Adrian Vascu

Cuvântul anului a fost „deficitul” asociat invariabil cu creșterea de taxe și reducerea cheltuielilor pentru evitarea colapsului financiar al României. Tot asociat deficitului avem și diverse cifre – ba 7, ba 10, ba mai mult la sută din PIB. Sună a ceva rău, însă nu ne spune mare lucru. Doar că e din PIB și e mare și e rău. Vă propun să ne uităm altfel în spatele acestor cifre.

Valoarea impozabilă este calculată tot de către primării, dar cu niște valori ajustate ale algoritmului din art 457 Cod fiscal. Ce era bază 1000 lei/mp în 2016 (1 ian) a devenit 2677 lei/mp (1 ian 2026). Creșterea corectă se calculează având în vedere că baza de 1000 lei a fost indexată până în anul 2025 cu rata inflației. Foto: Profimedia

Guvernul deplânge deficitul bugetar. Contribuabilii reclamă deficitele de educație, sănătate, justiție, transport și economie. Se impune întrebarea: în bătălia deficitelor, ale lor și ale noastre, cine va câștiga? Și putem câștiga meciul fiind în tabere adverse?

Ce se aude, deocamdată, pe surse — că încercați să acoperiți hârtia scrisă de președinte în campania electorală, legată de cele trei litere, măcar pentru o perioadă — merge în direcții precum creșterea taxelor la cărți și spectacole. Sau de a încărca și mai mult antreprenorii cu impozit pe dividende. Lovim tot în zone sensibile, de care avem nevoie ca nație, pe termen lung. Și tot nu rezolvăm deficitul. foto: Cristian Cristel / Xinhua News / Profimedia

De peste 25 de ani vorbim despre eliminarea birocrației. Și în ciuda tuturor cheltuielilor de modernizare făcute, se pare că mai mult am reușit să creăm noi birocrații digitalizate. Avem eFactura, eTVA, eTransport și în curând noul Revisal digitalizat. Însă nivelul colectării nu prea a crescut, evaziune fiscală nu pare să fi fost redusă, iar birocrația ne costă și mai mulți bani.

Furia noastră pentru lipsa reformelor este justificată. Însă până nu înțelegem de ce nu s-au întâmplat mai mult și mai repede nu vom putea schimba mare lucru. Soluțiile stau în a susține lideri care dovedesc competență și integritate, care unesc oamenii și care susțin reparația casei, oricât de dificilă sau neplăcută. Și niciodată susținerea celor care vor dărâmarea casei cu totul și divizarea societății pentru urmărirea propriilor interese. foto Profimedia

Ar fi benefic să înțelegem că avem mult mai mult în comun decât poate simțim adesea. Toți ne dorim drumuri mai bune, spitale și școli mai bune, economie mai puternică. Și, bineînțeles, ne dorim lideri mai buni care să ne reprezinte cu iscusință în aceste vremuri de reașezare geopolitică. Prin urmare ne-ar fi de ajutor să lucrăm împreună pentru aceste scopuri majore pe care deja suntem de acord. Foto: Inquam Photos / Codrin Unici

Și tocmai asta e problema. Contribuabilii simt că merită un tratament mai bun din partea autorităților. Cetățenii simt că merită spitale, școli și autostrăzi mai multe și mai bune. Antreprenorii simt că merită un cod fiscal corect și predictibil. Diaspora noastră simte că merită o țară ca afară în care să se poată întoarce la nevoie. Noi toți știm că România putea să fie astăzi mult mai bine.

În esență conflictul dintre generații este un conflict al zonelor de confort. Lucrul împreună forțează fiecare membru să iasă din rutina celor cunoscute și să confrunte necesitatea adaptării. Locul de muncă nu poate fi redus la ce îi este la îndemână unuia sau celuilalt. Dimpotrivă, este locul în care fiecare devine mai bun decât era pe cont propriu. Foto: : Lukas Olek / Caia Image / Profimedia

Care le sunt, de fapt, fricile? Posibilitatea pierderii locului de muncă, diverse sancțiuni interne, oprobiul public etc. Foto: Wavebreak / Profimedia