Donald Trump vs Hillary Clinton. Aproape de o finală care părea o glumă

A rămas mai puţin de un an până la 8 noiembrie 2016, când cetăţenii Statelor Unite (mai bine zis o parte din ei) îl vor alege pe cel de al 45-lea preşedinte al ţării.

În aşteptarea preliminariilor, care încep în februarie 2016 şi vor rezulta în definitivarea candidaţilor oficiali ai celor două partide principale, presa şi publicul larg citesc cu interes sondajele de opinie, deşi este un lucru bine cunoscut că cei care conduc în această fază timpurie a campaniei electorale nu sunt întotdeauna câştigătorii finali.

Câmpul democrat pare domolit: Hillary Clinton conduce detaşat, aşa cum arată patru sondaje efectuate pe alegători democraţi în perioada 10-15 noiembrie: Clinton 46-72%, Sanders 18-35%, O’Malley 1-5%. 

La a doua dezbatere democrată dintre cei trei candidati rămaşi în cursă, care s-a ţinut în ziua de 14 noiembrie la Des Moines Iowa, Bernie Sanders a criticat-o vehement pe doamna Clinton în legătură cu relaţiile ei strânse cu afaceriştii din Wall Street. Favorita partidului democrat s-a apărat cu oarecare stângăcie, dar atacul nu s-a soldat cu un efect major, aşa cum au arătat publicaţiile zilelor următoare. Dezbaterea a avut loc a doua zi după atacurile teroriste de la Paris şi moderatorul John Dickerson (de la compania de radio şi televiziune CBS – la origine Columbia Broadcasting System) a adresat candidaţilor întrebări legate de securitatea naţională. Fosta şefă a diplomaţiei americane, Hillary Clinton a afirmat că Statele Unite nu sunt în război cu Islamul, s-a ferit – aşa cum face constant fostul ei şef, preşedintele Barack Obama - să pronunţe termenii de terorism islamic şi de Islam radical şi a dat răspunsuri evazive, fără să arate că are o viziune clară asupra unei strategii eficiente. Socialistul Bernie Sanders a stupefiat audienţa afirmând că, în opinia lui, cel mai mare pericol pentru securitatea naţională sunt schimbările climaterice. Mulţi dintre cei care au urmărit sau au analizat dezbaterea, sunt de părere că nu a produs un câştigător clar.

Lucrurile sunt un pic mai complicate în aglomerata tabără republicană, unde, după retragerea guvernatorului statului Louisiana, Bobby Jindal, au rămas în joc treisprezece candidaţi. După câteva luni de campanie şi patru dezbateri televizate, republicanii care candidează la titlul de preşedinte se împart în trei grupe.

Sunt patru alergători în frunte: afaceristul Donald Trump, neurochirurgul Ben Carson şi senatorii Marco Rubio (Florida) şi Ted Cruz (Texas). Vine apoi un grup de şase candidaţi care încă mai au speranţe. Deşi scorurile lor din ultimele săptămâni nu sunt deloc promiţătoare (Jeb Bush 4-8%, Carly Fiorina 4-5%, Rand Paul 2-4%, Chris Christie 1-3%, John Kasich 1-4%, Mike Huckabee 1-4%), ei se agaţă de cursă aşteptând şansa unei schimbări generate de un eveniment politic de tip cutremur. Asta ar putea schimba brusc ierarhiile şi le-ar da o şansa, ultima. Altfel, viitorul lor este subţierea până la dispariţie a donaţiilor, descurajarea suporterilor şi inevitabila retragere. Ultimii trei (senatorul Lindsay Graham, fostul senator Rick Santorum şi fostul guvernator George Pataki), toţi situaţi la nivelul de 1% dintre alegătorii republicani, ştiu bine că nu pot câştiga, dar împing până la limită posibilitatea de a avea acces la televiziunile naţionale şi la presă, ţinând capul deasupra nivelului de anonimitate, în care se vor scufunda în curând.

După atacurile teroriste de la Paris, ordinea candidaţilor republicani din primul pluton nu s-a schimbat (Trump 24-26%, Ben Carson 19-20%, Marco Rubio 13-14%) în sondajele naţionale, dar, în cele din state individuale (New Hampshire, Florida, Colorado), Trump rămâne primul şi chiar urcă, Ben Carson cade la 10-13% şi Marco Rubio se ridică pe locul doi.

Sondajele care investighează preferinţele publicului când Hillary Clinton este opusă candidaţilor republicani, luaţi câte unul, diferă după mediul în care s-au colectat răspunsurile. Când sondajul a fost făcut la Colegiul Roanoke din Virginia, în ziua de 18 noiembrie, Hillary Clinton s-a situat cu 2-7% deasupra tuturor republicanilor. Pe data de 19 noiembrie, un sondaj Foxnews a constatat o superioritate a candidaţilor republicani Trump, Bush şi Kasich faţă de Clinton, cu diferenţe mici (2-3%), egalitate Clinton-Fiorina şi o victorie clară a lui Marco Rubio, care s-a situat cu 7 procente mai sus decât Hillary Clinton.

Singurul lucru care se poate spune astăzi este că, deşi conduce cu mai mult de 25 de procente în preliminariile democrate, Hillary Clinton nu va începe alegerile generale cu o vizibilă superioritate, oricare ar fi cel care câştigă nominalizarea republicanilor.

Terorismul în general şi terorismul isalmic în special nu erau în capul listei de subiecte anticipate a domina campania electorală prezidenţială din anul 2016. Dar impactul internaţional al acţiunilor criminale ale organizaţiei ISIS la Paris, din ziua de vineri 13 noiembrie, a avut un efect major asupra opiniei publice americane şi a tonului publicaţiilor.

Totodată, el a schimbat optica tuturor (excepţie preşedintele Obama) în legătura cu planul de a aduce în Statele Unite a 100.000 de refugiaţi „sirieni”, cantonaţi în tabere improvizate în Turcia şi Europa. Doi dintre teroriştii de la Paris aveau asupra lor documente care atestau intrarea lor recentă în Europa, prin traversarea graniţei greceşti, deghizaţi ca refugiaţi din Siria. Din declaraţiile conducătorilor ISIS care nu fac un secret din intenţiile lor de a continua şi chiar extinde atacurile, rezultă că, în masa de refugiaţi din ţările Orientului Mijlociu, au fost infiltraţi agenţi ai organizaţiei teroriste cu misiuni de organizare şi îndeplinire a acţiunilor ucigaşe. Congresul american a votat acum două zile suspendarea temporară a planului de a accepta refugiaţii sirieni în Statele Unite şi la votul majoritar au contribuit şi 48 de membri democraţi ai congresului. Numărul total al voturilor previne un posibil veto prezidenţial, aşa că, dacă şi Senatul votează în aceeaşi direcţie, acceptarea refugiaţilor va fi oprită până când sisteme eficace de triere şi identificare a posibililor terorişti (sisteme care în prezent nu există) vor fi puse în funcţie.

Conducerea partidului democrat are o singură problemă ce ar putea deveni, la un moment dat, o ameninţare: posibilitatea ca investigaţia în curs a FBI va confirma că modul în care Hillary Clinton s-a folosit de documente secrete ale departamentului de stat poate fi considerat o ilegalitate. Nu demult, pentru înlesnirea accesului la documente secrete al unei persoane neautorizate, generalul David Petraeus, erou naţional, a fost nevoit să-şi dea demisia de la conducerea CIA şi şi-a încheiat onorabila cariera militară şi posibila carieră politică de succes. Petraeus era văzut ca un viitor candidat la preşedinţie.

În faţa cercului de putere şi influenţă a partidului republican sunt mult mai multe probleme.

Mai întâi, favoritul în care îşi puseseră cele mai mari speranţe, mezinul familiei Bush, a mers foarte prost, a apărut slab şi nehotărât, nu a creat impresii favorabile în dezbateri şi nu a trecut de câteva procente în zecile de sondaje care au fost făcute de la începutul campaniei. Sumele imense de bani, adunate din donaţiile de la personalităţi şi companii bogate, nu au ajutat.

Se evidenţiază din ce în ce mai mult faptul că majoritatea electoratului american este profund nemulţumit de politicienii de meserie, care au dovedit lipsă de viziune şi eficienţă, o înclinaţie distructivă spre compromis şi dezinteres pentru marile probleme care preocupă naţiunea americană.

Când Donald Trump şi-a anunţat candidatura la preşedinţie, multă lume a privit acest fapt ca o excentricitate a unui bogătaş arogant. Presa l-a catalogat ca pe un „clovn”, ca pe un amator puţin semnificativ, aşteptându-se să fie măturat repede din arena politică, după ce electoratul va arăta indiferenţă şi lipsă de interes. Dar după prima dezbatere republicană din august 2015, Trump s-a instalat la conducere, a înregistrat constant procente de cel puţin două ori mai ridicate decât primul candidat cotat sub el şi a mers din succes în succes, eclipsându-și oponenţii, politicieni de profesie.

Strategii republicani s-au încurajat singuri: este un fenomen trecător, lucrurile se vor schimba în curând, ordinea preferinţelor se va rearanja conform logicii tradiţionale…

N-a fost aşa. Nu numai că poziţia de lider a lui Donald Trump nu s-a arătat vulnerabilă, dar cel care a urcat în sondaje, venind aproape de nivelul de popularitate al lui Trump a fost Ben Carson. Cum niciunul nu este politician profesionist, se pare că succesul lor tocmai de aici decurge, din lipsa conexiunii cu Washington-ul. Se evidenţiază din ce în ce mai mult faptul că majoritatea electoratului american este profund nemulţumit de politicienii de meserie, care au dovedit lipsă de viziune şi eficienţă, o înclinaţie distructivă spre compromis şi dezinteres pentru marile probleme care preocupă naţiunea americană.

Mai mult, Trump a deschis seria subiectelor de care politicienii se fereau şi a exprimat clar, fără echivoc şi într-un limbaj simplu care ar putea fi căile pentru corectarea celor mai critice situaţii: imigraţia ilegală, creşterea fără precedent a datoriei externe, lipsa de relansare economică după ultima criză, scăderea prestigiului internaţional al Statelor Unite, politica externă dezastruoasă în care persistă guvernul actual şi multe altele. Trump a făcut şi face şi greşeli, calcă în străchini repetat când vine vorba de detalii ale problemelor financiare, economice şi politice, dar publicul îi iartă aceste derapaje şi continuă să vină în număr uriaş la mitingurile lui electorale.

Campania milionarului, care nu uită să reamintească de câte ori poate că el nu primeşte contribuţii de la lobby-uri cu interese speciale, nu s-a prăbuşit, nu „a făcut implozie”, cum profeţiseră analiştii şi strategii electorali şi ameninţă să ajungă victorioasă la sfârşitul preliminariilor. Ce era de neconceput, se întâmplă şi imposibilul începe să apară mai mult decât posibil.

Aşa se face că partidul republican nu numai că nu arată intenţia de a îmbrăţişa un candidat de succes, chiar dacă nu a fost de la început cel pe care şi l-ar fi dorit, dar a trecut la subminarea lui pe faţă. Azi, 21 noiembrie, Wall Street Journal a publicat un articol despre complotul pentru eliminarea lui Trump. Nu numai că nu e pace şi armonie în sânul partidului republican, dar, în războiul civil care s-a declanşat, se folosesc tehnici de gherilă şi se plănuiesc „asasinate” politice.

Un fost director de comunicare al partidului, Liz Mair, pentru scurtă vreme și şefa campanie a lui Scott Walker, guvernatorul statului Wisconsin, deja retras din competiţie, a fost însărcinată să formeze grupul numit Trump Card LLC (companie cu responsabilitate limitată). Acesta reuneşte susţinători şi donatori ai candidaţilor Cruz, Kasich şi Bush cu scopul de a-l ataca pe Trump în media şi în acţiuni electorale. „Este mai mult decât limpede că Trump nu va face implozie şi nu va fi eliminat din cursă…realitatea întunecată este că, în afara şansei ca ceva miraculos să se întâmple, Trump va câştiga preliminariile republicane şi atunci Hillary Clinton va deveni preşedinte”, spune Mair.

Alte câteva comitete politice de acţiune, înfiinţate pentru a susţine alţi candidaţi republicani, vor să participe la atacurile antiTrump, pe care le vom urmări în zilele ce vin. Oponenţii disperaţi vor să-şi îmbunătăţească poziţia printr-un atac unit împotriva celui pe care îl preferă publicul. Un fel de balada Mioriţa a partidului republican american. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp