Foto: Facebook Dacian Cioloș
În ultimele zile vreo doi amici m-au întrebat ce părere am de noua mișcare a lui Cioloș. A trebuit să fac un exercițiu de recapitulare a știrilor ca să îmi aduc aminte că am văzut ceva cu Platforma România 100. Dar, de știut nu știam mai nimic, ce să mai zic de părere. Și asta în ciuda faptului că sunt consumator zilnic de știri și nu dau scroll la politică.
Am intrat, așadar, pe Platformă. Interesant concepută, mobilizatoare, atractivă, nici prea sofisticată, nici simplistă, așadar un produs online decent. Nu sunt un fan înrăit al lui Dacian Cioloș, dar l-am apreciat cât a fost premier pentru stilul de lucru, acela de a guverna onest. Nu am avut șansa să devin un votant direct al lui și văd că nici acum nu-mi dă această șansă. Noua sa mișcare are aceeași meteahnă ca și acum șase luni: nu vrea să se implice direct în politică, ci doar să creeze o presiune în jurul politicii care să determine schimbarea texturii clasei politice. Și a ales calea cea mai puțin confruntațională, e-politica. Din păcate, este prea devreme pentru vehiculul acesta. Politica se face încă, și se va mai face ani buni, cu oameni, nu cu followers și subscribers. Crearea unei „mișcări cetățenești deschise” poate duce la însănătoșirea sau la ridicarea nivelului societății, dar nu va ajunge la „butoane”. Acolo vor fi aceiași actori politici pe care îi știm și mă îndoiesc sincer că vor prelua inițiativele politice sau legislative propuse de Platforma Cioloș.
Pentru a schimba ceva în mediul real trebuie să intri în ring. USR – provenită și ea dintr-o mișcare și care face poltică altfel – a înțeles acest lucru. Trebuie să ai cicatrici din bătălii, trebuie să treci prin trădări și lupte intestine, trebuie să te calce buldozerul media de două-trei ori ca să poți spune că faci politică. Dacă rămâi în mediul virtual nu ai toate aceste costuri experimentale, dar nici nu poți emite pretenții de jucător al schimbării.
Ce mă frapează totuși este că Dacian Cioloș nu pare a avea repulsia contactului direct cu cetățeanul de rând, cum era evidentă la Năstase, spre exemplu. Cioloș are bunul simț al țăranului ardelean, are abilitatea comunicării informale. Stilul pe care vrea să îl impună societății ar trebui mai întâi exersat pe teren, în linia întâi, unde să-l convingă și pe țăranul care se chinuie să se facă fermier și pe disponibilizatul de la oraș și pe primarul din Las Fierbinți. Și nici nu trebuie să le promită cine-știe-ce, ci doar să-i convingă că va fi onest în ceea ce va face pentru ei.
Nu cred că mai așteaptă cineva astăzi performanțe economice fulminante sau creșteri de trai vertiginoase. Poate că după 27 de ani, electoratul ar vrea să vadă puțină decență în politică și mai puțină sfidare. Cioloș are șansa să capteze astfel atenția a poate jumătate dintre cei 60% de români care nu merg la vot. Pentru că le-ar oferi altceva. Și cu această nouă forță electorală chiar ar putea ajunge la butoane. Sau măcar ar strica echilibrul actualei scene politice. Dar, pentru asta, mai întâi îți trebuie un nume politic real, o identitate, e imposibil s-o faci de pe o adresă de www ca un gamer care aleargă după credite virtuale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.