Dr. Sandra Alexiu: „Extremiștii anti-vaccin sunt sub 1%, nu le putem modifica convingerile. Să dedicăm energie și timp ezitanților - 20-25% dintre oameni - care așteaptă argumente”

Trăim într-o societate în care accesul la informație este instantaneu, dar discernământul rămâne precar, iar teoriile conspirației găsesc un teren fertil. Cu atât mai grav când acestea sunt propagate de persoane în halate albe, cu titlu medical, ceea ce le oferă un fals prestigiu și un impact devastator asupra sănătății publice. Recent, la Brașov, câțiva medici s-au adunat la o conferință ce a stârnit valuri de controverse, vorbind despre teorii ce sfidau consensul științific. Ecoul acelor discursuri considerate pseudo-științifice de autorități a fost atât de puternic încât CNA a cerut retragerea înregistrărilor pentru a nu lăsa confuzia să se transforme în primejdie publică.

Vaccinurile, statinele, suplimentele-minune, „detoxifierea” – toate devin arme ale confuziei atunci când lipsa de educație medicală se întâlnește cu interese financiare obscure. Într-un interviu pentru Republica, dr. Sandra Alexiu, președinta Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov, avertizează: nu ne aflăm doar în fața unor simple mituri, ci în fața unei epidemii de manipulare care slăbește încrederea în știință și lasă pacienții pradă unor riscuri reale. Medicul cu 32 de ani experiență vorbește deschis despre mecanismele prin care miturile antivacciniste și anti-statine au prins rădăcini, despre reacția firavă a instituțiilor și a forurilor medicale, vulnerabilitățile legislative și consecințele dramatice asupra pacienților care, rătăciți de mesaje false, își pun viața în pericol.

Idei din interviu:

• Mitul toxicității statinelor persistă, deși studiile arată că ele protejează ficatul și chiar pot ajuta la tratarea steatozei hepatice.
• Legătura falsă între vaccinuri și autism rămâne cea mai periculoasă conspirație, infirmată prin sute de studii solide.
• Adăugarea aluminiului în vaccinuri are un rol clar imunologic (crește eficiența), dar este transformată în sperietoare prin manipulare.
• Problema aderenței la tratamente cronice este alimentată de mituri și plictiseala pacienților

Interviul pe larg:

Teorii conspirative în halate albe: pericol pentru sănătatea publică

După conferința pseudoștiințifică de la Brașov, unde unii medici au adus în discuție teorii controversate, se ridică întrebarea în ce măsură astfel de mesaje pot submina încrederea oamenilor în vaccinuri și care este impactul real asupra sănătății publice?

În primul rând, teoriile conspiraționiste nu reprezintă deloc un fenomen nou. Ele au existat dintotdeauna și au prins foarte bine în rândul populației care este manipulată prin diverse teorii ale comunicării și pe baza unor premise false, pe care se construiesc adevărate eșafodaje susținute de tot felul de studii publicate în reviste fără acoperire științifică, fiind manipulative mai ales din punct de vedere emoțional. Teoriile conspirației există dintotdeauna și nu sunt neapărat legate de vaccinuri; ele apar în foarte multe alte contexte. O situație similară o întâlnim și în cazul statinelor, cu care ne confruntăm în același mod, poate nu atât de violent.

Problema apare atunci când aceste idei sunt propagate de profesioniști din sănătate. În general, populația consideră că, atunci când vorbește un specialist, acesta știe ce spune. S-a dovedit însă de foarte multe ori că, în spatele celor care promovează astfel de teorii, se află interese economice care urmăresc profitabilitatea. Sunt persoane care susțin diverse suplimente alimentare care, după cum știți, nu sunt studiate din punct de vedere medical și nu au studii științifice în spate. În România, pentru ca suplimentele să intre pe piață, este necesar doar avizul Ministerului Agriculturii, fără niciun fel de studiu medical. Pur și simplu le produci și le pui pe piață, în farmacii.

De asemenea, este posibil să se construiască teorii ale conspirației în momentul în care mecanismele moleculare nu sunt bine înțelese. În spatele vaccinării există o multitudine de mecanisme fiziologice și imunologice, iar imunologia este o știință complexă, care necesită cunoștințe aprofundate pentru a înțelege exact aceste mecanisme. Impactul teoriilor conspiraționiste asupra populației este vizibil cu ochiul liber, nu doar la noi, ci oriunde ele se răspândesc.

Iar dacă aceste teorii sunt susținute de profesioniști în comunicare sau de specialiști în sănătate, efectul lor este și mai puternic în rândul populației care nu cunoaște mecanismele fine implicate. Din acest motiv, este periculos să lăsăm medicii să profeseze în timp ce promovează astfel de teorii, deoarece în mod direct pun sănătatea publică în pericol.

Mituri persistente în medicina modernă

Care sunt cele mai frecvente mituri sau teorii false cu care vă confruntați în practica dumneavoastră medicală și cum influențează ele deciziile pacienților?

Dacă vorbim despre statine, cel mai frecvent mit este că statinele ar face rău ficatului. Această idee este legată de conceptul de detoxifiere, deoarece există o întreagă industrie care promovează diverse suplimente de detoxifiere, deși organismul nu are nevoie de acestea. Organismul are propriile mecanisme de detoxifiere, principalul organ implicat fiind ficatul, urmat de rinichi. Ficatul detoxifică natural, iar atunci când există o suferință hepatică, detoxifierea nu mai poate fi realizată eficient.

Studiile științifice arată că afirmația potrivit căreia statinele dăunează ficatului este un mit. Dimpotrivă, statinele pot ajuta la scăderea fibrozării hepatice și sunt utilizate cu succes chiar în steatoza hepatică, pe care o pot face reversibilă.

Alte mituri cu care ne confruntăm vizează aderența terapeutică. Multe medicamente se administrează pe termen lung, pentru boli care nu se vindecă complet, ci care sunt controlate prin tratament continuu, cum este hipertensiunea arterială. Orice întrerupere a tratamentului poate ridica din nou valorile tensiunii arteriale, iar oamenii, saturându-se să ia constant medicamente pe termen lung, caută portițe de scăpare, fiind influențați de astfel de teorii.

În ceea ce privește vaccinurile, cel mai răspândit mit a fost legat de autism, potrivit căruia vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) ar provoca această afecțiune. Această teorie falsă a fost inițiată de un medic englez, care ulterior a fost exclus din corpul medical. El s-a mutat în America, unde continuă să promoveze conspirații și este susținut de diverse personalități, nu doar medicale, ci și din lumea filmului. Este cunoscută prietenia dintre Wakefield și Robert De Niro, care conduce festivalul de la Tribeca și a încercat să difuzeze un film realizat de Wakefield, fiind însă oprit de asociațiile medicale americane, tocmai pentru că aborda mitul legăturii vaccin-autism, într-un context personal: Robert De Niro are un copil cu autism.

Legătura între vaccin și autism a fost studiată extensiv. Este probabil unul dintre cele mai cercetate fenomene din domeniul medical, iar toate studiile arată că nu există nicio legătură. Autismul este acum cunoscut ca având o componentă genetică, și nu poate fi atribuit vaccinurilor. Totuși, mulți copii care nu au fost vaccinați din cauza acestui mit au dezvoltat autism, din alte cauze.

Un alt mit vizează compoziția vaccinurilor. De exemplu, thiomersalul (sau thimerosalul), un compus organic de mercur, a fost folosit în vaccinurile multidoză pentru conservare, similar modului în care folosim aspirina la murături. În vaccinurile multidoză, flaconul trebuie conservat pentru că desfacerea de mai multe ori a flaconului pentru a extrage dozele poate reduce eficacitatea vaccinurilor. De mai bine de 10 ani, vaccinurile sunt, în mare parte, unidozate, astfel că nici măcar nu mai este nevoie de thiomersal, dar acest mit persistă și e folosit intens in campanii de către cei care se opun vaccinării..

Alt mit este legat de aluminiu, inclus în unele vaccinuri ca booster, pentru a stimula imunitatea. Acest compus nu „stochează metal” în organism, ci ajută la formarea unui răspuns imun mai eficient, generând mai mulți anticorpi. De aici derivă și miturile despre metale, energie, 5G și altele.

Tehnologia ARN mesager generează un alt val de neînțelegeri. ARN-ul mesager reprezintă o „matriță” care, odată introdusă în organism, determină producerea de anticorpi, fără a fi recunoscut ca fals. „Matrița” este instabilă, distrusă după producerea anticorpilor și nu poate modifica genomul.

Toate aceste mituri provin, în esență, dintr-o cunoaștere insuficientă a mecanismelor moleculare, celulare și imunologice. 

Obstacole legislative și profesionale

Cum ar trebui să reacționeze comunitatea medicală atunci când un medic răspândește informații false sau dezinformări în domeniul sănătății?

În primul rând, comunitatea medicală ar trebui să reacționeze foarte prompt. Fiecare informație falsă care apare trebuie imediat contracarată și explicată cu argumente clare despre ce se întâmplă. Aceasta ar fi mai ușor de realizat dacă populația ar avea o minimă educație medicală. Totuși, problema nu este doar la nivelul pacienților, ci și în rândul medicilor. Comunicarea din partea unui medic trebuie învățată, pentru că trebuie să transmiți într-un limbaj accesibil tuturor ceea ce spui. Dar asta nu este întotdeauna posibil. Medicii folosesc un limbaj mai tehnic, cu termeni care nu sunt înțeleși de majoritatea oamenilor, și din această cauză mesajele pot fi interpretate greșit. De aceea, în alte țări, medicii învață să fie buni comunicatori. Există studii în facultate, în rezidențiat, materii întregi care predau cum să comunici pe înțelesul tuturor. Și nu este vorba doar de a comunica o veste proastă, cum se vede adesea în filme. Medicii trebuie să explice fiecărui pacient fiecare mecanism și fiecare acțiune medicală, pentru că atunci când pacientul înțelege, este mult mai motivat să urmeze terapia, chiar și în cazul tratamentelor de lungă durată. Din fericire, acest lucru incepe să se întâmple și la școlile medicale din România.

Cu toate acestea, medicii nu fac întotdeauna acest lucru, fie pentru că nu au învățat să comunice eficient, fie pentru că nu au timp, mai ales în condițiile deficitului de cadre medicale, cum se întâmplă în România. În astfel de situații, pacienții sunt adesea expediați rapid, primesc doar un scurt rezumat și pleacă acasă fără să înțeleagă exact ce s-a făcut. Pe fondul acestei lipse de comunicare, sunt manipulați de alții care, prin rețelele sociale, răspândesc teorii false și explicații greșite, acaparând zona de necunoaștere.

Prin urmare, reacția comunității medicale trebuie să fie promptă. Atunci când apare o informație falsă, profesioniștii trebuie să fie conectați la rețelele pe care circulă știrile false, să argumenteze, să contraargumenteze și să explice. Aceasta este o abordare reactivă, după ce s-a întâmplat.

Pe de altă parte, este extrem de important să acționezi preventiv, explicând fiecare lucru pe care îl spui sau îl faci într-un limbaj accesibil – ceea ce eu numesc „pacienteză” – astfel încât oamenii să înțeleagă despre ce este vorba și să nu fie acaparați de cei care propagă teorii conspiraționiste.

De asemenea, există mecanisme clare din partea organismelor profesionale care validează medicii, pentru a nu permite practica celor care răspândesc teorii false. Dacă un medic apare și spune enormități, având mulți urmăritori sau pacienți care îl cred, organismul profesional trebuie să reacționeze prompt. Din păcate, legislația actuală nu este suficient de bine pregătită pentru ca forul decizional, Colegiul medicilor, să poată acționa rapid.

Procedurile prin care astfel de medici sunt identificați și trecuți în comisia de disciplină sunt complicate și birocratice, iar de multe ori nu li se ridică dreptul de practică, chiar dacă ar fi cazul. Ei continuă să trateze pacienții în același mod, chiar dacă primesc avertismente sau mustrări. Din perspectiva unui observator extern, nu există suficiente mecanisme legislative pentru ca forul profesional să acționeze rapid și să-i scoată pe astfel de medici din activitatea clinică, lăsând pacienții vulnerabili și frustrați.

Mai mult, în România nu este obligatoriu să se urmeze ghidurile medicale. Fiecare medic tratează după propriile cunoștințe, uneori în baza informațiilor acumulate la facultate acum 30 de ani, fără a-și actualiza cunoștințele, deși medicina a evoluat foarte mult. De exemplu, eu, cu 32 de ani de experiență, tratez unele boli complet diferit față de cum am învățat la facultate, medicamente care atunci nu erau permise sunt acum esențiale. Un exemplu concret este folosirea betablocantelor în insuficiența cardiacă: la examenul de atunci, administrarea lor putea fi motiv de respingere, în timp ce astăzi ele sunt indispensabile pentru tratamentul corect al acestei afecțiuni.

Lipsa unei legislații eficiente lasă Colegiul Medicilor fără mijloace reale pentru a combate dezinformarea între profesioniști?

În primul rând, dacă există pârghii legislative, pornim de la premisa că legea trebuie respectată. Oriunde există o regulă, ea trebuie aplicată. În plus, este recunoscută solidaritatea în orice breaslă profesională. Este, totuși, dificil să acționezi împotriva colegilor cu care ai relații de o viață, dar tocmai de aceea regulile trebuie respectate. Ele au fost create și agreate de majoritatea membrilor breslei pentru a asigura standarde corecte, mai ales în interesul pacienților.

Problema este că, în România, ghidurile medicale nu sunt respectate în mod constant. Avem numeroase ghiduri publicate inclusiv în Monitorul Oficial, ceea ce este, în esență, o anomalie. Ghidul medical nu trebuie să funcționeze ca o lege publicată în Monitor, ci trebuie emis de societățile profesionale, pe baza unor reguli clare, meta-analize și studii actualizate. Aceste ghiduri reflectă situația statistică și aplicarea lor la majoritatea pacienților oferă rezultate bune și sigure.

Dacă un medic nu aplică aceste reguli și tratează pacienții după propria experiență sau impresie subiectivă, fără a ține cont de ghid, apar diferențe majore în modul de tratament. Respectarea ghidurilor asigură, de fapt, un tratament unitar și predictibil, indiferent dacă pacientul se află în Maramureș, București sau Iași. Încălcarea lor poate duce la expunerea medicului la sancțiuni, malpraxis și, mai important, poate afecta calitatea îngrijirii pacienților.

Cum evaluați accesul medicilor la educația medicală continuă și la informațiile actualizate, și ce impact are acest lucru asupra aplicării corecte a tratamentelor și asupra prevenirii dezinformării în rândul pacienților?

În ce privește mecanismele de învățare și de aplicare a noutăților, nu există suficientă rigurozitate în a stimula medicii să învețe constant. Și ca să înveți, pe de altă parte, e nevoie de accesibilitate. Accesibilitatea înseamnă să ai acces la literatură medicală, biblioteci și baze de date actualizate.

Dar asta nu e întotdeauna posibil. Baze de date medicale serioase necesită abonamente costisitoare, accesibile mai ales prin universități, nu fiecărui medic. Uneori ai acces doar la rezumate, nu la articole full text. De exemplu, Cochrane, considerată cea mai serioasă bază de studii medicale, are un abonament pe care puțini și-l pot permite.

Ce ar trebui să facem? Universitățile trebuie să ofere acces permanent prin procesul educațional, să formeze studenții cu cele mai noi informații și să organizeze evenimente de educație medicală serioase, care să actualizeze permanent cunoștințele medicilor aflați în practică.

Accesul la congrese, conferințe și simpozioane există, dar participarea nu e obligatorie; medicii trebuie doar să obțină un minim de puncte pe an, stabilit de Colegiul Medicilor. Uneori, punctele sunt acordate superficial, pentru evenimente care nu sunt neapărat de calitate. Îndeplinești condițiile birocratice de înscriere în catalogul de evenimente medicale, colegiul validează și înregistrează conferința, dar nu există verificare reală a calității informațiilor prezentate. Totuși unii pași înainte au fost făcuți.

Mai mult, sponsorii pot influența prezentările, iar medicii trebuie să învețe să diferențieze între ce promovează un sponsor și realitatea medicală bazată pe studii.

Deciziile medicale nu sunt simple: fiecare pacient e diferit. Trebuie să combini judecata clinică cu experiența și cu cele mai noi informații pentru a oferi un tratament corect și adaptat fiecărui pacient.

Referitor la malpraxis, Colegiul medicilor a semnalat de multe ori că legea noastră nu acționează eficient. Să nu transformăm totul într-o vânătoare de vrăjitoare, iar fiecare lucru pe care îl face un medic să-l considerăm greșeală, deși nu este; pe de altă parte, pacienții trebuie protejați de situații în care medicii nu aplică lucrurile noi, care trebuie învățate și aplicate. În plus, abundența de reclame lă suplimente medicale, adesea nejustificate, complică lucrurile și poate induce în eroare populația.

Un exemplu este mitul că statinele fac rău la ficat. În farmacii, pacienții primesc automat protecție hepatică, perpetuând mitul. Sau inhibitori de pompă de proton, prescriși preventiv excesiv - scad aciditatea stomacului și pot provoca probleme digestive. Probioticele și prebioticele sunt adesea promovate exagerat, când efectul lor real poate fi obținut și cu o lingură de iaurt zilnic, în unele cazuri.

În cabinete și spitale, reprezentanții medicali promovează constant suplimente și medicamente, oferind mostre, iar în maternitate, pachetele cadou cu produse pentru copii includ deseori lapte praf, afectând alăptarea naturală. Proiecte precum cel al UNICEF, de acum 10 ani, pentru stimularea alăptării au fost compromise.

„Dacă președintele țării nu se vaccinează de gripă în fiecare toamnă în fața tuturor, aceasta reprezintă o barieră”

Ce mesaj le-ați transmite oamenilor care au încă dubii și sunt influențați de astfel de teorii?

În momentul în care le predau colegilor mei cum să comunice în astfel de situații, le explic că există mai multe categorii de pacienți care primesc astfel de mesaje. Unii dintre ei, cea mai mare parte, acceptă vaccinarea fără niciun fel de probleme. Vaccinează în continuare copiii sau pe ei înșiși și reprezintă un procent covârșitor, peste 70%. Problema nu este cu ei.

Problema constă în categoria celor care promovează mesajul anti-vaccin și merg până în pânzele albe cu conspirații. Sunt extrem de puțini, sub 1%, dar stăpânesc foarte bine mecanismele comunicării și își fac adepți. Iar adepții lor fac parte dintr-un procent de 20-25%, pe care noi îi numim ezitanți. Ezitanții sunt de mai multe feluri, dar toți au în comun faptul că nu știu încotro să o apuce, iar rolul nostru este să ne concentrăm asupra lor. 

Cei extremiști nu își modifică convingerile. Orice ai spune, pierzi energie și timp care ar putea fi dedicate ezitanților. De aceea trebuie să ne concentrăm pe cei care sunt indeciși, debusolați, care caută și așteaptă argumente pentru a lua o decizie.

În cazul populației generale, argumentele științifice rareori au impact, pentru că unii oameni au fost deja convinși că „știința nu valorează 2 bani”. Ei cred că studiile sunt falsificate sau plătite, așa că argumentele personale devin cele mai eficiente. De exemplu, atunci când spun că eu m-am vaccinat, mi-am vaccinat părinții și copilul, sau chiar pacienții întreabă: „Dumneavoastră v-ați vaccina copiii cu vaccinul pe care ni-l faceți nouă?” În astfel de situații trebuie să fii extrem de ferm, să ai tu însuți încredere – orice ezitare se observă imediat.

De aceea, o parte dintre medici se vaccinează antigripal în fiecare toamnă și fac publice aceste gesturi pe rețelele sociale, prin filmulețe sau povești despre copiii și familiile lor vaccinate. De asemenea, am încercat de multe ori să folosim persoane cu impact asupra publicului – influenceri sau chiar politicieni – pentru a transmite mesaje de încredere.

În România, imaginea „tătucului” este extrem de importantă. Dacă președintele țării nu se vaccinează de gripă în fiecare toamnă în fața tuturor, aceasta reprezintă o barieră. Alte persoane cunoscute, vedete care sunt mereu vizibile, ar putea să promoveze vaccinarea, pentru că o mulțime de oameni fără cunoștințe medicale le urmează exemplul. Astfel, am putea obține o acoperire vaccinală mai bună.

Totuși, nu se întâmplă asta, pentru că politicienii nu vor să-și piardă adepții sau electoratul. Deși, teoretic, o astfel de intervenție ar fi foarte utilă și ar salva vieți. La nivel de declarații suntem buni, dar aplicarea practică este o problemă. Dacă am vedea la 1 octombrie politicieni vaccinându-se, impactul ar putea fi mult mai mare. În fiecare an am insistat asupra acestor lucruri, dar curajul lipsește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp