Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De ce Jihad în Oltenia

Constantin Luigi Boicea, un tânăr frumos de 17 ani, din Craiova, a renunțat la alcool, tutun și drog, s-a despărțit de tatăl său și a devenit jihadist, fan Stat Islamic.

Încă un deputat, unul Teodorescu, a fost făcut scăpat de către Parlament din fața Justiției. Individul e acuzat în dosarul furturilor de sute de milioane de euro prin retrocedări și despăgubiri frauduloase la ANRP.

Ce legătură există între aceste două știri? Mulți, nu numai că nu imaginează un răspuns, dar nici măcar nu și-ar pune această întrebare.

Pentru că e vorba de metafizică și morală – două concepte indiferente societății noastre. Legea supremă a României în acest moment nu este Constituția, e materialismul cel mai josnic. Ce spune această lege?

Nu există interes național, interes social, comunitar, singurul real și palpabil este interesul personal. Nu există nimic sfânt, orice trebuie călcat în picioare pentru a-l satisface.

În ce constă el? În a grebla cât mai mulți bani, oricum, și de unde s-o putea. În a achiziționa cu ei putere, influență, relații, pentru a grebla și mai mulți bani.

Când o societate ajunge obsedată de material, reacția metafizică e inevitabilă. Tinerii sunt primii care simt lipsa unor idealuri, a unor cauze nobile, a ceva ce nu se pipăie, gustă, miroase, și nu e îndreptat spre potolirea instinctelor animalice, inclusiv cel de conservare.

A umbla numai în mașini de la 50.000 de euro în sus, a sta în vile cu piscină și în hoteluri numai de 5 stele, a te ghiftui în restaurante în care o cafea costă cât hrana pe câteva zile a unui pensionar.

A șopingi la Paris, London, New York, a juca table pe Coasta de Azur, a-ți repara organismul la Viena sau Istanbul.

Nu se mai termină șirul hoților cu ștaif scoși la vedere de DNA. Iar corupția și furtul își văd de treabă, incluzând și pușcăria în socoteală.

Clasa politică, guvernele, administrația, justiția, sănătatea, educația, biserica, armata, toate sunt roase până la măduvă de lepra șpăgii.

Cât despre simplii cetățeni, ei vor continuarea cu prioritate a luptei anticorupție. Sau, cel puțin, așa declară în sondaje. Dar dacă li s-ar oferi posibilitatea corupției pe bani mult mai mulți decât venitul lor modest, câți dintre ei s-ar da înapoi?

Și ce-ar face cu banii ăștia?

Câți nu visează că dreptatea înseamnă să aibă ei ce au corupții națiunii, să joace ei table pe Coasta de Azur?

Când o societate ajunge obsedată de material, reacția metafizică e inevitabilă. Tinerii sunt primii care simt lipsa unor idealuri, a unor cauze nobile, a ceva ce nu se pipăie, gustă, miroase, și nu e îndreptat spre potolirea instinctelor animalice, inclusiv cel de conservare.

Simt lipsa unei morale, alta decât cea fățarnică, a inșilor de la televizor.

Simt lipsa solidarității în numele unui țel dematerializat, alta decât solidaritatea de gașcă, club, pahar, tras pe nas. Alta decât solidaritatea forțată a familiei.

Vor să trăiască nu o soartă, ci un destin, fie și tragic.

De aici zvâcnirile „Uniți salvăm Roșia Montană!” și „Colectiv! Colectiv!”.

Dar e prea puțin.

În anii de după Primul Război Mondial, mulți tineri cinstiți, inteligenți, nobili sufletește, revoltați de politicianismul murdar, corupția, putreziciunea societății românești au fost atrași de Mișcarea Legionară. Ea le oferea frăție, severitate, luptă, supunere față de Căpitan până la moarte.

Legiunea Arhanghelului Mihail era un Cult al Morții, cum e astăzi Statul Islamic.

Dar pentru tinerii scârbiți, crima și propria moarte eroică pot însemna Metafizică, pot însemna Moralul împotriva Materialului.

Tânărul Luigi Boicea a trecut la Islam și a devenit un potențial terorist pentru că nu are în România o mișcare fundamentalist ortodoxă, neolegionară, suficient de puternică, la care să adere.

Nu are încă?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult