Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

De ce iubesc schiul de primăvară

Apres schi

Una din lecțiile fundamentale despre subtilitatea vieții naturii o am de la tata. El mi-a atras atenția că pițigoii cântă diferit în funcție de sezon. Simplificând, pentru a fi memorabil, tata mi-a spus că iarna, când e ger, pițigoii cântă „opinci, opinci”, denunțând nedreptatea de a trebui să evolueze desculț. Primăvara, când greutățile sunt uitate, cântă „țurțudău, țurțudău” (țurțudăul este un vârf de deal, regionalism din zona Buzăului). Exact la fel e și cu schiul.

Schiul de primăvară e mai puțin legat de performanțe sportive și are legătură mai mult cu sinteza de vitamina D și cu apres ski-ul. La altitudini mari, încă poți face coborâri în forță, dar schiul de primăvară nu e despre asta. Schiul în martie și aprilie e despre un pârâiaș care gâlgâie de sub zăpada de sub telescaun. E despre pițigoii care cântă țurțudău și despre mirosul de rășină de brad care cu cât e mai cald, cu atât e mai puternic. E despre bondarii care se avântă suicid peste întinderea albă, căutând cu disperare un petec zvântat pe care să aterizeze. În afară de aceste detalii care pentru unii nu sunt importante, există și avantaje mult mai palpabile.

Primăvara, densitatea schiorilor pe pârtii e foarte mică, și – lucru foarte important! – toți schiază bine. Nu se apucă nimeni să învețe să schieze în aprilie. Sunt doar veterani, care înțeleg și aplică toate măsurile de comportament defensiv și etichetă în schi. Sunt puține elicoptere sanitare primăvara pe pârtii. Ziua e mai lungă și mai caldă și – esențial! – toate cabanele au o zonă de șezlonguri.

Am fost o săptămână la schi în Franța, la Val d’Arly, ca parte a echipei României de schiori jurnaliști (mai corect: jurnaliști care schiază). Au participat jurnaliști din 30 de țări la cele două probe (slalom uriaș și schi fond). O observație amară: România nu are exemple și o tradiție a schiului de performanță care să se transmită capilar și să se traducă într-un mental pregătit pentru podium. La noi, maxima satisfacție la schi e să prinzi loc de parcare aproape de gondolă. E o revelație pe care ești silit să o ai când te compari în cursă cu italieni, francezi ori elvețieni, care vin de fiecare dată să câștige. E a treia astfel de competiție la care particip și la care obțin un anonim loc la mijlocul clasamentului, fără nicio speranță de acces în primul eșalon valoric. Minima mea satisfacție: sunt unul din puținii români care au puncte FIS (participare la o cursă de schi omologată FIS).

Domeniul schiabil Espace Diamant e foarte aproape de mai celebrele Chamonix ori Megeve și își merită numele. E greu să bați priveliștea Mont Blanc-ului din orice colț al domeniului de 200km de piste aflate pe 3-4 versanți diferiți. E imposibil să nu simți că aici se suprapun pentru doar câțiva kilometri pătrați zonele unde se pot fabrica și brânza Beaufort și cea Reblochon AOC (appellation d'origine controlee). Tartiflette, fondue, raclette? Franța rurală are un șarm pe care nu-l găsești în Austria, unde totul e nichelat. În plus, există Mont Blanc, un vârf la care te poți uita cum se înroșește în fiecare oră de aur a înserării.

Clubul jurnaliștilor schiori din România se numește AJSR și e afiliat la organizația mondială SCIJ care organizează anual (de obicei primăvara) o întâlnire într-o stațiune de schi dintr-una din țările membre. Anul viitor, vom merge în Rusia sau Japonia, unde sperăm să facem, ca de fiecare dată, o figură frumoasă pe pârtii și în afara lor. Hai România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ionel check icon
    Ati incurcat-o domnule jurnalist !!?? Raul a invatat regulile democratiei si poate lua la intrebari pe oricine !!! Ce , daca nu sunteti persoana publica credeti ca ati scapat de rigorile vietii dambovitene !!??
    • Like 1
    • @ Ionel
      are si domnul Raul dreptatea dumnealui :)
      • Like 0
  • Raul check icon
    Ati fost pe bani publici, pe banii unei firme, sau pe banii dvs? E important de specificat astfel de lucruri.
    • Like 0
    • @ Raul
      Costurile deplasarii se suporta individual, de fiecare participant. Multumesc pentru intrebare, domnule Raul, am omis sa mentionez in text.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult