Cătălin Mihăilă

Pe vremuri, când eram student, a lipsit foarte puțin să fiu sfâșiat de o haită de câini în spatele Facultății de Drept din București. Apoi, primarul Băsescu și-a pus o întrebare pe care ne-o puneam toți: cine dorim să trăiască în București, oamenii sau câinii? Am scăpat atunci. Să vedem cum ne descurcăm acum, cu urșii. În timp ce românii arată tot mai fățiș simptomele unui vesel regres cognitiv, urșii profită și plănuiesc să preia cârma țării, UAT cu UAT, de la munte către mare. foto: Profimedia

Momentul dezbrăcării de umanitate a oamenilor survenea în fiecare zi lucrătoare la oră fixă, când rata trăgea la peronul înțesat de lume. Foto - Inquam Photos

Mulți din sat și-au cumpărat, seduși de magnetismul brandului. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Dacă ar mai trăi, bunicul sau tata ar râde de noi ca de niște fătălăi. (Foto: Céline Gaille/ AFP/ Profimedia)

Stupoare! Sunt aproape pe ultimul rând de sus și mă ia cu amețeală când mă uit spre scenă. 505 lei? Really? Plec, mânat de instinctul darwinian de a alege ceva mai bun.

Am decis să închiriez o autorulotă. O să conduc toată ziua hărăbaia, iar seara mă opresc, încing un focșor de tabără și fac poze la stele, mi-am zis. România n-o mai explorasem de pe vremea taberelor școlare.

Schiul de primăvară e mai puțin legat de performanțe sportive și are legătură mai mult cu sinteza de vitamina D și cu apres ski-ul. La altitudini mari, încă poți face coborâri în forță, dar schiul de primăvară nu e despre asta.

Caut cu privirea, fără succes, sticla de cristal cu whiskey și dop rotund tot din cristal pe care o știu din orice film bun, de la Dallas încoace. Îl întreb de la obraz: unde e sticla de whiskey cu încrustații?

Abia îmi mai simt picioarele. Mâinile reușesc cu greu să țină telefonul, ca o gheară. Nu am semnal. Mai bine, oricum nu am acuretețe la tap pe ecran. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Din când în când, oameni din posturi cheie se întâlnesc pentru câteva zile într-o locație retrasă de ochii lumii, pentru a discuta. Asta sună a cabală și miroase a sorosism de la o poștă. Oameni care conduc mari companii, funcționari de grad înalt din Ministerul de Externe, primari de mari municipii, etc., în principiu oameni care țin în mână destinele a mii de oameni. Ce discută ei acolo, feriți de ochii lumii? Ce planuri țes? (Foto: Wikipedia)