Foto: ANP / Alamy / Alamy / Profimedia
Încă din copilărie, tatăl meu mi-a insuflat ideea de patriotism. Am fost un pic uimită când mi-a spus să fiu mândră că sunt româncă și mă gândeam cum să fac eu asta… având în minte că unii oameni își dau coate când aud de România, iar pe alții îi pufnește râsul. Crescând, am realizat ca acele semne pe care și le făceau oamenii atunci când auzeau de români au de-a face cu anumite povești reale… un istoric… și nu doar o istorie, ci una remarcabilă.
De la Dacia, un teritoriu destul de mic, dar al cărui popor se lupta în orice condiții, am ajuns la România de după 1989. O evoluție de care putem fi mândri, pot spune, realizată de oameni dedicați țării și de alți români care au ieșit în evidență în diverse domenii precum literatură, aviație, sport și medicină. Mihai Eminescu a fost cea mai influentă personalitate din literatura română, patriotismul lui - deși cu accente naționaliste - inspirându-i pe cetățeni prin poeziile sale. Henri Coandă a descoperit primul avion cu reacție din lume, Victor Babeș a redactat primul tratat de bacteriologie, iar Nadia Comăneci a obținut primul 10 din istoria gimnasticii. Iar perfomanțele românilor în sport nu se termină aici.
Cred că data de 2 iulie a devenit o dată importantă pentru noi, odată cu meciul România-Olanda jucat în optimi, după ieșirea din grupă, Știam că, în perioada aceea, voi fi plecată în străinătate, așa că mi-am pus în bagaj și un steag tricolor. În jurul orei 18:50 am coborât în holul de la recepția hotelului, unde ne-am strâns mai mulți români pentru a urmări meciul. Susțineam jucătorii, eram uniți. În tribune, la München, erau mii de suporteri, și cred că jucătorii se simțeau ca acasă. Și noi, în hotel, am făcut ca mulți români care, în București și în alte părți din țară, s-au strâns să vadă meciul împreună. Cei de la hotel au pus imnul României la începutul meciului. Emoțiile erau mari. Destul de repede, Olanda a marcat. A urmat încă un gol în poarta noastră, dar fusese ofsaid pentru jucătorul olandez. Stăteam cu sufletul la gură, încercând să le transmitem din energia noastră pozitivă celor de pe teren. Îi încurajam! Speram! Credeam! Aceste cuvinte sunt mult prea simple pentru ceea ce am simțit că a însemnat România în acele momente! Cu toate că, în ultimele minute, era destul de evident că pierdeam, am ținut steagul desfășurat, la fel de mândră ca înaintea meciului. Sunt mândră de jucători, de suporteri, de noi, românii, de toate reușitele, dar și de eșecuri, căci fără ele nu ar exista succes. Așa cum a spus și Nicolae Iorga: „Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.”
România nu a câștigat meciul, dar a câștigat o echipă. Echipa României ne-a adus astfel împreună, sădind speranța în sufletele noastre: speranța într-o Românie a valorilor sănătoase, a muncii susținute. Am simțim românește, uniți și prezenți, exact ce cred că ne-a lipsit în ultima perioadă.
Echipa națională m-a făcut să înțeleg că, în orice colț al lumii aș fi, inima începe să bată mai tare atunci când aud imnul României, iar sentimentul de apartenență este foarte puternic. Ei au demonstrat curaj, dedicare, ambiție și perseverență. Ei ne-au unit, cu mic cu mare ne-am adunat și i-am privit încrezători.
Echipa României a dat și un exemplu de bun simț și de recunoștință prin mesajul pe care l-a lăsat în vestiarul din München, în care a vorbit despre cum a simțit experiența meciurilor la EURO 2024.
„Generația de suflet” ne inspiră, iar Niță și David Popovici pot deveni eroi ai tinerei generații și sunt dovada că un model de viață în care ajungi în vârf este cu muncă susținută și cu disciplină. Este foarte important, pentru noi ca adolescenți, ca adulți în formare, să avem astfel de modele precum Niță care a muncit din greu, căruia viața i-a oferit numeroase experiențe dure, dar care, prin pasiune, muncă susținută și disciplină a ajuns la Echipa Națională.
Chiar dacă nu are legătură cu fotbalul și cu ceea ce am trăit în timpul meciurilor României la EURO 2024, simt că pot să spun aici că alte modele inspiraționale pentru mine sunt elevii olimpici care au inventat aripile de șoim. O idee creativă și inovativă care le aparține unor elevi dintr-un liceu din București care au muncit timp de un an la proiectul lor. Aceste aripi scad consumul de carburant cu până la 5% și sporesc manevrabilitatea pentru avioanele de luptă, când aeronautica se dezvoltă din ce în ce mai mult. România are în acest domeniu o istorie remarcabilă, iar acești tineri ne arată că se poate. Dacă vrei și muncești, se poate! Doar cu muncă și ambiție poți „muta” munții din loc! Și cred că astfel putem să creăm o Românie unită, a bunului simț, a valorilor autentice prin care putem fi percepuți și altfel la nivel european.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un articol banal, plin de platitudini și o mândrie de care e plin tot mapamondul. Fiecare poate fi mândru de etnia lui, a fi mândru că ești român, nu te face cu nimic mai breaz ca ăla care e mândru că e nepalez. Nu te-ai bătut pentru naționalitate, ai dobândit-o, întâmplător, prin naștere.