Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Din cele 6.900 de companii înființate în 1990, primul an de capitalism, doar 49 mai sunt active în momentul de față. Câteva cifre despre maturitatea mediului de afaceri românesc

antreprenor - Foto Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

În ultimele patru articole am fost preocupat să înțeleg dinamica vârstei acționarilor și a companiilor care înregistrează venituri peste 1 milion de EUR. Aceste firme reprezintă o pondere numerică de 4% din totalul mediului de afaceri și concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România. Printre multe altele, am conchis că strategia prin care companiile generează randamente pentru acționarii acestora este influențată semnificativ de vârsta acționarilor și momentul înființării firmei.

În acest articol mi-am propus să analizez evoluția maturității mediului de afaceri activ în România în ultimii zece ani, prin evidențierea fenomenului distrugerii creative și a ratei reale de antreprenoriat. Într-o economie de piață capitalistă cu o istorie de aproape trei decenii, mediul de afaceri românesc pare să fie într-o continuă încercare și decalaj din ce în ce mai mare comparativ cu economiile dezvoltate. Deși avem o economie de piață de aproape trei decenii, durata medie de viață a unei companii active în România este de aproximativ zece ani. Analizând distribuția companiilor active în România în funcție de anul înființării (vezi ilustrarea din graficul următor), constat că avem un mediu de afaceri embrionar, în condițiile în care aproape jumătate dintre acestea sunt înființate începând cu anul 2009. Practic, una din două firme active în România este înființată după impactul pe plan local al crizei financiare globale din perioada 2007-2008, fiind astfel predispusă la un comportament emoțional în următoarea perioadă de recesiune și ajustare economică. La capătul celălalt, doar două din zece companii active în România sunt înființate înainte de anul 2000 (nucleul companiilor mature). Spre exemplu, din cele 6.900 de companii înființate în 1990, primul an de capitalism, doar 49 mai sunt active în momentul de față, dintre acestea 13 nu înregistrează venituri și doar 14 firme au raportat o cifră de afaceri peste 1 milion de EUR (majoritatea acestora fiind predispuse la activități și prestări de servicii către stat, având în vedere obiectul de activitate, respectiv lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor).

Grafic 1: Distribuția companiilor active în funcție de anul înregistrării

(clic pe imagine pentru a o mări)

Mergând mai departe, observăm că structura de finanțare și eficiența companiilor active în România este puternic corelată cu experiența acumulată în timp. Astfel, după cum se observă în cifrele ilustrate în tabelul următor, companiile înființate înainte de anul 2000 reprezintă doar 21% din totalul firmelor active în România, dar generează 44% din totalul activelor deținute de companiile locale, 61% din capitalurile proprii, cel mai ridicat grad de capitalizare (aproximativ 40%) și cel mai ridicat nivel al profiturilor nete (aproape 5%).

(clic pe imagine pentru a o mări)

Graficul următor exprimă și mai clar această concluzie, unde observăm cele două variabile, gradul de capitalizare și rata profitului net, în funcție de anul înregistrării companiilor active. Devine evident faptul că experiența acumulată în timp se reflectă asupra creșterii solvabilității și performanței companiilor active în România. Păcat că doar 20% din companiile active în momentul de față se regăsesc în acest segment.

(clic pe imagine pentru a mări)

REGENERAREA DISTRUCTIVĂ VS DISTRUGEREA CREATIVĂ

Unul din motivele principale care limitează maturizarea mediului de afaceri activ în România este acela că foarte multe companii își încetează activitatea prea repede, iar numărul înmatriculărilor de firme noi nu este suficient pentru a compensa ieșirile din sistem. Astfel, în loc să observăm un fenomen al distrugerii creative, vedem o regenerare distructivă a mediului de afaceri. În perioada de boom, imediat după aderarea în UE, mediul de afaceri românesc înregistra o medie de două SRL-uri nou înregistrate la fiecare companie care își întrerupea activitatea. Impactul crizei financiare pe plan local a fost masiv, și a inversat acest raport, astfel încât în perioada 2009-2017 mediul de afaceri românesc a înregistrat o medie de 2,05 companii care își întrerup activitatea pentru fiecare SRL nou înregistrat.

(clic pe imagine pentru a o mări)

Chiar dacă acest raport a scăzut la 1,34 pe parcursul anului 2017, comparativ cu nivelul de 2,21 înregistrat în 2016, primele cinci luni ale anului curent reflectă o nouă creștere. Astfel, întreruperile de activitate au crescut cu 18% în perioada Ianuarie-Mai din anul curent, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, în timp ce înmatriculările de SRL-uri au scăzut cu 6%, raportul dintre întreruperi și înmatriculări crescând la 2,15, peste media ultimilor zece ani.

(clic pe imagine pentru a o mări)

Pe lângă provocarea raportului cantitativ, o altă presiune asupra mediului de afaceri cauzată de procesul distrugerii creative este diferență de calibru: companiile care își întrerup activitatea au o durată medie de viață de 10 ani, o cifră de afaceri medie de aproape 4 mil RON și 20 de salariați. Teoretic, o companie nou înregistrată începe de la zero. Procesul regenerării distructive, cuplat cu durata redusă de viață a unei companii, explică antreprenoriatul modest din România. După Serbia, România înregistrează cel mai scăzut raport din Europa Centrală și de Est al numărului de companii la 1.000 de locuitori, respectiv 23. Totuși, aceasta nu înseamnă că “rata de antreprenoriat” din România este doar de 2,3%. Prin “rata de antreprenoriat” înțelegem numărul de persoane fizice care au fost acționari la cel puțin o companie, raportat la numărul populației din România. Astfel, conform înregistrărilor oficiale la Registrul Comerțului, aproximativ 3,22 mil persoane fizice au deținut, în calitate de acționar direct, cel puțin o companie în România. Dintre aceștia, aproximativ 8% sunt persoane fizice din străinătate. Astfel, înseamnă că rămân 2,96 mil români care au deținut cel puțin o companie în România, ceea ce implică o rată de acționariat de aproape 15%, una dintre cele mai ridicate din Europa Centrală și de Est.

Cum se explică acest paradox: România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de antreprenoriat, dar, în același timp, și cel mai scăzut raport al numărului de companii raportat la populația totală. Cred că fenomenul este explicat de următorii factori:

  • Antreprenorul român este unul dintre cei mai “combinativi” din regiune, media numărului de acționari implicați într-o companie din mediul de afaceri românesc fiind de 2,5 persoane fizice;
  • Structura demografică: numărul de persoane apte efectiv să fie implicate într-o companie a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani. Astfel, conform cifrelor publicate de INS, totalul populației din grupa de vârstă 20-60 de ani din România era de 12,3 mil în anul 1990, în timp ce numărul acestora a scăzut la 11,6 mil în anul 2011 (conform ultimului recensământ), dar probabil nivelul real al celor care sunt în România astăzi este de maxim 9 mil;
  • Practica transferului de activitate de la o companie la alta: 6 din 10 companii nou înregistrate sunt deținute de acționari care au mai avut alte companii în trecut, sau sunt implicați direct / indirect într-un grup de companii care activează în paralel cu firma subiect. Astfel, nu vorbim de companii noi, ci de același persoane care desfășoară relativ aceeași activitate pe o companie diferită;
  • Durata de viață foarte scurtă a companiilor noi: jumătate din companiile nou înființate își întrerup activitatea între 5-10 ani de la momentul înregistrării

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult