Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dl. Antonescu se autodepășește

Foto CTP

Pe 18 Aprilie, scriam următoarele:  ”A anunța că intenționezi să votezi pe cineva nu înseamnă nicidecum, pentru mine, și a-l susține. Adică, nu am de gând să-i fac campanie electorală lui Crin Antonescu, să apar în media și să-l umplu de omagii, să îndemn pe alții să-l voteze – am spus doar că eu îl votez, atât. Mai mult, pentru că nu încetez să fiu gazetar, și nu propagandist al cuiva, îl voi critica pe dl Antonescu dacă spune sau face un lucru cu care nu sunt de acord.”

Și iată că prima situație de acest fel n-a întârziat să se ivească – declarația dlui Antonescu: „Eu aș face ca în China, i-aș împușca pe stadioane pe traficanții de droguri; știu că e grav ce spun, dar nu am ce face”.

Soluția împușcării pe stadioane e brevetată la noi de C.V. Tudor. Deci, C. Antonescu vrea reintroducerea pedepsei cu moartea, dar asta nu se poate câtă vreme România e membru UE. Prin urmare, transmite electoratului vizat ceea ce am numit Romexit, ieșirea țării din UE, ca să poată începe execuțiile. „Ca în China”, adică într-o dictatură. Mai mult, împușcări „pe stadioane”. Adică, nu la zid, nu în curtea din spate a închisorii, ci pe stadioane, căci dl Antonescu presupune că mii de români vor fi dornici să vadă și să audă căderea, gemetele, sângele și ultimele zvâcniri ale celor executați...

După care, același C. Antonescu, joacă neagra-alba: „Pe de altă parte, nu am de gând să reinstitui pedeapsa cu moartea”. Carevasăzică, cu prima declarație vrea să facă pe placul românoșilor vadimisto-cegisto-simionari, apoi, lipind-o pe a doua, și pe placul idioților din născare.

Pentru dl Antonescu, politician versat, orice vot e bun. Pentru subsemnatul, nu. »

Acum însă, constat că dl. Antonescu depășește considerabil ce scriam atunci – nu se mai mulțumește să facă pe placul românoșilor simionari, chiar trece de partea respectivilor, compătimind, la goarna cgstv, cu G. Simion. 

Care n-ar fi un scelerat instigator la omor, ce își aruncă astăzi adepții în stradă, ci „o victimă a unei conspirații a presei care îl demonizează”. Puțin îi pasă de cei 83% dintre votanții săi din turul întâi care l-au votat apoi pe dl. Nicușor Dan. Ce îl interesează pe dl. Antonescu este să își satisfacă național ranchiuna că nu a intrat în turul doi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult