dăncilă.

Să ne deslușim. Democrație înseamnă vot liber, direct, universal și secret desfășurat în condiții legale. Campania electorală nu are prevederi speciale pentru candidați.

Fiecare e liber să-și facă programul electoral cum dorește. Nu sunt obligatorii aparițiile tv sau emisiunile radio, conferințele de presă, nici chiar întâlnirile cu alegătorii. Respectivul, cu expresia președintelui Constantinescu înainte de turul II 1996, se poate duce la pescuit pe toată perioada campaniei, dacă, în înțelepciunea lui, consideră că așa va obține mai multe voturi. 

Așa-zisa dezbatere finală este, de fapt, o zbatere. „Cetățenii pot astfel să cunoască mai bine ideile și programele candidaților”. Idei și programe, o lae. Fiecare vine cu lovituri sub centură, pregătite de echipa de campanie, pe care se zbate să i le aplice adversarului, spre deliciul publicului, care se uită ca la un meci de box.

Din întâlnirea Geoană-Băsescu, 2009, mai ține minte cineva vreo idee din programele lor? Nu a rămas în memoria colectivă decât întrebarea lui Băsescu „Da, aseară, la Vântu, v-a plăcut?”.

Iliescu-Constantinescu, 1992 – „Domnule, dumneavoastră vreți să întărim relațiile cu Taiwanul în detrimentul celor cu China!?”, întrebare pe care Constantinescu n-a mai putut s-o dreagă prin niciun răspuns.

Constantinescu-Iliescu, 1996 – „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”, la care Ion Iliescu a dat un răspuns chiar bine articulat și convingător, dar cine să și-l mai amintească?

Băsescu-Năstase, 2004 – „Blestemul celor doi comuniști”, glonțul de argint al lui Băsescu, și prăbușirea lui Năstase în fața întrebării „Cum vă simțiți, domnule prim-ministru, când vedeți sângele pe botul căprioarei împușcate?”. Atât.

Date fiind diferențele uriașe, de tot felul, între Iohannis și Dăncilă, întâlnirea ar consta în atacuri joase și victimizări feministe ale lui Dăncilă la adresa adversarului, din care șefa PSD nu poate decât să câștige, având în vedere nivelul „lower than the whale shit” (dna Dăncilă, ca patrioată, nu parlește limbi străine, deci am fost politicos folosind această expresie a pușcașilor marini) de la care pleacă. 

Iohannis nu are cum să răspundă la același palier, pentru că e președinte în exercițiu, are aproape 2 metri și 15 puncte procentuale avans. Din aceste „înălțimi”, nu poate decât să piardă dacă se angajează în dispută cu „biata femeie”, „mititica” Dăncilă.

Scopul principal pe care îl urmărește fosta premier este să ațâțe emoțional masele împotriva lui Iohannis, prin orice mijloace, căci e ultima ei șansă. Ce altceva să facă o candidată care mulțumește că a fost votată cu inima, adicătelea alegătorii ei nu au creier, gândesc cu ventriculul stâng, cu aorta, cu coronarele, nu e clar.

Nu altfel procedează Dan Barna. După ce astă-vară a cerut să fie confirmat în funcție de poporul userist, pentru eventualitatea, concretizată, că nu va intra în turul II, acum se folosește de arma pe care și-a pregătit-o prevăzător. Cere vot de încredere din partea aceluiași popor userist, pentru a-i bloca pe, nu baronii, să zicem viconții USR care îi cer decontul pentru înfrângerea rușinoasă. „Voința poporului, tovarăși!”, cum se închidea gura înainte de 1989.

Și Dăncilă, și Barna vor să asmută poporul ca pe o haită de câini de luptă împotriva celor cu care se confruntă la vârf. Ceea ce nu crez să aibă a face cu mai sus invocata democrație.

P.S.

CAP LIMPEDE

Stimați telespectatori Digi24, nu ne mai putem întâlni mâine-seară, joi, la ora 21, așa cum nu ne-am întâlnit nici joia trecută, dar ne-am întâlnit în ultimii 5 ani.

Tot răul spre bine. De acum înainte, în fiecare vineri, tot de la ora 21, voi fi invitatul tinerei și talentatei jurnaliste Digi24, Alina Manolache, în noua emisiune intitulată CAP LIMPEDE. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult