Dilema majorării impozitului pe locuințe

Foto: Rob Welham / Camerapress / Profimedia

S-a reluat în săptămâna care a trecut discuția privind modificarea sistemului de impozitare a clădirilor prin amendamentele propuse la Ordonanța 16 care a creat atâtea discuții pe această tema.

Ceea ce pare unanim acceptat, fiind o decizie corectă și în opinia mea, este renunțarea la utilizarea studiilor de piață administrate de notarii publici pentru stabilirea valorilor impozabile. Așa cum am mai spus aici, ar fi fost încă o eroare referențierea acestui document așa cum s-a întâmplat și în alte domenii, cum este cel al exproprierii.

Așadar discuția publică actuală este legată cu predilecție de propunerea ca valorile impozabile să fie crescute cu 50%. Însă, pentru a ști cât ne vor costa impozitele pe clădiri, mai trebuie să aflăm și care vor fi cotele de impozitare. Iar acestea din urmă sunt decise de consiliile locale. Abia atunci când le vom cunoaște se va putea confirma creșterea impozitului – fie cu 50% fie cu alte procente în funcție de caz. Matematic, ar fi posibile și scăderi față de anul anterior. Totul va depinde de nivelul cotei alese.

Discuția s-a mutat așadar pe cel puțin două teme: (1) Dacă este oportună o creștere a impozitelor acum în prag de recesiune? (2) Cât de suportabilă este o creștere de 50%? Opiniile s-au împărțit din nou pe două maluri – fiecare cu dreptatea lui.

Prima perspectivă este că, la câte scumpiri s-au abătut pe capul nostru, doar aceasta mai lipsea. Inadmisibil, nu se poate așa ceva! A două perspectivă ar fi că o creștere de la 200 la 300 lei pe an pentru un apartament este nesemnificativă. Practic e o creștere cu un cost lunar de sub 10 lei. Argumentul fiind că oricum această sursă de alimentare a bugetelor locale din România este sub nivelul altor țări. Deci o creștere ar fi chiar firească.

Din perspectiva autorităților centrale, un argument al creșterii îl constituie solicitarea autorităților locale de resurse suplimentare bugetare. Bineînțeles, nu în ultimul rând, că anul 2023 este un an neelectoral în care asemenea decizii pot avea un impact mai redus în scrutinul care va urma în 2024. Din perspectiva autorităților locale – lucrurile sunt mai complicate. Sigur își doresc bugete mai mari. Însă au făcut suficient pentru comunitățile lor pentru a le cere contribuții mai mari fără a se confrunta cu o reacție negativă?

Oricare ar fi opiniile din cele două persepective, fiecare conține partea ei de adevăr. Și pe această retorică se poate discuta oricât, fără vreun consens. Însă ce rezultă din nou din această situație este puterea slabă a statului. Mai exact, neîncrederea cetățenilor în acesta. Dacă ar fi evident că sumele colectate suplimentar sunt utilizate în interesul comunității locale și că principalii beneficiari ar fi contribuabilii, iar noi am crede cu adevărat acest lucru, cred că nu ar fi atâtea discuții pe marginea unor asemenea ajustări.

Semnalul așadar dat de aceste discuții de pe poziții contrare provine din raportarea noastră față de decidenți sau a decidenților față de noi. Problema nu e concentrarea pe cifre, chiar dacă pare cel mai facil să ne mirăm de o creștere cu 50%. Mai degrabă este un pretext pe care și presa și cetățenii îl avem la dispoziție pentru a spune că sunt niște bani aruncați pe geam și că nu avem încredere în aleșii noștri.

Aici ar trebui realizată o schimbare. Suntem supuși, ca toate țările, diverselor presiuni date de contextul mondial prin care trecem. Încrederea cetățenilor în stat și în lideri devine esențială în momentele critice. Prin urmare, înainte de creșterea impozitelor pe clădiri care ne afectează în primul rând ca idee și apoi ca bani, ar fi momentul să începem cu reforma calității și competenței celor care ne conduc pe banii noștri.

Avem nevoie de nenumărate reforme. Ele vor fi posibile din toate punctele de vedere abia după ce se va restabili încrederea noastră în autorități. Iar la acel moment orice reformă propusă de autorități va avea șanse să fie susținută. De ce? Pentru că noi, contribuabilii, vom pleca de la premisa că, în centrul deciziilor luate, noi cetățenii suntem principalii beneficiari. Și niciodată factorii de decizie care ne conduc.

Articol publicat inițial pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp