Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De ce nu ne putem împăca în orice condiții. Între violența pe care o normalizăm și speranța că încă mai putem alege un alt drum...

Nicușor Dan în Franța

Foto: Profimedia

Mulți spun că securitatea națională este azi amenințată de conserve rusești, de goarne rusești, de televiziuni care propagă narative rusești. Dar eu cred că cea mai mare amenințare la securitatea națională azi e războiul dintre noi. Tensiunea asta care s-a tot acumulat în societatea românească în ultimul an începe să apese greu peste tot, nu doar în online, ca până acum câteva luni. Ura devine o stare de spirit pe care o simți azi din plin și la o ieșire cu prietenii, și la o plimbare prin parc, și la cumpărături prin supermarket.

În ultimele luni am fost martora mai multor situații de viață în care oameni de pe lângă mine au ajuns să se certe îngrozitor și să devină extrem de agresivi unii cu alții, din simplul motiv că unora le place Călin Georgescu și altora le place Nicușor Dan.

Nu mai zic ce trăiesc eu de mai bine de un an, pe fondul expunerii unor banale păreri despre felul în care se dezvoltă și crește societatea românească în aceste timpuri complicate și supuse unor încercări extreme. Căci mi-e și mie greu să deschid căsuța mesajelor private de pe rețelele de socializare și să citesc ce s-a adunat acolo, de la blesteme la calomnii și aberații greu de parcurs logic. Sigur, m-am obișnuit. Și cred că mulți spuneți asta: că v-ați obișnuit cu agresivitatea și ura dintre noi. Deși asta nu e deloc normal. Și asta nu spune nimic bun despre direcția în care noi am luat-o, ca și comunitate. 

Dacă ajungi să spui că tu te-ai obișnuit cu gândul că poți fi amenințat oricând cu moartea, atunci ai o problemă. Și nu numai tu, ci si societatea în care trăiești. Pentru că, să fim serioși, nimeni nu trebuie să trăiască în obișnuința amenințărilor. Și nu asta e lumea pe care vrem s-o lăsăm copiilor noștri, nu?

De mult timp ni se spune că e posibilă reconcilierea dintre noi. A spus-o la Paris zilele astea și Nicușor Dan, care pare să-și fi făcut un obiectiv din a uni societatea la loc. Și explică acum jurnaliștilor francezi că “persoanele care votează AUR nu sunt nici extremiste, nici pro-ruse. Dar nu au încredere în celelalte partide. Vor o schimbare, oricare ar fi ea. Acum, cum putem să le recâștigăm încrederea? Este necesar, și acest lucru va dura, ca autoritățile să lucreze pentru oameni. Cetățenii trebuie să vadă că există o luptă reală împotriva corupției”. 

Noi stăm și privim la această declarație cu sufletul fracturat. Căci, pe o parte, înțelegem că e nevoie ca cineva să vorbească totuși despre unitate și despre posibilitatea unei reunificări. E important ca noi înșine să facem efortul de a ne împăca unii cu alții, pentru că, așa cum spuneam și mai sus, adevărata amenințare azi la siguranța națională e războiul dintre noi. Celelalte se mai pot rezolva. Mai citim o carte, mai vedem un film, mai punem niște leuți la pensie sau salariu, ne mai canalizam furia către magistrați, dar dacă ne urâm unii pe alții, nu ajungem de fapt nicăieri. O populație apăsată de ură și divizată nu poate forma un stat puternic. Dimpotrivă, va sprijini manipularea și războiul hibrid în cele mai teribile forme ale lor.

Deci da, înțelegem pe deplin de ce e important ca, totuși, cineva să își dorească să ne împace unii cu alții. Și e foarte bine că o face Nicușor Dan. 

Problema e alta: în ultima vreme tot ce face Nicușor Dan pare a se orienta înspre satisfacerea facțiunii izolaționiste. Pe ea pare că o înțelege, cu ea pare să fie empatic, pentru ea intervine public. Pe pro-europenii care l-au sprijinit nu îi prea remarcă președintele. Lor nu le spune niciodată că îi înțelege, de vreme ce de un an de zile sunt supuși unor atacuri mizerabile, de un nivel neașteptat de scăzut. Ori, ca să împaci două părți ale unei societăți, nu e destul să cânți în strună celei mai agresive dintre ele. Trebuie să îi spui două vorbe bune din când în când și celei care nu te înjură. În ideea că toți ar vrea să fie înțeleși înainte să se împace. Ca să nu mai rămână frustrări. Abia apoi, după ce ai făcut asta, vii cu raportul cerut serviciilor secrete privind anularea alegerilor în 2024 și oferi societății explicațiile de care ea are nevoie. Și atunci împăcarea se poate produce. Iar adevărul de care oamenii au nevoie ne va elibera. Pe toți. Și vom fi din nou prieteni. Pentru că vom ști că tot ce s-a întâmplat nu a fost nedrept, ci just și corect față de țara pe care ambele părți pretind că o iubesc.

E drept că, din partea cealaltă, a lui Călin Georgescu, nu auzim decât despre “păduchi și șobolani”. Și ne dăm seama cine are, de fapt, interesul să ne țină scindați și supărați unii pe alții. 

Și da, nu îți trebuie mult echipament la mansardă ca să vezi discrepanța dintre mesaje. Dar Călin Georgescu e oricum pe ducă. Inclusiv goanele pro-rusești încep să se dezică de el. Ura, însă, va merge mai departe. Dacă nu se va acționa cu înțelepciune. 

Și înțelepciunea nu înseamnă să cânți în strună celor mai agresivi dintr-o societate. Ei trebuie să înțeleagă că greșesc și trebuie să știe că civilizația nu permite orice derapaj, doar pentru că e multă frustrare la mijloc. Toți avem dureri și supărări personale. Asta nu ne face să ieșim pe stradă sau pe net și să înjurăm sau să amenințăm în neștire necunoscuți. Iar pentru mulți dintre ei, această atitudine împăciuitoare a lui Nicușor Dan e similară slăbiciunii. Pentru că mulți dintre ei nu răspund decât la forță. De asta au fost atât de fascinați de un lider care umblă cu clanuri de mercenari și interlopi după el. De aia, oricâte vorbe bune le-ar transmite Nicușor Dan, el tot ”Mucușor” va fi. 

O parte din popor astăzi nu are nevoie de un psiholog, ci de un tătuc. Ca atare, e bine că Nicușor Dan vorbește despre reconciliere. E frumos că face efortul de a înțelege durerea unor oameni care au fost întorși spre niște căi agresive, toxice și extremiste. Fără voia lor și chiar fără știrea lor. 

Dar, pe de altă parte, atitudinea asta transmite mai departe un mesaj total greșit pentru viitorul nostru, și anume acela că, dacă ești destul de agresiv și apuci să sperii instituțiile suficient de tare și de mult, poți să ameninți judecătorii cu jupuirea în piața publică și nu ești considerat extremist, ci doar un biet român care vrea o schimbare. Și nu vrem asta, domnul Nicușor Dan, nu?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • andrei andrei check icon
    cand pana si televiziunile care se vor normale ca digi24 sau protv sau altele incep cu titluri care sperie populatia doar doar sa tina prostimea pe canalul lor normal ca lumea se sperie si se radicalizeaza. frica face audienta asa ca toti incearca sa sperie pentru a pacali oamenii sa ramana acolol. din frica omul ajunge sa vrea sa controleze si accepta cacaturi doar doar sa treaca frica.
    • Like 0


Îți recomandăm

Foto CTP

L-am criticat pe președintele Dan pentru declarații și gesturi pe care le-am considerat greșite sau nepotrivite. Totul, în termeni raționali, strict cu materialul clientului, căci altfel nu știu. Însă un răspuns al domniei-sale, în interviul acordat ziarului Le Monde, m-a lăsat bouche bée. Rațiunea subsemnatului se dovedește neputincioasă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Uniunea Europeană 2025

Să fim realiști, dragi cititori: în 2025, cu un război care mușcă din estul continentului, cu tarife americane care ne lovesc exporturile și cu o Chină care are posibilitatea de a cumpăra Europa pe bucăți, Uniunea Europeană arată ca un uriaș cu picioare de lut. Avem 27 de state, fiecare cu ambițiile ei așa-zis suveraniste, care se ceartă pe nimicuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noștri. Soluția? O federație adevărată, cu o monedă unică pentru toți, cu politici externe și fiscale comune și cu o armată comună. Datele oficiale, de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurobarometrul arată clar: cetățenii vor asta, economia o cere, iar securitatea o impune. Foto: Profimedia

Citește mai mult