Adrian Vascu

Până la urmă a apărut și documentul oficial asumat de inițiatorii săi care conține modificările Codului Fiscal care se vor a combate evaziunea fiscală și a face o reformă administrativă. Din păcate, documentul nu rezolvă niciuna dintre cele două probleme. Foto - Inquam Photos/ Ilona Andrei

Până la urmă asta facem în viață. Când ne confruntăm cu o situație dificilă începem cu primul pas: n-o ignorăm, nu ne prefacem că nu există. Apoi luăm fiecare strat al problemei, îl analizăm, identificăm tratamentul și aplicăm remediul. Nu funcționează? Găsim o altă variantă și o punem în practicăm. Găsim noi aliați pe parcurs. Repetăm procesul până când rezultatele sunt cele de care avem nevoie și problema este rezolvată. Foto: Gari Wyn Williams / Alamy / Profimedia

Cu cât ne abatem mai ușor și mai des de la aceste legi ale umanității, cu atât cresc șansele să fim victime ale acelorași comportamente nedorite. De câte ori ne păcălim că e ok să ne abatem puțin de la calea dreaptă, facem loc altora să facă același lucru în dreptul nostru. Degeaba ne bucurăm că am scăpat cu ceva, nota de plată vine de fiecare dată sub o formă sau alta. Foto: Radomir Tarasov / Alamy / Alamy / Profimedia

În ultima perioadă s-a tot analizat informația apărută "pe surse" că vor fi impozitate cu 1 la sută clădirile rezidențiale care au o valoare de 500 de mii de euro, individual sau însumate. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Vorbim despre educație fiind de multe ori captivi propriului mediu. Probabil urban, probabil venituri medii sau chiar superioare. Însă atunci când analizăm educația din România ar fi benefic să ne reamintim că este un sistem național. Și de asemenea, educația ar fi ideal chiar să reprezinte marele egalizator de oportunități pentru copii, indiferent în ce mediu s-au născut sau la ce școală au mers. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Dacă toată energia copiilor este cheltuită memorând kilometri de comentarii literar, aceștia vor lua note mari, însă îi condamnăm la analfabetism funcțional. Problema este că întreg sistemul de recompense și pedepse, atât pentru elevi cât și pentru profesori, are la bază fix acest „10 pe linie”. Foto Profimedia

Au apoi o vară întreagă să se pregătească de „sesiunea de toamnă” și de participarea la următorul examen pentru mărirea notei. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Iar dacă privatul este limitat în capacitatea de a valorifca talentul și capitalul, statul este limitat în colectarea taxelor și impozitelor. Așa apare exodul în care am pierdut milioane de oameni care și-au stabilit rezidența în alte țări. Ei produc valoare adăugată, competivitate și inovație pentru alte societăți. Alimentează bugetele altor state, în timp ce țara de origine devine o ecuație bugetară din ce în ce mai puțin benefică cetățenilor și mediului de afaceri.

Însemna ceva atunci sa fii profesor. Am resimțit și eu o perioadă acest lucru, când a fi „băiatul profesorului Vasc” era un brand mai puternic decât ce demonstrasem eu. Foto:: Profimedia Images

Avem petice de piste care încep și se termină la fel de surprinzător. Atât a fost proiectul. Cum se ajunge până acolo și de acolo? Nimeni nu știe. Investiția pe bucăți și-a atins scopul? A devenit mersul pe bicicletă mai sigur? Au început mai mulți oameni să folosească bicicleta? Am redus traficul de mașini? Nimeni nu știe. Dar toate panglicile au fost tăiate...(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)