Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dreapta BOR - paralela concurentă cu statul

Nu putem fi de acord cu parteneriatul civil. Legalizează concubinajul. Nu putem fi de acord cu o formă alternativă la căsătorie.

Este reacţia BOR prin purtătorul său de cuvânt la declaraţiile dnilor Dragnea şi Tăriceanu privind asigurarea unui cadru legal pentru parteneriatul civil între cetăţeni, în paralel cu referendumul pentru familia tradiţională.

Carevasăzică BOR nu e de acord. În ce calitate, pardon? Şi a întrebat-o cineva dacă e sau nu de acord?

Înţeleg că Godporaţia îşi apără interesele şi privilegiile care îi permit să exploateze populaţia credulă, fiind, probabil, cea mai rentabilă afacere de pe teritoriul României.

Înțeleg că sfinții părinți se bat cu ministerul de Finanțe ca să nu plătească impozite.

Înțeleg că fac jocurile electorale ale Puterii, ca să li se ridice biserici și molul Mântuirii, unde să adune noi contingente de enoriași plătitori.

Înțeleg toate astea, pentru că Godporația, cum îi e și numele, acționează ca o corporație nedeclarată - la negru.

Dar cine le dă dreptul biznismenilor lui Christos să nesocotească drepturile fundamentale ale omului, care stau la baza oricărei societăți democratice?

Cum am mai spus, BOR este îndreptățită, firesc, să nu oficieze căsătorii decât între un bărbat și o femeie. Cine dorește ceremonial religios, trebuie să se supună regulilor bisericii respective.

Dar, simțindu-și primejduită o sursă de venit și de influență, mariajul religios, BOR a provocat strângerea de semnături a Coaliției pentru Familie, în vederea modificării Constituției prin referendum. În acest fel, Biserica, neplătitoare de taxe, exercită o presiune politică asupra cetățenilor români nereligioși, însă plătitori de taxe, supuși și ei Constituției. Despre acest referendum, care se va ține, pesemne, curând, nu pot să spun decât că e pe cât de stupid, pe atât de inutil, bani cheltuiți de la buget de pomană.

În schimb, despre declarația BOR împotriva parteneriatului civil, adică a posibilității ca niște ființe umane, indiferent de sex, să încheie o înțelegere legală prin care să atribuie partenerului drepturi de reprezentare, împuternicire, de moștenire, se poate spune că vine direct din întunericul Evului Mediu, luminat de flăcările în care erau arși ereticii.

Căsătoria civilă, parteneriatul civil, contractul prenupțial, precum și alte forme de asociere între oameni sunt reglementate și controlate de autoritățile jurisdicționale ale statului.

Biserica Ortodoxă Română nu este o autoritate a statului. Conducerea BOR nu este aleasă de popor și nici numită de stat.

Preoții se intersectează cu jurisdicția națională doar în cazurile, nu foarte puține, în care comit fapte penale.

Legalizarea parteneriatului civil se propune și se discută în Parlament, apoi se aplică de către autorități în forma aprobată. Ieșirea BOR înseamnă un atac fățiș al puterii bisericești nonlegale, paralelă cu statul, la adresa puterii legislative legale.

Fraza „BOR nu poate fi de acord cu această alternativă la căsătorie, din aceeași rațiune a interesului copiilor..." este un mârâit totalitar postcomunist de toată frumusețea. De când, preasfinților, o legătură între oameni e obligatoriu să fabrice progenituri? De când, copiii născuți în afara căsătoriei cu Isaiia dănțuiește sunt automat niște ratați? De când familia „bună", celula de bază a societății, nu poate produce niște sinistre beizadele antisociale?

Despre interesul cui e vorba, nicidecum al copiilor, rezultă limpede din încheierea comunicatului BOR „ Îi îndemnăm pe cei care doresc să își întemeieze o familie să obțină, ca să spun așa, și binecuvântarea lui Dumnezeu."

Așa deci, și prin urmare, casă de piatră ca să fie, dați și pe la casierie. Casieria cerească, firește, că acolo se adună averile cele adevărate...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult