Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Un medic ATI, înțelegem că singurul din acel spital, a spus „Nu mai rezist, îmi e frică” și a părăsit echipa. O țară întreagă și-a oprit respirația la auzul acestei vești. Nu am de unde să știu care a fost motivul acestei decizii, dar am credința că managerul acelui medic, înainte de toate, a încercat să afle cauzele. De ce a clacat acel om și ce trebuie să facă pentru ca următorul să nu mai cedeze la tensiunea zilelor? Lăsând pentru după război acuzele și apelul la instanțele morale. Din fericire, Organizația Mondială a Sănătății se dovedește de ajutor și acum pentru că a pregătit un set de mesaje pentru cei implicați în prima linie din această cumplită luptă.
Ce transmite OMS medicilor în aceste momente:
„Este foarte probabil să simți că tu și colegii tăi sunteți sub o presiune enormă. Stresul și sentimentele amestecate nu sunt sub nici o formă dovada că ești slab sau că nu îți poți îndeplini sarcinile! Trebuie să ai grijă de tine și să te îngrijești în această perioadă deopotrivă de echilibrul tău mental, de starea ta de bine psihosocială, ca și de întreaga sănătate fizică. Ai grijă de tine, încearcă să te odihnești cât mai mult, mănâncă suficient și sănătos, stai în contact cu familia și prietenii. Întoarce-te către colegii tăi, către manager sau către cei în care ai încredere pentru a primi sprijin – nu uita că și colegii tăi trec probabil prin aceleași experiențe”.
Ce transmite OMS managerilor de spital în aceste momente:
„În aceste momente trebuie să te îngrijești ca oamenii tăi să fie protejați de stresul prelungit și să fie într-o stare psihică cât mai bună – astfel aceștia își vor îndeplini sarcinile mai bine. E bine să gândești că aceasta nu este o situație de o zi și că trebuie să-ți concentrezi eforturile pe dezvoltarea unei soluții care funcționeze pe termen lung și nu pe rezolvarea punctuală a unor crize repetitive. Asigură-te că există o bună comunicare și că informațiile corecte și actualizate ajung rapid la toți membrii echipei tale. Inițiază și încurajează ca echipa ta să facă pauze care să rupă tensiunea muncii. Asigură construirea unei echipe în care fiecare poate să ofere și să primească sprijin social și emoțional. Ia seama că și managerii sunt acum sub aceeași presiune a unei enorme responsabilități și că e foarte posibil să te confrunți cu aceleași probleme ca oamenii din echipa ta”.
Ce aș transmite eu celor mult prea virulenți în astfel de situații:
Când un medic pleacă și refuză să-și mai facă datoria este o pierdere pentru noi toți. Noi, ceilalți medici va trebui să-i preluăm și munca lui. Voi cei lipsiți de o sursă de ajutor medical aveți tot dreptul să vă simțiți trădați. Dar trebuie să înțelegem că Jurământul lui Hipocrat, cel la care se face mult prea des referire asemenea unui bici cu care strunești caii, acest jurământ este de fapt un contract. Un contract social și moral. În acest contract sunt medicii, pe de o parte, și întreaga societate, pe de alta. Fiecare cu drepturi și obligații. Societatea nu a jurat în fața lui Hipocrat sau cu mâna pe Biblie că va respecta acest Jurământ. Dar atunci când medicul spune „Jur” se asumă că fiecare membru al societății acceptă să fie parte a acestui contract și să-și îndeplinească obligațiile sale pentru a se putea bucura de drepturile sale. Iar una din obligațiile asumate în contract este ca societatea să asigure condiții de protecție fizică și echilibru psihic medicilor săi. Atunci când societatea nu face asta medicii au tot dreptul din lume să întrebe dacă nu cumva acest contract social și moral, a fost anulat. Pentru că dacă nu ești medic ci, să spunem, electrician, niciun jurământ din lume și nici o condiție contractuală și chiar nici o ordonanță militară nu va ține loc de echipament de protecție când va trebui să pui mâinile goale pe firele de înaltă tensiune!
Ce aș transmite eu Domnului Arafat:
Am zis (și am lăsat și scris) că măsurile dumneavoastră în această criză au creat structura unui răspuns adecvat la această imensă provocare. Dacă s-ar fi putut lua în alt tempo sau dacă ar fi putut avea o formă diferită – sunt lucruri pe care le vom diseca pe îndelete când totul se va fi rezolvat. Dar până atunci v-ați asumat rolul greu de comandant al armatelor de medici, manageri de spital și administratori ai comunităților locale. Sunt multe care merg bine, dar și multe care merg insuficient față de ce am avea nevoie. Sunt oameni care performează, dar și oameni care clachează. La fel cum mamele nu își nasc copiii cu gândul că vor merge vreodată la război nici medicii nu își aleg această profesie cu gândul la asemenea vremuri în care pericolul sacrificiului să nu fie o vorbă goală. Știți la fel de bine ca noi că expunerea profesională are alte consecințe față de expunerea întâmplătoare. Așa încât, ca un comandant de armate ce sunteți, încercați să oferiți oamenilor din armatele dumneavoastră și încurajarea bărbătească, dar și o vorbă care să sune altfel decât zgomotul unei mitraliere. Cu toții suntem pe câmpul de luptă încercând să acționăm uniți și responsabili.
Și DA! – si această pandemie va trece!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sfatul dvs pentru dr Arafat este bun, ar fi de ajutor dar nu foarte mult.
Am 60 de ani. Am prieteni care au ales medicina la presiunea părinților. Sunt și medici care tot improvizand și așteptând s-au plafonat. Sunt și medici egoiști ,dur si un pic orgoliosi. Chirurgii de exemplu. Așa și trebuie să fie
Dacă aș fi pacient îmi doresc un medic care să știe ce face ,care să acționeze rapid. Dacă mă vindecă poate să țipe la mine, să se manifeste cum ii vine important e actul medical propriu zis.
Nu e moral ce au făcut medicii demisionari dar e mai bine așa. E mai bine să îți recunoști limitele decât să intri în luptă sub presiunea de grup. Li se cere să improvizeze, să lucreze cu ce au, să aștepte.
Lucreaz de 38 de ani în învățământ. Noi am improvizat, am așteptat dotări, condiții, am acceptat toate aberatiile ministerului, am făcut concesii de gura parintilor și, acum, vedem ce-a ieșit. Semiprofesionisti, semidocți. Iar, de când nu mai avem voie să și mustram elevii atunci când altfel nu e eficient am livrat adulți plin de tupeu. Le dai o notă mare de milă sau pentru încurajare și unii încep să pretindă că e meritul lor.
Acum Ludovic Orban îi amenință. Acest semiorice care a terminat ultimul an de liceu cu 7 la purtare de mila părinților lui.
Aparent, acest sistem a functionat ani de zile, si nu am vazut nici o greva sau amenintare de la medici pe partea de lipsa de medicamente sau dotari. Au fost greve, dar pentru ca vroiau leafa dublata, triplata, "aoleu plecam in strainatate ca suntem mai bine platiti".
Acum ce s-a intampla de fapt? Medicii au vazut ca nu mai au la cine sa dea comanda de materiale pentru a isi face munca.
Acuma medicii muncesc pe bune pe adevaratul salariu. Castigul suplimentar din spagi s-a micsorat ca nimeni nu da acuma spaga.
Imi pare rau, dar asta trebuia vazut de acum cativa ani, si nu sa luati in calcul doar salariul cand faceti greve sau amenintari catre Orban.
Nici un medic las care e acuma in concediu sau si-a dat demisia nu au plecat din cauza "fricii". Astea sunt artificii, baliverne, sa aveti motiv sa va plangeti si sa faceti articole de genul.
Haideti sa nu mai descoasem firul in 4 cu "stati ca de fapt juramantul lui Hipocrat inseamna ca societatea ca nu stiu ce", domne, ati facut un juramant, punct.
Medicii sunt acuma in concedii ca sa nu se imbolnaveasca ei, sau familiile lor (tot din cauza lor ca nu au stiut sa puna problema in trecut) si fiindca s-a taiat ratia la spaga maxim, iar acuma muncesc doar pe salariu, cum ar fii trebuit sa munceasca in tot acest timp.
Trebuie facut exact ca in Italia: nu esti medic militar, esti liber sa faci ce vrei, dar daca demisionezi sau intri in concediu in astfel de timpuri, licenta ridicata pe viata. Poti sa muncesti la Kaufland dupa aceea.
Sau medicii muncesc doar pe pacienti sanatosi si iau spagi?
Nimeni n-a făcut nimic pentru eradicarea șpăgii. Nici măcar după mărirea salariilor (care s-a făcut oricum extrem de târziu). Ce au spus 27 de ani? A, ei iau oricum șpagă, de ce să facem acest efort financiar?
Spitalele au rămas la fel, subfinanțate, cu bani mereu mai puțini decât costurile tratamentelor , în continuă creștere.
Dacă are cineva vreo vină, e politica execrabilă practicată de la revoluție, politicienii cărora nu le-a păsat că ei s-au tratat în străinătate. Prin asta au consimțit la perpetuarea unui sistem bolnav.
Dar acum discuțiile astea nu mai au rost. Șpăgile nu mai sunt acum subiectul. Părerea mea, s-a neglijat la început, directorii și-au arătat mușchii și prostia, au expus exact pe cei mai importanți. I-au chemat și pe cei bolnavi la lucru. I-au expus prostește, inutil. Iar acei directori sunt de obicei numiți politic. Puteau gestiona altfel dar nu i-a dus capul.
Important e acum ce-i de făcut.
Dl Arafat a crezut că vorbește unor bărbați, unor femei dârze, căliți, obișnuiți cu sângele, deprinși să sfideze boala, moartea, să salveze vieți. Acum aceia vor doar să se salveze pe sine.
Unor cavaleri, care, stupoare, și-au lepădat armurile la primul zăngănit de arme.
La război ca la război, nu-i loc de finețuri și dulcegării. La război se strigă " Înainte! ". Dacă unii se sperie și dau înapoi, nu-i vina comandantului. Unii nu sunt pur și simplu făcuți pentru asta!
M-am întrebat, cum sa clachezi când nici n-a început? Am acum niște informații, unii sunt tratați oribil, nu militărește ( numai atât ar fi suportabil ) ci absurd, se îmbolnăvesc pe capete, n-au voie nici să spună unde sunt trimiși și că lucrează cu măști simple și mănuși. Sunt ținuți în carantină în spital cu hainele de pe ei, mulți bolnavi, după ce s-au îmbolnăvit lucrând fără protecție. Sindromul Suceava. Lucrurile astea se află. S-a aflat de la om la om înainte să fie făcute publice datele, mă refer la cele 350 de cadre medicale infectate.
Problema e în cea mai mare parte la managerii situației de criză și management.
Aud?
Nici n-ați mai auzit de ei. Au plecat.
Ba mai mult, poate ca acel doctor care a dat bir cu fugitii are si un cabinet particular si a folosit resursele, putine, ale spitalului in care muncea pentru a-si rezolva afacerile acelui cabinet (hai sa fim seriosi, sper ca nu v-ati indignat citind asta).
Deci, imi pare rau, nu pot fi prea intelegator. Daca prin articolul asta v-ati dorit putina intelegere.
Eu doar la ei m-am referit, in niciun caz la oamenii din sistem in general. Chiar sunt exemple de eroism in randul acestora - inclusiv la Suceava sunt medici din Iasi care au mers voluntar acolo. Si e doar un exemplu intre altele.
Si da, cand puneti intrebarea "de ce a clacat?" mie mi se pare ca ii cautati argumente pro. Nu pot scapa de gandul asta.
Intr-un articol de ieri mi-ati raspuns si mie in acelasi mod.Eu cred ca d-voastra nu intelegeti imensa si pe deplin justificata frustrare pe care o simtim noi ,pacientii si contribuabilii,acestei tari,cand vedem dezertarea acestor indivizi.NU LA MAI CAUTATI SCUZE ,NU AU !!Nu este nici o agresiune verbala,pur si simplu observ ca nu acceptati sa fiti criticati.si daca nici acum nu merita sa ii criticam.......