Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Drogul disoluției

Procuratura cercetează cazul fetei de 17 ani violată de membri AUR, partid de violatori prin definiție, potrivit fostei tovarășe a lui G. Simion, D. Șoșoacă. Să zicem că respectivii vor fi trimiși în judecată. Să punem și ipoteza puțin probabilă că vor fi condamnați. Va scădea, în consecință, capitalul electoral AUR?

Nu, nici vorbă, nici măcar cu un vot. Ceea ce așteaptă votanții AUR de la favoriții lor este tocmai violarea legilor, atacarea instituțiilor statului, care trebuie rupte că sunt corupte, băgarea mâinii în gât politicienilor de la putere și miniștrilor, alungarea peste graniță a companiilor străine. Așa că violul în grup al unei minore nu e văzut decât ca un exercițiu, o mică ședință de antrenament a viguroșilor românoși de la care va să vină izbăvirea neamului. Nici dacă AUR ar fi implicat în omorârea unor oameni, nu va pierde din procentajul de peste 20% pe care îl are. 

Cum s-a ajuns la această cifră? În 1999 publicam un articol intitulat „Disoluția autorității”. Acum, în România se produce metastaza generală a acestui proces degenerativ. Care poate să apară doar în democrație.

În dictatură, autoritățile rămân puternice și temute până-n ultima clipă înainte de răsturnarea regimului. Miliția, Justiția, ca să nu mai vorbim de Securitate, nu dădeau socoteală decât clanului Ceaușescu, nu poporului. În democrație, ele nu mai sunt intangibile pentru mase, oamenii instituțiilor de forță putând fi destituiți prin presiunea electorală asupra politicienilor care i-au pus în funcții.

Și atunci, se intensifică, până la cote înfiorătoare, corupția autorității. Pentru că polițiștii, procurorii, judecătorii, directorii de spitale nu mai au a se teme de atotputernicul Partid unic, cu care nu se compară partidele dependente o dată la 4 ani de votul cetățenilor. Mă dau ăștia afară, nu e panică, mă duc la ăilalți.

În paralel, crește disprețul față de autoritate. Al subordonaților față de șefi, al șefilor față de subordonați. Al civililor cu bani și influență, pentru că știu că pot să cumpere orice și pe oricine, ca să fie făcuți scăpați ei și ai lor. Dar și disprețul amărăștenilor fără bani, care văd cum se tranzacționează la sânge adevărul, dreptatea, viața unui om.

CORUPȚIA autorității + DISPREȚUL față de autoritate = DISOLUȚIA autorității. Cel mai puternic drog din România drogată e drogul disoluției autorității. Adică, haosul moral și instituțional sângeros din acest stat, un ținut al groazei pe lângă care țara lui Dracula e o feerie.

Și, în această situație, colac nu peste pupăză, ci pe pieptul muribundului, tăierile lui Ciolacu asupra mediului privat amintesc de Evul Mediu. Pe atunci, cea mai populară măsură terapeutică folosită de doftori și spițeri era lăsarea de sânge, indiferent de boală. Fie prin punerea de lipitori, fie prin deschiderea venei bolnavului cu lanțeta și scurgerea în lighean. Ce face premierul Ciolacu nu va da jos lipitorile, care sunt înfipte zdravăn de mult, dar va tăia vene liberale în economie până la hemoragie.

Prin urmare, stimați cititori, dacă vă temeți de actuala poziție în sondaje a partidului AUR, țineți-vă bine, se va duce și mai sus. Pe seama cui? Pe seama istoricului Partid Național Liberal, pentru care limita e pământul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult