Mi s-a făcut rușine. Rușine că un astfel de om a ajuns să mănânce bomboane, plin de praf din cap până-n picioare și că eu am ajuns să-i spun să ia o pauză, ca să se odihnească. (Foto: Getty Images)

În urmă cu doi ani mă aflăm în aeroportul Charles de Gaulle așteptând îmbarcarea pentru zborul Paris - București. Era a doua oară când părăseam Hexagonul pentru a mă întoarce acasă și a o lua de la capăt, de dată această fără job și fără o altă sursă de venit. (Foto: Alamy/ Profimedia Images)

Îi învățăm „să se descurce” când trebuie să aștepte la tobogan. Da’, ce, al meu e mai prost? Îi aplaudăm și le validăm sălbăticiunea nativă când își fac singuri dreptate prin ilegalități „simpatice”. Ne bucurăm să sunt șmecheri, că „n-o să moară niciodată de foame” și că „mai bine să plângă mă-sa decât mama”. (Foto: Getty Images)

Când crești într-o lume în care traiul e posibil doar dacă stai la coadă ca să-ți iei pe cartelă strictul necesar, iar cadourile sunt o raritate, ai o perspectivă un pic diferită privind valoarea lucrurilor și semnificația unui dar

Anul acesta Giving Tuesday se desfășoară în perioada 1-8 decembrie.

Vă mulțumim, Maria, Marius și Alin. Pentru sacrificiul vostru, pe care îl faceți în fiecare zi. (Foto: Profimedia Images)

Pentru ei, timpul de a fi oameni nu a venit odată cu o tragedie globală, ci a fost dintotdeauna o mare certitudine. (Foto: Friedmann Vogel/ EPA-EFE/ Profimedia Images)

Dacă nimeni nu rămâne în urmă, România va fi la înălțime! (Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia Images)

Trăim zile grele, timpuri dificile, însă în aceste zile nu contenesc gesturile de solidaritate și de implicare. (Foto: Facebook Ștefan Mandachi)

Nu trebuie să fii pesimist ca să vezi în ce situație suntem. Realist vorbind, e grav.