Cum urci de la Eroilor spre Panduri, peste drum de Universitatea de Apărare e un părculeț. Niște băncuțe, un tobogan, o căsuța de joacă pentru copii. De cinci ani, de când fac eu drumul ăsta, rareori am văzut ca parcul să fie plin, e mai degrabă pustiu. Pustiu era și azi și nici nu cred că cete de copii se pregăteau să intre la joacă acolo. Chiar și asa, doi muncitori ai Primăriei trudeau din greu la deszăpezit aleile parcului. În alte circumstanțe, as fi aplaudat o astfel de inițiativa. Uite, domn’e, ce autorități grijulii, nimic nu rămâne nedeszăpezit!
Ce oameni răi sunt ăia care râd de autorităţile veşnic surprinse de venirea iernii! Ntz, ntz, ntz. Aş fi zis asta dacă, la jumătate de metru de parcul aflat în plin proces de deszăpezire, nu ar fi fost un trotuar foarte circulat şi extrem de acoperit de nămeţi. După vreo patru zile de viscol şi de ninsori, cum trec zilnic pe acolo, deja am impresia că am învăţat să înot. Evident, trotuarul respectiv n-a văzut nicio lopată toată săptămâna, iar la cum se desfăşoară ostilităţile şansele să fie curăţat în timpul vieţii mele par din ce în ce mai mici.
Altfel, ne place mult de tot să facem comandamente, să ne dăm la televizor că nu mai putem de grija copiilor și să închidem şcoli, dar uităm că nu doar şoferii din centrul Bucureştiului votează. Bulevardele mari par curăţate, am văzut o grămadă de utilaje de deszăpezire, n-am ce zice, însă pe străzile mici şi pe trotuare e prăpăd. Cine are de mers pe jos, chiar şi 200 de metri, să zicem, mai bine îşi anulează abonamentul la sala de sport, că-l plăteşte degeaba. Până la sfârşitul iernii vom fi toţi nişte pachete de muşchi.
În altă ordine de idei, ni se spune la tv că se circulă „doar puţin mai greu”. Sigur, o fi valabil. Pentru cei care stau în casă. Altfel, cei care sunt nevoiţi să iasă prin troiene şi-au epuizat deja arsenalul de înjurături. Ca să aştepţi un autobuz trebuie să stai cu picioarele în bălţi sau mâzgă. Ca să urci într-un metrou trebuie să te baţi cu alţii, e aglomerat ca la supermarket când se dau 3 tigăi la 10 lei. Ca să mergi pe un trotuar, mai bine o iei pe stradă. De ce? Pentru că putem, fireşte.
Altfel, copiii sunt fericiţi, au mai scăpat de o săptămână de şcoală, cu puţin noroc poate chiar se uită de recuperarea orelor pierdute. Ninsoarea e frumoasă, ca-n poveşti, mai puţin perioadele cu viscol, când îţi îngheaţă şi sufletul. Şefii de instituţii vor mai face un comandament să se felicite între ei pentru buna organizare şi desfăşurare a activităţilor, ocazie cu care eventualii prefecţi care nu stau aliniaţi frumos la dispoziţia partidului au şanse mari să se trezească „puşi la dispoziţie” pe motiv de „gestionare defectuoasă a situaţiilor de urgenţă”. E reţeta clasică, perfecţionată în ani şi ani de trudă la partid. Până atunci, noi înotăm cu spor într-o mare de zăpadă şi aşteptăm să vină primăvara să ne scape de troiene.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
pt situatiile astea, cunoscute (sau care ar putea fi cunoscute cu ajutorul trecatorilor) facuta o lista si trimesi niste lopatari
(s-ar incadra aici, perfect si umanitar, si acei, fie ei proprietari sau doar chiriasi care nu mai au puterea sau (in)validitatea sa dea la lopata)
altfel, total de acord sa intervina fiecare pe partea lui de trotuar