Cătălin Mihăilă

Momentul dezbrăcării de umanitate a oamenilor survenea în fiecare zi lucrătoare la oră fixă, când rata trăgea la peronul înțesat de lume. Foto - Inquam Photos

Mulți din sat și-au cumpărat, seduși de magnetismul brandului. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Dacă ar mai trăi, bunicul sau tata ar râde de noi ca de niște fătălăi. (Foto: Céline Gaille/ AFP/ Profimedia)

Stupoare! Sunt aproape pe ultimul rând de sus și mă ia cu amețeală când mă uit spre scenă. 505 lei? Really? Plec, mânat de instinctul darwinian de a alege ceva mai bun.

Am decis să închiriez o autorulotă. O să conduc toată ziua hărăbaia, iar seara mă opresc, încing un focșor de tabără și fac poze la stele, mi-am zis. România n-o mai explorasem de pe vremea taberelor școlare.

Schiul de primăvară e mai puțin legat de performanțe sportive și are legătură mai mult cu sinteza de vitamina D și cu apres ski-ul. La altitudini mari, încă poți face coborâri în forță, dar schiul de primăvară nu e despre asta.

Caut cu privirea, fără succes, sticla de cristal cu whiskey și dop rotund tot din cristal pe care o știu din orice film bun, de la Dallas încoace. Îl întreb de la obraz: unde e sticla de whiskey cu încrustații?

Abia îmi mai simt picioarele. Mâinile reușesc cu greu să țină telefonul, ca o gheară. Nu am semnal. Mai bine, oricum nu am acuretețe la tap pe ecran. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Din când în când, oameni din posturi cheie se întâlnesc pentru câteva zile într-o locație retrasă de ochii lumii, pentru a discuta. Asta sună a cabală și miroase a sorosism de la o poștă. Oameni care conduc mari companii, funcționari de grad înalt din Ministerul de Externe, primari de mari municipii, etc., în principiu oameni care țin în mână destinele a mii de oameni. Ce discută ei acolo, feriți de ochii lumii? Ce planuri țes? (Foto: Wikipedia)

Am vrut să călătoresc în viitor, pe DN1, cu un BMW seria 7. Am ajuns doar până la Corbeanca. (Foto Guliver/Getty Images)