După cazul din Spitalul Sfântul Pantelimon, oricine se va interna, se va întreba cu groază: „Dacă vor zice că «sunt de lăsat»? Dacă și în spitalul acesta sunt «doamne cu coasa»?”

Stimata doamna Aldea

Citind printre linii îmi permit sa cred ca depistez unele din pietrele de moara ale mentalului românesc actual : Religia sfinților (a spitalelor în acest caz - n-am nimic cu religia adevarata care nu suferă însa de contagiunea spectacolului bisericesc actual), reacția la cald (mai ales stimulata de un jurnalism mimetic si muribund ce-o da pe tabloidizare) si, de ce sa ne ascundem după deget, tendința anxioasa a conspiraționismului (lipsește doar Soros, din pomelnicul dumneavoastră ; să-mi fie cu iertare : sunt sentențios si condescendent, dar aluziile trădează deseori fundația gândirii influențate).


Nu spun ca s-ar putea sa nu aveți dreptate ; spun doar ca “stilul” este specific mentalului societal românesc ce se îneacă în conformismul gregar mizând pe speculații mondene, pline de (cum spuneam) anxietate, contaminare identica, sentințe grăbite si nereflectate (nici profund si nici logic). 


Spectacolul excepției a declanșat apariția a tot felul de doctori “extra causam” care cunosc pe de rost indicațiile si, mai ales, contra-indicatiile “norei” (noradrenalinei).
Daca un avertizor de integritate s-a manifestat, asta nu înseamnă ca nivelul profesional al întregii echipei permite o critica competenta a deciziile medicale. Invidia si incompetența clanurilor, nu prea profesionale, fundamentează de multe ori ambianța suburbiilor nu prea emancipate. Nu înseamna nici ca întreaga echipa este incompetenta.

Avertizorul are dreptate ? Fie. Dar anxietatea noastră logoreica nu are nimic de-a face cu adevarul. Este doar frica existențială într-o societate greu încercată de mediocritate, incompetența si corupție la toate nivelele (atentie : putem fi cinstiti si, în același timp, corupți prin convietuirea impusă de societatea în care trăim).

Daca lumina lumânării ne lipezeste vederea (ca sa va fac “pre voie iluminata ") un proverb corean zice ca întunecimea se ascunde chiar în josul lumânării aprinse. Experiența fizica este deja concludentă, dar aici vorbim si de metafora.

Fiti curajoasă, justă si luptați-vă cu ignoranta ; nu va lăsați atinsă de nevolnicia speriată a altora, ignoranți si cu o singura arma : violenta potrivnica a neputinței personale.
Sanatate si curaj.

Românii sunt un popor fascinant de ignorant. După atâtea și atâtea cazuri de corupție încă se miră și se scarpină în cap cum de sunt posibile astfel de cazuri.

Românii nu înțeleg că a fura un ou de la gura unui înfometat, sau a fura la concentrația de dezinfectant, sau a angaja o rudă incompetentă pe un post din administrație, sau a da niște autorizații pe șpagă este, în esență, foarte asemănător cu ce s-a întâmplat la spitalul Pantelimon.

Așadar, românul e luat prin surprindere, se declară “șocat” când iese în presă un caz de abuzuri, cum este cel de la SNSPA, deși astea sunt practici care informal se știu din totdeauna. Știți cazul prezentat în filmul Moartea D-lui Lăzărescu? Eh, șoc și groază!, încă se practică plimbatul muribunzilor între spitale ca să moară așa, în afara ogrăzii spitalelor.

Dacă întrebați medicii o să zică că e vina asistenților, iar asistenții vina medicilor. Cum în cazul de la Pantelimon ministrul sănătății o să zică că nu are nicio vină, că n-a știut, că nu este treaba lui etc. Deși fix asta este treaba lui, să știe ce se întâmplă în spitalele românești. Altfel cum poți face politici în sănătate dacă nu știi ce se întâmplă.

Dar astea sunt doar niște chestii mărunte pe care românii le ignoră, pentru că românii se preocupă doar cu chestii de la foarte mare în sus. Și cumva, sunt mereu surprinși că bulgărele se transformă în bulgăre mai mare și bulgărele mai mare în avalanșă. Fascinant!

Edit: Am citit acum răspunsul Dl-ui Rafila :)