Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce trageți în neruși?

Cristian Tudor Popescu

Interzicerea participării jucătorilor și jucătoarelor din Rusia și Belarus la Wimbledon poate fi discutată. Subsemnatul mi-am spus opinia, mi se pare o decizie corectă moral. Alții o consideră discriminatorie.

Dar, replica ATP și WTA de a nu se acorda puncte la această ediție a celui mai important turneu de tenis din lume este indubitabil nedreaptă.

Interdicția pentru ruși a fost hotărâtă de organizatorii privați de la All England Club. Nu de ceilalți jucători. Și totuși, ATP & WTA nu-i lovesc pe patronii turneului, ci pe jucătorii neruși, care vor pierde poziții în clasament. Ce vină au ei? Cel mai afectat va fi câștigătorul de anul trecut, Novak Djoković, care nu-și poate apăra cele 2.000 de puncte. Wimbledonul nu va fi afectat, banii puși în joc sunt mulți, mai mulți decât anul trecut, a venit să joace toată lumea. Pentru istorie, câștigătorul va fi tot câștigător de Wimbledon, finalistul, tot finalist.

Uriașul polonez Hubert Hurkacz a hotărât să doneze Ucrainei câte 100 € pentru fiecare as servit. Andy Murray va da toți banii pe care îi va primi la Wimbledon, și ce va mai câștiga până la sfârșitul anului, copiilor din Ucraina.

Visez cu ochii deschiși: ce-ar fi ca toți participanții să răspundă ATP&WTA, care le-au luat punctele, dăruind toate câștigurile de la Wimbledon 2022 victimelor pe care le fac zi după zi atacurile sălbatice ale Rusiei?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult