Eliott Ness, legendarul agent al Biroului Prohibiției din anii fărădelegilor (1922-1933), a intrat în istoria americană sub imaginea neînfricatului și incoruptibilului funcționar public în luptă cu criminalii.
Așa ar vrea cetățenii americani să fie toți cei înscriși în forțele de ordine și în aparatul judiciar, despre care vor să creadă că nu pot fi corupți sau influențați de manevrele de ascundere a ilegalităților.
Prin surprinzătoarea sa declarație publică din 5 iulie 2016, James B. Comey, directorul Biroului Federal de Investigație, a pus instituția sa și ancheta ale cărei rezultate au fost comunicate sub semnul lipsei de logică și al unei credibilități discutabile.
Comey a început prin prezentarea rezultatelor din investigarea felului în care, folosind un server secret și făcând să circule materialele diplomatice prin canale nesecurizate, secretara de stat de atunci, Hillary Clinton și câțiva colaboratori apropiați, au pus în pericol activitatea serviciilor de afaceri externe și intențiile strategice ale Statelor Unite. El a descris limpede în ce au constat greșelile, pe care le-a catalogat flagrante, și a spulberat toate declarațiile de presă neadevărate prin care doamna Clinton a încercat să contrazică acuzațiile. În cuvintele lui Comey, 110 de mesaje de e-mail au fost transmise pe cale ilegală de echipa Clinton și acestea erau de la început clasificate ca secrete sau strict secrete. O astfel de atitudine a fost de o excesivă lipsă de grijă (excessive carelessness) după cum s-a exprimat directorul FBI. Dar el s-a eschivat de la a folosi calificativul de neglijență crasă (gross negligence), care ar fi fost fundamentul punerii sub acuzare, conform textului Legii 18 din Codul USA, paragraful 793, aliniatul f.
Comey a mai adăugat și scuza că nu a existat o intenție rău voitoare, deși textul legii nu atașează noțiunea de intenție neglijenței în manevrarea datelor secrete, ca să-și sprijine motivarea de a nu cere, în acest caz, punerea sub acuzare.
O mare discrepanță a fost ușor de identificat de legiști, politicieni și laici între rezultatele prezentate și recomandările făcute. Sunt puțini cei care să aibă vreo îndoială despre faptul că directorul Comey a cedat marilor presiuni făcute asupra lui în ultimele zile, de către puternicii sprijinitori ai candidatei prezidențiale.
Dar, prin comunicatul făcut de șeful FBI, așa cum scriu mai mulți editorialiști, Comey a plasat-o pe doamna Clinton deasupra legii și deci deasupra întregii populații americane. Comey nu este Elliott Ness și felul în care a încercat să scalde lipsa lui de curaj de opinie a discreditat prestigiul agenției lui. Dar ceea ce a reușit să facă a fost să împingă atât de sus nemulțumirea și neîncrederea, încât congresul Statelor Unite a convocat de urgență o întâlnire cu directorul FBI, la două zile de la comunicatul în cauză.
În această întâlnire cu membrii comitetului congresional de aproape cinci ore parlamentarii republicani au atacat, cu argumente solide, concluziile lui Comey, în timp ce democrații au făcut tot ce au putut ca să consolideze recomandările FBI de a nu pune sub acuzare candidata prezidențială. Dealtfel, chiar a doua zi după ce Jamens Comey a făcut publice rezultatele analizei lui și concluziile lor, departamentul de justiție s-a grăbit să închidă dosarul doamnei Clinton.
Cu asta se suprimă o mare piedică ridicată în calea către victorie a doamnei Clinton. Este o victorie politică, dar efectele anchetei și ale disputei în care mulți contestă recomandările FBI-ului își vor lăsa urmele asupra popularității și credibilității candidatei democrate. Hillary Clinton se bucură de o mare popularitate și are mulți susținători, dar are și procente ridicate la capitolul lipsă de onestitate și acestea sunt așteptate să crească.
Comentatorul politic Charles Krauthamer compară momentul Comey cu acela al judecătorului suprem, John Roberts, care a adus - prin votul lui - decizia favorabilă a Curții Supreme în problema legalității reformei sistemului de asigurări medicale, cunoscute sub numele de Obamacare. În amândouă situațiile, cei care au făcut deciziile prin care s-a înclinat balanța, adică John Roberts și, respectiv, James B. Comey, au folosit o logică chinuită și explicații trase de păr, ca să poată da o explicație alegerii făcute. Și, în amândouă cazurile, mulți au rămas neconvinși și au comentat că bine cunoscutul slogan dreptate pentru toți a fost pus între paranteze de calculele practice ale politicii puterii.
Pentru Erich Fernstrom de la Boston Globe, ca în cazul celebrului proces pentru dublu omor al lui O.J.Simpson, în ancheta despre manipularea corespondenței oficiale de către echipa Hillary Clinton întreaga națiune a știut tot timpul a cui a fost vina, dar sentința a pecetluit un neadevăr, care rămâne o pată pe reputația justiției americane.
Editorialista cotidianului New York Times, Maureen Dowd a tras concluzia că, în doar 11 zile, cuplul Clinton, acționând cu aroganță și egoism, a contaminat trei personalități politice care au avut constant grija să se ferească de orice suspiciune de corupție: secretara departamentului de justițe Loretta Lynch, directorul FBI James Comey și președintele Obama. Tot Dowd îl citează pe Bill Savarin, avocat din Washington D.C., specializat în probleme de securitate, care spune că ne-am trezit în situația în care cea care va deveni persoana însărcinată cu sistemul național de securitate a fost definită ca incompetentă în domeniu de ancheta FBI.
Hillary Clinton, scoasă basma curată de protectorii ei, se îndreaptă spre victorie.
Iată cum, la puține zile înainte de convențiile naționale ale celor două partide și cu patru luni înainte de alegerile generale, Hillary Clinton, scoasă basma curată de protectorii ei, se îndreaptă spre victorie.
Sondajele de opinie arată o dominare a ei și pe plan național și în statele în care se anticipează o bătălie electorală strânsă.
Media sondajelor actualizată de www.realclearpolitics arată dominația doamnei Clinton cu 45,6% față de Trump cu 40,9%.
Sondajul Pew Research găsește că avansul lui Hillary Clinton este de 9%, în timp ce Rassmussen Polls continuă să-l dea pe Trump drept favorit, cu date actualizate la 8 iulie: Trump 40%, Clinton 38%.
Agenția Reuters a intervievat peste 2.000 de alegători și 21% din ei au spus că nu vor vota pentru niciunul dintre cei doi candidați principali și că se gândesc la unul dintre cei doi candidați de al treilea partid, fostul guvernator al statului New Mexic, Johnson și desemnata verzilor, doctorița Stein. Toată lumea știe că știe că aceștia nu pot câștiga alegerile, dar un candidat independent care acumulează 20% din voturi poate schimba multe în dinamica alegerilor generale.
În sprijinul doamnei Clinton, pe lângă alegătorii ei entuziaști, care formează majoritatea electoratului, s-au aliniat și cea mai mare parte a mediei, partidul democrat, guvernul și președintele însuși.
Senatorul republican de Tennessee, Bob Corker, care are o bună reputație politică și care a fost invitat de Donald Trump să candideze pentru poziția de vicepreședinte, a refuzat și a asociat distanțării sale de campania lui Trump afirmația că aceasta se îndreaptă spre o înfrângere. Tot un refuz a venit și de la fosta consilieră pentru securitate, Condoleeza Rice, și de la senatoarea statului Iowa, Joni Ernst. Pe lista scurtă a alegerilor lui Trump pentru vicepreșidenție sunt Newt Gingrich, fostul speaker al congresului, guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie și generalul Mike Flynn.
jjÎn mai multe state americane sunt mari tulburări civile și există pericolul real al unui război civil motivat rasial.
De la evenimentele din Ferguson, statul Missouri, care s-au desfășurat în trei valuri (9-25 august 2014, 24 noiembrie-2 decembrie 2014 și 9-11 august 2015) și care au început după ce un polițist l-a împușcat pe Michael Brown, revoltele cu caracter rasial și violențele s-au ținut lanț în Statele Unite.
După Ferguson a urmat New York, apoi Baltimore și Salt Lake City. La fiecare nou incident, catalogat ca polițiștii albi împușcă cetățeni negri neînarmați, au fost revolte, manifestații de stradă, acte de vandalism și atacuri asupra ofițerilor de poliție. Numai în prima jumătate a anului 2016 au fost uciși 26 de polițiști, cu 44% mai mulți decât în întreg anul 2015.
Cu câteva zile înainte, în Minneapolis a fost ucis de poliție Philando Castille și în Baton hGRouge, statul Louisiana, Alton Sterling. În toată țara au fost organizate marșuri de protest pentru violența poliției și un astfel de marș pașnic se desfășura în Dallas, statul Texas, când un fost militar, trăgător de elită, a ucis cinci ofițeri de poliție albi. Asasinul a fost omorât cu ajutorul unui robot cu explozibil, dar - în negocierile cu forțele de ordine - a dezvăluit că susține organizația Viețile negrilor sunt importante (Black lives matter). La domiciliul lui Micah Johnson, autorul atacului din Dallas, s-au găsit multiple arme și muniție, ca și materiale pentru confecționat bombe.
În momentul de față o majoritate a comunităților minoritare este convinsă că rasismul stă la baza acțiunilor poliției, nu îndeplinirea datoriei de a combate infracțiunile.
După episodul din orășelul Ferguson, din statul Missouri, au luat naștere mai multe organizații radicale de drepturi civile, ca Viețile negrilor sunt importante, promovate și sprijinite de activiști ca Al Sharpton. Au mai fost reactivate grupuri și foști membri ai asociațiilor Malcolm X, Black Panthers, Black Liberation Army și Weather Underground, care -în anii '60 - au concurat cu mișcările pașnice implicate în lupta pentru drepturi civile. Cele din urmă, conduse de Pastorul Martin Luther King, inspirat de ideile lui Mahatma Ghandi, au avut câștig de cauză și lor, dar și președinților John F. Kennedy și Lyndon Johnson, li se datorează obținerea de drepturi civile pentru populația de culoare.
Tensiunea din întreaga țară este foarte ridicată și în mai multe state sunt raportate atacuri armate împotriva polițistilor.
Mai mult ca oricând, Statele Unite au nevoie de o conducere puternică, hotărâtă și capabilă de acțiuni energice, pentru a calma lucrurile și a menține ordinea. Cine este acel lider?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Domnule Golan,
Mai jos gasiti textul original al raportului lui J.B.Comey, publicat pe 5 iulie 2016, imediat dupa prezentarea lui in direct la TV (www.fbi.gov).
Veti gasi toate cifrele pe care le-am comunicat in raportul directorului FBI.
As vrea sa va multumesc pentru interesul aratat articolului meu si sa va invit sa faceti si alte comentarii in viitor, dar sunt impiedicat sa o fac de faptul ca aveti un stil pe care - vorbind politicos si delicat - l-as califica drept trivial si agresiv. Nu uitati ca daca cineva are o parere diferita de cea a dumneavoastra, asta nu inseamna ca acea persoana vrea sa faca propaganda, cum insinuati.
Iata textul:
FBI investigators have also read all of the approximately 30,000 e-mails provided by Secretary Clinton to the State Department in December 2014. Where an e-mail was assessed as possibly containing classified information, the FBI referred the e-mail to any U.S. government agency that was a likely “owner” of information in the e-mail, so that agency could make a determination as to whether the e-mail contained classified information at the time it was sent or received, or whether there was reason to classify the e-mail now, even if its content was not classified at the time it was sent (that is the process sometimes referred to as “up-classifying”).
From the group of 30,000 e-mails returned to the State Department, 110 e-mails in 52 e-mail chains have been determined by the owning agency to contain classified information at the time they were sent or received. Eight of those chains contained information that was Top Secret at the time they were sent; 36 chains contained Secret information at the time; and eight contained Confidential information, which is the lowest level of classification. Separate from those, about 2,000 additional e-mails were “up-classified” to make them Confidential; the information in those had not been classified at the time the e-mails were sent.
The FBI also discovered several thousand work-related e-mails that were not in the group of 30,000 that were returned by Secretary Clinton to State in 2014. We found those additional e-mails in a variety of ways. Some had been deleted over the years and we found traces of them on devices that supported or were connected to the private e-mail domain. Others we found by reviewing the archived government e-mail accounts of people who had been government employees at the same time as Secretary Clinton, including high-ranking officials at other agencies, people with whom a Secretary of State might naturally correspond.
This helped us recover work-related e-mails that were not among the 30,000 produced to State. Still others we recovered from the laborious review of the millions of e-mail fragments dumped into the slack space of the server decommissioned in 2013.
With respect to the thousands of e-mails we found that were not among those produced to State, agencies have concluded that three of those were classified at the time they were sent or received, one at the Secret level and two at the Confidential level. There were no additional Top Secret e-mails found. Finally, none of those we found have since been “up-classified.