Multe lucruri se întâmplă într-o școală pe parcursul unui an. Unele bune altele mai puțin bune dar totul merge înainte cu inerția unui sistem, suficient de mare, care impactează viața a milioane de oameni. În multe situații sistemul de educație se raportează la cifre seci, procente de promovabilitate, procente de analfabetism funcțional, inabilitate informatică și multe altele. La ultimul consiliu profesoral una din directoarele adjuncte a vorbit despre codul de etică promovat de Ministerul Educației, cod de care trebuie să știe orice dascăl din țară, și de a cărui luare la cunoștință trebuie să semnăm o hârtie.
Cele mai multe prevederi ale codului sunt simple chestiuni de etică elementară. În măsura în care ești om le respecți automat. Întrebarea mea pentru directoarea adjunctă a fost: în condițiile în care ministerul ne cer să semnăm respectarea unui cod de etică, el de ce nu respectă o etică minimală de a respecta legea?
Pe scurt, sindicatele profesorilor au dat în judecată ministerul pentru neplată corespunzătoare câștigând în instanță. Astfel mulți profesori trebuie să primească sume de bani ca urmare a acestor hotărâri.
Guvernul a eșalonat pe o perioadă de 5 ani plata acestor sume, în tranșe procentuale neegale. Am aflat de curând că sumele aferente acestui an sunt reportate spre a fi date anul viitor. Eu înțeleg motivul acestei amânări care este acela de a ne încadra în ținta de deficit de 8,4% pentru anul acesta. În schimb nu înțeleg comunicarea deficitară din partea ministerului.
Până în prezent nu a fost oferită nicio explicație coerentă și care era foarte simplu de livrat și asumat. Comunicarea precară nu există doar la educație, ci în mai toate sectoarele guvernului, măsură a unei lipse de etică de care clasa politică nu e străină. Reformele din administrație sunt întârziate, reformele din justiție sunt blocate la CCR, administrația centrală o duce foarte bine, neatinsă în privilegiile de care beneficiază. Deci avem parte de-o etică dubioasă și duplicitară. Pentru unii mumă (sunt votanții noștri), pentru restul ciumă (profesori, pensionari etc...).
Dar nu stăm bine cu etica nici în misiunea noastră de oameni.
Recent am aflat de la copii următorul fapt: an de an elevii de clasa a XII-a organizează balul bobocilor, o tradiție care ar avea menirea de a le ura bun venit noilor recruți de clasa a IX-a. E destul de greu să organizezi un asemenea eveniment având în vedere că se adresează unor sute de elevi. Discutând despre balul bobocilor elevii de clasa a XII-a au venit cu idea ca fondurile strânse din vânzarea biletelor să fie donate unui copil de la una din școlile care aparțin colegiului nostru, copil foarte grav bolnav care necesită o operație ce costă aproape 200000 de € la o clinică din Barcelona.
Până în prezent prin mari eforturi ale comunității locale a fost strânsă suma de 50000 de €, sumă insuficientă dar atât de necesară pentru a salva un copil. La propunerea elevilor o profesoară de română a reacționat cu răspunsul: ”Să ne gândim și la noi, uite cu bani rămași de la bal putem lua lucruri necesare pentru absolvire, de exemplu un covor roșu pe care să pășească absolvenții”.
Copiii nu au știut să se raporteze la cele spuse de doamna profesoară, dar au fost revoltați. Nimeni nu vrea să meargă pe un covor roșu când termină liceul. Doar visul absurd al profesoarei de a promova un astfel de demers rămâne drept mărturie a unei etici de șarpe ori alt animal veninos.
Culmea e că doamna are un copil în clasa a X-a la liceul unde predă și dânsa. Dacă avea nevoie de bani pentru operație, la fel ar fi gândit? În schimb sunt mândru de copiii de XII-a care au venit cu o astfel de propunere. Sunt cu mult peste doamna de română care ar trebui să aparțină altui regn.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.