Foto Inquam Photos / George Călin
La Spitalul Sfântul Pantelimon - ce crudă ironie, că patronul spiritual al spitalului este un sfânt ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor, un doctor fără de arginți! - două doctorițe tinere au hotărât cu de la sine putere cine moare și cine trăiește. „Doamna cu coasă” i se spunea unei doctorițe, care nu făcea un semn ca împărații din Roma antică cu degetul în jos, prin care condamnau la moarte luptătorul din arenă, ci spunea cinic, rece și impersonal: „E de lăsat”... și micșora doza de medicament care ținea bolnavul în viață.
Faptul că deja avea numele de doamna cu coasa denotă că toți știau ce face ea.
Și după ce decideau cine moare și cine trăiește, doctorițele se duceau acasă. Erau tandre cu soții lor și blânde cu copiii lor.
Cred că ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Sfântul Pantelimon din București este cea mai grea lovitură și cea mai neagră pată pe sistemul medical românesc, mai rău decât incendiile din spitale, mai rău decât Alexandra lăsată să moară în maternitatea din Botoșani, mai rău decât femeia lăsată să nască pe trotuar. Acelea au fost neglijențe, nepăsare, ignorarea sarcinilor de serviciu. Dar la Sfântul Pantelimon e mult mai mult. Doi medici și-au luat rol de demiurg, pentru niște bolnavi chinuiți. Au decis ei să taie firul vieții.
Nu știu cum, când și cât timp ne va lua să mai avem încredere în sistemul medical românesc. Oricine se va interna, se va întreba cu groază: „Dacă vor zice că sunt de lăsat? Dacă și în spitalul acesta sunt doamne cu coasa?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum, după ce judecătorii au desființat practic probele procurorilor, considerând că dosarul se bazează pe simple bârfe, nu credeți că ar trebui să vă cereți scuze? Și poate, pe viitor, ar trebui să ne abținem să mai linșăm mediatic oamenii înainte să se pronunțe o instanță de judecată.
Judecatorii le-au eliberat din arest preventiv, nu le-au declarat nevinovate. Si daca cititi cu atentie cazul, dubiul care le-a scos din arest nu este asupra faptei in sine (ca cineva a oprit nora - unde aveau doar un discutabil semn de intrebare ca inregistrarile injectomatului au fost verificate de un singur politist - oare cate persoane trebuie sa faca aceeasi treaba?) ci in principal asupra identitatii faptuitorului!
Deci doamna are dreptate si o sustin, aceeasi suspiciune rezonabila o am si eu asupra mortii unei rude apropiate intr-un alt spital, cu mult inainte sa se petreaca cazul Pantelimon
PS. Si daca duduile erau nevinovate, oare de ce nu s-au aparat in niciun fel, in mod personal? Un simplu test poligraf ar fi fost suficient pt. a ma convinge.
Citind printre linii îmi permit sa cred ca depistez unele din pietrele de moara ale mentalului românesc actual : Religia sfinților (a spitalelor în acest caz - n-am nimic cu religia adevarata care nu suferă însa de contagiunea spectacolului bisericesc actual), reacția la cald (mai ales stimulata de un jurnalism mimetic si muribund ce-o da pe tabloidizare) si, de ce sa ne ascundem după deget, tendința anxioasa a conspiraționismului (lipsește doar Soros, din pomelnicul dumneavoastră ; să-mi fie cu iertare : sunt sentențios si condescendent, dar aluziile trădează deseori fundația gândirii influențate).
Nu spun ca s-ar putea sa nu aveți dreptate ; spun doar ca “stilul” este specific mentalului societal românesc ce se îneacă în conformismul gregar mizând pe speculații mondene, pline de (cum spuneam) anxietate, contaminare identica, sentințe grăbite si nereflectate (nici profund si nici logic).
Spectacolul excepției a declanșat apariția a tot felul de doctori “extra causam” care cunosc pe de rost indicațiile si, mai ales, contra-indicatiile “norei” (noradrenalinei).
Daca un avertizor de integritate s-a manifestat, asta nu înseamnă ca nivelul profesional al întregii echipei permite o critica competenta a deciziile medicale. Invidia si incompetența clanurilor, nu prea profesionale, fundamentează de multe ori ambianța suburbiilor nu prea emancipate. Nu înseamna nici ca întreaga echipa este incompetenta.
Avertizorul are dreptate ? Fie. Dar anxietatea noastră logoreica nu are nimic de-a face cu adevarul. Este doar frica existențială într-o societate greu încercată de mediocritate, incompetența si corupție la toate nivelele (atentie : putem fi cinstiti si, în același timp, corupți prin convietuirea impusă de societatea în care trăim).
Daca lumina lumânării ne lipezeste vederea (ca sa va fac “pre voie iluminata ") un proverb corean zice ca întunecimea se ascunde chiar în josul lumânării aprinse. Experiența fizica este deja concludentă, dar aici vorbim si de metafora.
Fiti curajoasă, justă si luptați-vă cu ignoranta ; nu va lăsați atinsă de nevolnicia speriată a altora, ignoranți si cu o singura arma : violenta potrivnica a neputinței personale.
Sanatate si curaj.
Românii nu înțeleg că a fura un ou de la gura unui înfometat, sau a fura la concentrația de dezinfectant, sau a angaja o rudă incompetentă pe un post din administrație, sau a da niște autorizații pe șpagă este, în esență, foarte asemănător cu ce s-a întâmplat la spitalul Pantelimon.
Așadar, românul e luat prin surprindere, se declară “șocat” când iese în presă un caz de abuzuri, cum este cel de la SNSPA, deși astea sunt practici care informal se știu din totdeauna. Știți cazul prezentat în filmul Moartea D-lui Lăzărescu? Eh, șoc și groază!, încă se practică plimbatul muribunzilor între spitale ca să moară așa, în afara ogrăzii spitalelor.
Dacă întrebați medicii o să zică că e vina asistenților, iar asistenții vina medicilor. Cum în cazul de la Pantelimon ministrul sănătății o să zică că nu are nicio vină, că n-a știut, că nu este treaba lui etc. Deși fix asta este treaba lui, să știe ce se întâmplă în spitalele românești. Altfel cum poți face politici în sănătate dacă nu știi ce se întâmplă.
Dar astea sunt doar niște chestii mărunte pe care românii le ignoră, pentru că românii se preocupă doar cu chestii de la foarte mare în sus. Și cumva, sunt mereu surprinși că bulgărele se transformă în bulgăre mai mare și bulgărele mai mare în avalanșă. Fascinant!
Edit: Am citit acum răspunsul Dl-ui Rafila :)
Serios vorbind, cât de naivi putem fi ca să alegem între soldățelul pus în slujba țării și covrigarul din Buzău? Când mă gândesc că alternativele se numesc Simion sau Șoșoacă (cu „varianta de lux” pe nume Geoană, un prostănac important în politica autohtonă după ce a ajuns secretar la NATO) îmi vine să-mi dau cu tesla în testicule (românul de rând le spune neaoș coaie, da' nu se cade să fiu indecent!)...
Ce ne așteaptă? O nouă alegere în care „votăm” încă o dată răul mai mic. Și uite-așa mergem din rău în mai rău. De la un președinte zâmbăreț (cu intermezzo-ul inginerului învins de sistem!) am ajuns să-l regretăm pe Băsescu. Hăhăielile lui erau mai credibile decât România educată „pas cu pas” de profesorul sibian.
Am reușit să demonstrăm în 35 de ani că „democrația” scoate la suprafață prostia de care suferim. Ce om întreg la minte poate fi de acord cu matrapazlâcurile celor care ne guvernează? La ce să ne așteptăm când am avut premieri precum Ponta, Dăncilă, Ciucă sau Ciolacu?
Urmează încă 4 ani de „binefaceri” pesedisto-liberale, în care îi vom pupa în cur pe „binefăcătorii” care ne conduc de la „revoluție” încoace. Să nu cumva să alegem pe alții, că ne-am dat foc la valiză...