Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Donald Trump vs Hillary Clinton. Aproape de o finală care părea o glumă

Donald Trump

A rămas mai puţin de un an până la 8 noiembrie 2016, când cetăţenii Statelor Unite (mai bine zis o parte din ei) îl vor alege pe cel de al 45-lea preşedinte al ţării.

În aşteptarea preliminariilor, care încep în februarie 2016 şi vor rezulta în definitivarea candidaţilor oficiali ai celor două partide principale, presa şi publicul larg citesc cu interes sondajele de opinie, deşi este un lucru bine cunoscut că cei care conduc în această fază timpurie a campaniei electorale nu sunt întotdeauna câştigătorii finali.

Câmpul democrat pare domolit: Hillary Clinton conduce detaşat, aşa cum arată patru sondaje efectuate pe alegători democraţi în perioada 10-15 noiembrie: Clinton 46-72%, Sanders 18-35%, O’Malley 1-5%. 

La a doua dezbatere democrată dintre cei trei candidati rămaşi în cursă, care s-a ţinut în ziua de 14 noiembrie la Des Moines Iowa, Bernie Sanders a criticat-o vehement pe doamna Clinton în legătură cu relaţiile ei strânse cu afaceriştii din Wall Street. Favorita partidului democrat s-a apărat cu oarecare stângăcie, dar atacul nu s-a soldat cu un efect major, aşa cum au arătat publicaţiile zilelor următoare. Dezbaterea a avut loc a doua zi după atacurile teroriste de la Paris şi moderatorul John Dickerson (de la compania de radio şi televiziune CBS – la origine Columbia Broadcasting System) a adresat candidaţilor întrebări legate de securitatea naţională. Fosta şefă a diplomaţiei americane, Hillary Clinton a afirmat că Statele Unite nu sunt în război cu Islamul, s-a ferit – aşa cum face constant fostul ei şef, preşedintele Barack Obama - să pronunţe termenii de terorism islamic şi de Islam radical şi a dat răspunsuri evazive, fără să arate că are o viziune clară asupra unei strategii eficiente. Socialistul Bernie Sanders a stupefiat audienţa afirmând că, în opinia lui, cel mai mare pericol pentru securitatea naţională sunt schimbările climaterice. Mulţi dintre cei care au urmărit sau au analizat dezbaterea, sunt de părere că nu a produs un câştigător clar.

Lucrurile sunt un pic mai complicate în aglomerata tabără republicană, unde, după retragerea guvernatorului statului Louisiana, Bobby Jindal, au rămas în joc treisprezece candidaţi. După câteva luni de campanie şi patru dezbateri televizate, republicanii care candidează la titlul de preşedinte se împart în trei grupe.


Sunt patru alergători în frunte: afaceristul Donald Trump, neurochirurgul Ben Carson şi senatorii Marco Rubio (Florida) şi Ted Cruz (Texas). Vine apoi un grup de şase candidaţi care încă mai au speranţe. Deşi scorurile lor din ultimele săptămâni nu sunt deloc promiţătoare (Jeb Bush 4-8%, Carly Fiorina 4-5%, Rand Paul 2-4%, Chris Christie 1-3%, John Kasich 1-4%, Mike Huckabee 1-4%), ei se agaţă de cursă aşteptând şansa unei schimbări generate de un eveniment politic de tip cutremur. Asta ar putea schimba brusc ierarhiile şi le-ar da o şansa, ultima. Altfel, viitorul lor este subţierea până la dispariţie a donaţiilor, descurajarea suporterilor şi inevitabila retragere. Ultimii trei (senatorul Lindsay Graham, fostul senator Rick Santorum şi fostul guvernator George Pataki), toţi situaţi la nivelul de 1% dintre alegătorii republicani, ştiu bine că nu pot câştiga, dar împing până la limită posibilitatea de a avea acces la televiziunile naţionale şi la presă, ţinând capul deasupra nivelului de anonimitate, în care se vor scufunda în curând.

După atacurile teroriste de la Paris, ordinea candidaţilor republicani din primul pluton nu s-a schimbat (Trump 24-26%, Ben Carson 19-20%, Marco Rubio 13-14%) în sondajele naţionale, dar, în cele din state individuale (New Hampshire, Florida, Colorado), Trump rămâne primul şi chiar urcă, Ben Carson cade la 10-13% şi Marco Rubio se ridică pe locul doi.

Sondajele care investighează preferinţele publicului când Hillary Clinton este opusă candidaţilor republicani, luaţi câte unul, diferă după mediul în care s-au colectat răspunsurile. Când sondajul a fost făcut la Colegiul Roanoke din Virginia, în ziua de 18 noiembrie, Hillary Clinton s-a situat cu 2-7% deasupra tuturor republicanilor. Pe data de 19 noiembrie, un sondaj Foxnews a constatat o superioritate a candidaţilor republicani Trump, Bush şi Kasich faţă de Clinton, cu diferenţe mici (2-3%), egalitate Clinton-Fiorina şi o victorie clară a lui Marco Rubio, care s-a situat cu 7 procente mai sus decât Hillary Clinton.

Singurul lucru care se poate spune astăzi este că, deşi conduce cu mai mult de 25 de procente în preliminariile democrate, Hillary Clinton nu va începe alegerile generale cu o vizibilă superioritate, oricare ar fi cel care câştigă nominalizarea republicanilor.

Terorismul în general şi terorismul isalmic în special nu erau în capul listei de subiecte anticipate a domina campania electorală prezidenţială din anul 2016. Dar impactul internaţional al acţiunilor criminale ale organizaţiei ISIS la Paris, din ziua de vineri 13 noiembrie, a avut un efect major asupra opiniei publice americane şi a tonului publicaţiilor.

Foto: Guliver/Getty Images

Totodată, el a schimbat optica tuturor (excepţie preşedintele Obama) în legătura cu planul de a aduce în Statele Unite a 100.000 de refugiaţi „sirieni”, cantonaţi în tabere improvizate în Turcia şi Europa. Doi dintre teroriştii de la Paris aveau asupra lor documente care atestau intrarea lor recentă în Europa, prin traversarea graniţei greceşti, deghizaţi ca refugiaţi din Siria. Din declaraţiile conducătorilor ISIS care nu fac un secret din intenţiile lor de a continua şi chiar extinde atacurile, rezultă că, în masa de refugiaţi din ţările Orientului Mijlociu, au fost infiltraţi agenţi ai organizaţiei teroriste cu misiuni de organizare şi îndeplinire a acţiunilor ucigaşe. Congresul american a votat acum două zile suspendarea temporară a planului de a accepta refugiaţii sirieni în Statele Unite şi la votul majoritar au contribuit şi 48 de membri democraţi ai congresului. Numărul total al voturilor previne un posibil veto prezidenţial, aşa că, dacă şi Senatul votează în aceeaşi direcţie, acceptarea refugiaţilor va fi oprită până când sisteme eficace de triere şi identificare a posibililor terorişti (sisteme care în prezent nu există) vor fi puse în funcţie.

Conducerea partidului democrat are o singură problemă ce ar putea deveni, la un moment dat, o ameninţare: posibilitatea ca investigaţia în curs a FBI va confirma că modul în care Hillary Clinton s-a folosit de documente secrete ale departamentului de stat poate fi considerat o ilegalitate. Nu demult, pentru înlesnirea accesului la documente secrete al unei persoane neautorizate, generalul David Petraeus, erou naţional, a fost nevoit să-şi dea demisia de la conducerea CIA şi şi-a încheiat onorabila cariera militară şi posibila carieră politică de succes. Petraeus era văzut ca un viitor candidat la preşedinţie.

În faţa cercului de putere şi influenţă a partidului republican sunt mult mai multe probleme.

Mai întâi, favoritul în care îşi puseseră cele mai mari speranţe, mezinul familiei Bush, a mers foarte prost, a apărut slab şi nehotărât, nu a creat impresii favorabile în dezbateri şi nu a trecut de câteva procente în zecile de sondaje care au fost făcute de la începutul campaniei. Sumele imense de bani, adunate din donaţiile de la personalităţi şi companii bogate, nu au ajutat.

Se evidenţiază din ce în ce mai mult faptul că majoritatea electoratului american este profund nemulţumit de politicienii de meserie, care au dovedit lipsă de viziune şi eficienţă, o înclinaţie distructivă spre compromis şi dezinteres pentru marile probleme care preocupă naţiunea americană.

Când Donald Trump şi-a anunţat candidatura la preşedinţie, multă lume a privit acest fapt ca o excentricitate a unui bogătaş arogant. Presa l-a catalogat ca pe un „clovn”, ca pe un amator puţin semnificativ, aşteptându-se să fie măturat repede din arena politică, după ce electoratul va arăta indiferenţă şi lipsă de interes. Dar după prima dezbatere republicană din august 2015, Trump s-a instalat la conducere, a înregistrat constant procente de cel puţin două ori mai ridicate decât primul candidat cotat sub el şi a mers din succes în succes, eclipsându-și oponenţii, politicieni de profesie.

Strategii republicani s-au încurajat singuri: este un fenomen trecător, lucrurile se vor schimba în curând, ordinea preferinţelor se va rearanja conform logicii tradiţionale…

N-a fost aşa. Nu numai că poziţia de lider a lui Donald Trump nu s-a arătat vulnerabilă, dar cel care a urcat în sondaje, venind aproape de nivelul de popularitate al lui Trump a fost Ben Carson. Cum niciunul nu este politician profesionist, se pare că succesul lor tocmai de aici decurge, din lipsa conexiunii cu Washington-ul. Se evidenţiază din ce în ce mai mult faptul că majoritatea electoratului american este profund nemulţumit de politicienii de meserie, care au dovedit lipsă de viziune şi eficienţă, o înclinaţie distructivă spre compromis şi dezinteres pentru marile probleme care preocupă naţiunea americană.

Mai mult, Trump a deschis seria subiectelor de care politicienii se fereau şi a exprimat clar, fără echivoc şi într-un limbaj simplu care ar putea fi căile pentru corectarea celor mai critice situaţii: imigraţia ilegală, creşterea fără precedent a datoriei externe, lipsa de relansare economică după ultima criză, scăderea prestigiului internaţional al Statelor Unite, politica externă dezastruoasă în care persistă guvernul actual şi multe altele. Trump a făcut şi face şi greşeli, calcă în străchini repetat când vine vorba de detalii ale problemelor financiare, economice şi politice, dar publicul îi iartă aceste derapaje şi continuă să vină în număr uriaş la mitingurile lui electorale.

Campania milionarului, care nu uită să reamintească de câte ori poate că el nu primeşte contribuţii de la lobby-uri cu interese speciale, nu s-a prăbuşit, nu „a făcut implozie”, cum profeţiseră analiştii şi strategii electorali şi ameninţă să ajungă victorioasă la sfârşitul preliminariilor. Ce era de neconceput, se întâmplă şi imposibilul începe să apară mai mult decât posibil.


Foto: Guliver/Getty Images

Aşa se face că partidul republican nu numai că nu arată intenţia de a îmbrăţişa un candidat de succes, chiar dacă nu a fost de la început cel pe care şi l-ar fi dorit, dar a trecut la subminarea lui pe faţă. Azi, 21 noiembrie, Wall Street Journal a publicat un articol despre complotul pentru eliminarea lui Trump. Nu numai că nu e pace şi armonie în sânul partidului republican, dar, în războiul civil care s-a declanşat, se folosesc tehnici de gherilă şi se plănuiesc „asasinate” politice.

Un fost director de comunicare al partidului, Liz Mair, pentru scurtă vreme și şefa campanie a lui Scott Walker, guvernatorul statului Wisconsin, deja retras din competiţie, a fost însărcinată să formeze grupul numit Trump Card LLC (companie cu responsabilitate limitată). Acesta reuneşte susţinători şi donatori ai candidaţilor Cruz, Kasich şi Bush cu scopul de a-l ataca pe Trump în media şi în acţiuni electorale. „Este mai mult decât limpede că Trump nu va face implozie şi nu va fi eliminat din cursă…realitatea întunecată este că, în afara şansei ca ceva miraculos să se întâmple, Trump va câştiga preliminariile republicane şi atunci Hillary Clinton va deveni preşedinte”, spune Mair.

Alte câteva comitete politice de acţiune, înfiinţate pentru a susţine alţi candidaţi republicani, vor să participe la atacurile antiTrump, pe care le vom urmări în zilele ce vin. Oponenţii disperaţi vor să-şi îmbunătăţească poziţia printr-un atac unit împotriva celui pe care îl preferă publicul. Un fel de balada Mioriţa a partidului republican american. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel check icon
    Decât așa ceva:
    "Hillary Clinton a afirmat că Statele Unite nu sunt în război cu Islamul, s-a ferit – aşa cum face constant fostul ei şef, preşedintele Barack Obama - să pronunţe termenii de terorism islamic şi de Islam radical şi a dat răspunsuri evazive, fără să arate că are o viziune clară asupra unei strategii eficiente. ".....
    Mai bine un afacerist excentric care nu este pro islam radical așa cum e administrația prezidențială americană actuală.
    • Like 0
  • check icon
    Hehehe, democrația americană în acțiune.
    Îmi place să văd că Trump (considerat clovn, inclusiv de mine) are trecere așa mare în rândul ELECTORATULUI republican, asta spre disperarea lobby-știlor și a grupurilor din interese, cum bine s-a arătat în articol.
    "Campania milionarului, care nu uită să reamintească de câte ori poate că el nu primeşte contribuţii de la lobby-uri cu interese speciale".

    Care ar fi acele "interese speciale"? Cine sunt acele lobby-uri? Pe cine de fapt deranjează Trump?

    Faptul că deja îl subminează pe față, nu-l știam, dar la o analiză mai apropiată, e de înțeles.

    http://www.theoccidentalobserver.net/2015/09/donald-trumps-rise-sparks-widespread-angst-among-jewish-republicans/

    http://www.dailymail.co.uk/news/article-3347343/Donald-Trump-fire-Republican-Jewish-Coalition-comments.html

    Să vedeți acum media "aservită" ce portret o să-i facă, mai ceva ca a lui Kim Jong-un :))
    • Like 0
  • O mică precizare, că acum simt că am început oarecum nedrept comentariul anterior... analiza în sine nu este neapărat superficială, dar titlul mi se pare foarte departe de adevăr.
    • Like 0
  • Îmi pare rău dar analiza e cam superficială. Donald Trump NU va fi în nici un caz candidatul republicanilor (90% va fi Marco Rubio). E adevărat că din multe puncte de vedere situația, mai ales în cazul GOP e fără precedent dar sunt multe indicii că Trump nu mai are potențial de creștere și explicații și pentru lipsa de coagulare a unui candidat clar al "establishment-ului". Există statistici care arată că doar o mică parte dintre americani urmăresc îndeaproape candidații cu atâta timp înainte de alegeri. La fel s-a întâmplat și în 2008 și 2012 etc. Procentul căutărilor pe google legate de candidați crește cu aproximativ 400% de acum până după primary-ul din Iowa. În alegerile din 2008 și 2012 aproximativ 60-70% dintre republicani s-au hotărât în ultima lună cu cine vor vota, 40% în ultima săptămână. Mie republicanii mi se par extrem de retrograzi, sincer m-aș bucura să vină cu un candidat ca și Trump deoarece ar fi spulberați la generale. Există nemulțumiri în ambele partide și o aripă anti-establishment tot mai puternică. Eu aș face o paralelă (asumat forțată) între Trump și Vadim Tudor sau Dan Diaconescu la noi în vremurile lor de glorie. Ambii au capitalizat ușor nemulțumirile generale (îndreptățite) adresându-se extrem de colorat și fără menajamente unui public extremist manipulabil. Dar ambii și-au arătăt limitele, plafonul e relativ ușor de atins dar imposibil de depășit pe segmentul ăsta. Vă recomand să îl urmăriți pe Nate Silver, în 2008 a anticipat corect câștigătorul în 49/50 state la alegerile prezidențiale iar în 2012 toate cele 50.
    Cât despre democrați, eu personal țin cu Bernie Sanders dar mă tem că și el s-a cam lovit de un plafon greu de depășit din cauza mai multor factori (eticheta "self-applied" de socialist, vârsta și susținerea aproape unanimă a partidului pentru Clinton care are mai multe endorsements decât orice alt candidat, ever).
    • Like 0
  • 1. Aș vrea să citesc astfel de comentarii și pentru evenimentele politice din România.
    2. Probabil că Trump este totuși un candidat mult prea colorat pentru a fi președintele SUA. Cu o situație internațională atât de încordată nu m-aș simți prea confortabil știind că acest domn are codurile de la valiza nucleară.
    • Like 0
  • CSB check icon
    Buna analiza. Urmaresc si eu indeaproape alegerile din State; pana la urma ne pot afecta si pe noi, oriunde ne-am afla.

    Dupa parerea mea, o mare parte din atractia electoratului american pentru Trump se datoreaza si ideea ca prin branding-ul pe care si l-a facut de-a lungul anilor prin prezente televizate (mai ales la show-ul The Apprentice unde el tot timpul era "the adult in the room" care avea cea mai mare autoritate si care emana success), americanii il asociaza automat cu ideea de "unapologetic success".

    Am observat ca Trump zice niste chestii prin discursuri, mai ales lauda de sine si exagerari, care cred ca ar avea un efect total opus daca ar fi spuse de ceilalti candidati, dar datorita faptului ca el si-a construit brandul lui specific cu care a fost consecvent (nu neaparat in pozitiile lui detaliate, unde are probleme de multe ori) dar atitudinea lui generala. Va invit sa urmariti trei video-uri la distanta de aproape lucruri au ramas in comun in prezentarea lui. Autenticitatea atitudinii este cred foarte greu de obtinut ca politician, dar el a reusit sa si-o cultive si acum profita de asta (chiar zicand multe tampenii, desigur) :)

    https://www.youtube.com/watch?v=GZpMJeynBeg (1988)

    https://www.youtube.com/watch?v=Sb_Lo-89ggM (2012)

    https://www.youtube.com/watch?v=cQsJNao2xCc (2015)





    • Like 0
  • Mi-a placut foarte mult articolul. Recunosc ca nu stiam mai nimic despre cele relatate de dvs., dar am citit cu mare interes tot ce ati scris. O sa va urmaresc si in continuare.
    • Like 0
  • Felicitari pentru subiectul abordat. Dumneavoastra cum vedeti interventia lui Bernie Sanders? Ca pe un gest de fair play fata de contracandidat sau ca pe o miscare politica abila care ii va da optiunea de a o sustine mai departe pe dna. Clinton? Va asteptam cu un articol despre partea "exotica" a alegerilor - Republicanii.
    • Like 0
    • @ Marius Rogoz
      Raspuns Dlui Marius Rogoz. Va multumesc pentru comentariu. De cand am asistat la interventia "indignata" a lui Bernie Sanders, care nu numai ca a sarit in apararea oponentei sale, dar i-a si deschis calea spre o candidatura asigurata, am suspectat ca este vorba de un aranjament. Nu vom sti adevrul decat daca Hillary Clinton devine presedinte si vedem ce post va capata Bernie Sanders: ambasador? post in guvern? director de agentie guvernamentala?
      • Like 0
  • Raspuns Dlui Lucian Chiriloi,
    Multumesc pentru interesul dumneavoastra si pentru frumoasele cuvinte de lauda.
    Voi avea un articol saptamanal, care va apare in zilele de luni. Temele vor fi exclusiv din politica americana si- pana in noiembrie 2016 - vor fi in principal legate de campania electorala pentru alegerea presedintelui.
    Martin
    • Like 2
  • Buna ziua! Subscriu unui comentariu de la primul articol scris de dumneavoastra - mi-a placut si mai vreau. Perceptia mea (a noastra?) asupra politicului/administratiei de peste Ocean este destul de limitata (Olympus has fallen si Triple X :)). Crede-ti ca reusiti un articol pe saptamana?
    • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult