De ce trebuie să înțelegem mai bine agresivitatea ca să prevenim traumatizarea

Foto: Ulrich Niehoff / imageBROKER / Profimedia

În viața de zi cu zi, vedem o mulțime de manifestări ale agresivității – online sau offline –, conflictele sunt parte din cotidian. Cum ne raportăm însă la ele? Sunt justificate oare reacțiile violente ale oamenilor în social media, de exemplu, chiar și când vorbim despre teme puțin importante, cum sunt preferințele muzicale? Ce ne spune iritarea îndreptată către casieri, de exemplu, atunci când stăm la coadă la supermarket și pare că lucrurile se mișcă prea încet?

Este important să vorbim despre agresivitate pentru că ea poate fi o consecință și o cauză a traumatizării. Dacă vrem să învățăm căi sănătoase de a relaționa și de a ne dezvolta reziliența, înțelegerea acestei tendințe este unul dintre primii pași. 

Ce este, așadar, agresivitatea?

Agresivitatea implică o doză de energie orientată către exterior. Este un set de comportamente sau manifestări care au rolul de a distruge sau a descompune factori sau lucruri, pentru a ne asigura că ele nu mai sunt în forma inițială.

În dezvoltarea umană, agresivitatea a avut un rol de protecție: mai concret, trebuia să eliminăm sau să diminuăm potențialul unui factor din exterior de a ne face rău, ori de a ne provoca pierderi. Din perspectivă psihologică, atunci când discutăm despre agresivitate, vorbim despre aceasta mai degrabă în contexte înalt stresante și traumatice decât în cele non-traumatice.

Uneori, când apare în contexte stresante, ea se manifestă în scopul dezvoltării și are rolul de a elimina elemente care stau în calea scopurilor, nevoilor sau strategiilor noastre de dezvoltare. Când ajungem să experimentăm teamă, frustrare sau nemulțumire, evaluăm factorul stresor și nevoile noastre și folosim energia acestor emoții ca să „distrugem” sau descompunem stresorul respectiv. 

Legătura dintre agresivitate și traumatizare – ce trebuie să știm despre victime și agresori

În sens traumatic însă, pierderile și degradările care apar în urma agresivității sunt nenecesare – nu vizează un factor stresor sau de care depinde supraviețuirea noastră; însă poate fi vorba de unul perceput ca atare. În esență, ajungem să distrugem elemente de care avem nevoie în mod real.

La nivel traumatic, vorbim despre victimă și agresor: persoana căreia i se produce o pierdere într-o zonă de care are nevoie, respectiv persoana care produce răul respectiv. Ce este important însă de subliniat aici este că întotdeauna și agresorul este, la rândul său, o victimă.

În mod natural, suntem făcuți să fim conectați și să depindem unii de alții la nivel mai puțin profund (relațiile sociale) sau la nivel mai profund (cum sunt relațiile semnificative sau relațiile intime). Ceea ce se întâmplă când ne agresăm unii pe alții este că rănim în noi acea parte naturală care are nevoie de conectare, care are nevoie de sprijin și de binele din celălalt. Agresivitatea degradează practic două locuri în același timp: și în persoana căreia i se face rău, și în persoana care face rău.

Când, după o experiență traumatizantă, aceasta nu este integrată și procesată (și deci psihicul nu își reface potențialul de a face față provocărilor pe care le întâmpină), reglajul emoțional și reacțiile noastre suferă modificări. De exemplu, agresivitatea sau iritabilitatea consistentă pot deveni un răspuns disproporționat în situații care nu justifică o astfel de reacție.

Agresiunile de zi cu zi și normalizarea violenței în cotidian: de ce ne-am obișnuit cu răul?

Subliniez deseori faptul că normalizarea agresiunii (negarea răului făcut și a consecințelor sale) este una dintre consecințele traumei în viețile noastre. Nu știm încă să recunoaștem agresiunea atunci când ea se întâmplă și avem tendința de a o justifica sau chiar promova.

Agresiunea ia foarte multe forme – unele atât de subtile sau frecvente, încât au ajuns să ni se pară nesemnificative (cel puțin la nivel declarativ). Agresivitatea verbală, cu nuanțe de agresivitate emoțională (impolitețe, folosirea unui ton nepotrivit în relație cu ceilalți, jigniri, ironii), este una dintre ele. O alta, poate mai greu de identificat, este neglijarea – o formă de agresivitate ascunsă sau pasivă produce un rău indirect prin ignorarea nevoilor victimei. De altfel, inclusiv în mediile profesionale, acest comportament este foarte des întâlnit și ia forme diverse: neimplicare, nerecunoaștere a meritelor, lipsa oferirii de feedback.

Normalizarea agresiunii este și a fost favorizată inclusiv prin învățare socială – faptul că se întâmplă des o poate face să pară acceptabilă – și prin lipsa unor politici reale de sancționare a agresiunii și de reparare a răului făcut.

Toleranța pe care o manifestăm în raport cu agresivitatea din jurul nostru poate fi un indicator de desensibilizare – nu avem capacitatea de rezonanță emoțională care să ne indice răul făcut sau consecințele acestuia. Pentru că realitatea este că victimele agresiunilor se confruntă cu teamă, vulnerabilitate foarte mare și multă neputință – iar cei din jurul lor nu sunt mereu capabili să înțeleagă sau să accepte toată această încărcătură dificilă. 

Cum ne îmblânzim agresivitatea

Impulsul agresiv este parte din fiecare dintre noi – este important să fim conștienți de existența lui și de felul în care îl folosim. În egală măsură, este important să învățăm strategii de protecție față de oameni sau factori de mediu care sunt stresanți sau chiar periculoși pentru integritatea noastră.

Asertivitatea joacă un rol foarte important aici: este capacitatea de a elimina sau diminua factorul stresor, fără să facem rău la rândul nostru. Astfel, ceea ce resimțim nu mai este de nivel traumatic, ci de nivel stresant, care ne permite să ne dezvoltăm capacitățile în siguranță. Acest exercițiu ne ajută în același timp și să putem evalua realist factorii de mediu pe care îi întâlnim, fără să resimțim o intensitate mult crescută a acestora atunci când nu este cazul.

Dacă învățăm să fim conștienți de emoțiile noastre și de consecințele acțiunilor noastre, ne este mult mai ușor să ne folosim energia și impulsurile pentru a construi, nu pentru a distruge.

***

Când nu (ne) înțelegem corect agresivitatea, când suntem mult prea obișnuiți cu prezența ei, o confundăm cu reziliența sau cu puterea. Mai mult, o confundăm cu binele sau cu iubirea, iar lipsa acestei clarități ne poate face să nu știm să răspundem într-adevăr la ele, atunci când le întâlnim, și să ne folosim în continuare automatismele. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp