Dirijorul Vlad Vizireanu: Din toată lumea, cred că românii sunt spectatorii care au cerut de cele mai multe ori bis

Născut în România, dirijorul Vlad Vizireanu a emigrat în SUA cu familia pe când avea patru ani. A reînvățat să vorbească fluent limba româna mai bine de 20 de ani mai târziu, când s-a reîntors în țară ca dirijor. 

„Primul meu interviu, dacă mai țin eu minte, a fost în 2012, când m-am întors în țară să dirijez prima oară, eram cu orchestra inginerilor din București. Și, ca dirijor, eram destul de nou, nici nu mai făcusem un interviu efectiv și au zis: Hai să încercăm în română. Eram și eu tânăr, am zis să fiu cât mai amabil. Nu a mers - trei vorbe și trebuia să zic ceva în engleză, alte două-trei vorbe trebuie să mai zic ceva în engleză”, a povestit dirijorul în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. 

Pe măsură ce a început să dirijeze mai multe orchestre românești a început să vorbească și să citească mai mult în limba părinților săi. „M-au forțat orchestrele să învăț: dacă vrei să facem ceva, trebuie să ne zici în română”, își amintește Vlad Vizireanu.

Spune că a moștenit talentul muzical de la bunicul său. „Bunicul meu a fost prizonier în Siberia timp de 11 ani șii a învățat să cânte la vioară.

Și când s-a întors în Moldova, în satul nostru, Brusturoasa, unde am și crescut eu, a predat muzica. El a fost cunoscut ca domnul Volmer, profesorul de muzică, în tot satul. A fost un talent în sânge, o predispoziție în sânge, să zic, și am și o poză de când avem cred că 3 ani. Dacă mai țineți minte cum erau pick-up-urile, aveam niște căști din alea de 2 ori mai mare decât capul meu și ascultam, dacă nu mă înșel, Linda Ronstadt, Just one look , și mă mișcam, mă mișcam sus-jos, stânga-dreapta, deci un fel de dirijat, așa, mai mai antic”.

A studiat mai întâi pianul, iar apoi s-a înscris în Austin, Texas la un masterat în muzicologie, unde a întâlnit un profesor care avea darul de a vedea potențialul în studenți. Acesta i-a spus: Vlad, încearcă dirijatul. Just trust me. Simt eu că ai o predispoziție pentru așa ceva.

Și i-a schimbat destinul.

Cunoscut drept un dirijor foarte expresiv, Vlad Vizireanu crede că, dincolo de claritate, secretul acestei profesii stă în a transmite cât mai bine emoția.

E un drag pentru muzică în țara asta

„Să arăți prin prin gesturi cât mai mult, dar cât mai multă emoție, nu doar cât mai mult content, cât mai multe detalii. Cred că asta până la urmă face și orchestra să se simtă un pic mai implicată. (...) E un fel de actorie, că nu sunt emoțiile tale proprii. Le descoperi și le recreezi și le împarți. Dar să le recreezi, să le descoperi, trebuie să le simți tu. Trebuie cumva să le simți tu că, dacă nu, arată absolut fals. Și oricine vede, ca și la actori”, crede el.

Dirijând în fața spectatorilor din toată lumea, a observat o particularitate a publicului român. „Din toată lumea cred că românii sunt spectatorii care au cerut de cele mai multe ori bis. Și asta zice ceva. (...) Este un, cum să zic eu, e un drag pentru muzică în țara asta și pentru cultură”. este de părere muzicianul.

Primul lucru pe care îl spun americanii despre România

Întrebat care este primul lucru pe care îl spun americanii despre România, Vizireanu a povestit că acesta este „Dracula”. Cu atât mai mult atunci când află că îl cheamă Vlad și este originar din România. „Mai ales ca Vlad, îți închipui, peste tot: Dracula, Dracula. Nu Vlad Țepeș nu se știe de Vlad Țepeș și nici de Bram Stoker. Dracula, Vlad Dracula.”

Prin ce e cunoscută România în State? Gimnastică, Nadia Comaneci, iar „pentru cei mai culți un pic Eminescu și Enescu”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp