Cătălin Mihăilă

Caut cu privirea, fără succes, sticla de cristal cu whiskey și dop rotund tot din cristal pe care o știu din orice film bun, de la Dallas încoace. Îl întreb de la obraz: unde e sticla de whiskey cu încrustații?

Abia îmi mai simt picioarele. Mâinile reușesc cu greu să țină telefonul, ca o gheară. Nu am semnal. Mai bine, oricum nu am acuretețe la tap pe ecran. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Din când în când, oameni din posturi cheie se întâlnesc pentru câteva zile într-o locație retrasă de ochii lumii, pentru a discuta. Asta sună a cabală și miroase a sorosism de la o poștă. Oameni care conduc mari companii, funcționari de grad înalt din Ministerul de Externe, primari de mari municipii, etc., în principiu oameni care țin în mână destinele a mii de oameni. Ce discută ei acolo, feriți de ochii lumii? Ce planuri țes? (Foto: Wikipedia)

Am vrut să călătoresc în viitor, pe DN1, cu un BMW seria 7. Am ajuns doar până la Corbeanca. (Foto Guliver/Getty Images)

Studiile au arătat că marketingul prin conținut este glontele de argint pentru cei mai loiali 20% din clienți (care contează, se vede treaba, pentru 70% din cifra de afaceri). (Guliver Getty Images)

În satul nostru, sub cotul drumului, locuiește cel pe care toată lumea îl strigă ca pe un al șaselea erou din Harap Alb: Joacă Lesne. Acest om e un miracol al naturii și al coregrafiei. La aproape 80 de ani, Joacă Lesne nu mai dansează, ci plutește.

În pofida iernii calde, am băgat scuterul în garaj, aproape cu lacrimi în ochi. Va trebui, din nou, să-mi consum orele bătând darabana pe volanul autoturismul meu de lux. Încerc, timid, să mă împotrivesc. Mașina nu mă mai atrage. Ieri am luat metroul. (FOTO: Guliver Getty Images)

Am renunțat la cablul tv acum cinci ani. De atunci, mă simt din ce în ce mai bine. (FOTO: Guliver Getty Images)

Acesta este un curent de opinie susținut mai fățiș sau mai voalat de Biserica Ortodoxă Română însăși. De ce? Pentru că muzica rock este – nu-i așa? – satanică. (Foto Guliver Getty Images)