Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Echipa națională m-a făcut să înțeleg că, în orice colț al lumii aș fi, inima începe să bată mai tare atunci când aud imnul României, iar sentimentul de apartenență este foarte puternic

Ro vs Olanda

Foto: ANP / Alamy / Alamy / Profimedia

Încă din copilărie, tatăl meu mi-a insuflat ideea de patriotism. Am fost un pic uimită când mi-a spus să fiu mândră că sunt româncă și mă gândeam cum să fac eu asta… având în minte că unii oameni își dau coate când aud de România, iar pe alții îi pufnește râsul. Crescând, am realizat ca acele semne pe care și le făceau oamenii atunci când auzeau de români au de-a face cu anumite povești reale… un istoric… și nu doar o istorie, ci una remarcabilă. 

De la Dacia, un teritoriu destul de mic, dar al cărui popor se lupta în orice condiții, am ajuns la România de după 1989. O evoluție de care putem fi mândri, pot spune, realizată de oameni dedicați țării și de alți români care au ieșit în evidență în diverse domenii precum literatură, aviație, sport și medicină. Mihai Eminescu a fost cea mai influentă personalitate din literatura română, patriotismul lui - deși cu accente naționaliste - inspirându-i pe cetățeni prin poeziile sale. Henri Coandă a descoperit primul avion cu reacție din lume, Victor Babeș a redactat primul tratat de bacteriologie, iar Nadia Comăneci a obținut primul 10 din istoria gimnasticii. Iar perfomanțele românilor în sport nu se termină aici.

Cred că data de 2 iulie a devenit o dată importantă pentru noi, odată cu meciul România-Olanda jucat în optimi, după ieșirea din grupă, Știam că, în perioada aceea, voi fi plecată în străinătate, așa că mi-am pus în bagaj și un steag tricolor. În jurul orei 18:50 am coborât în holul de la recepția hotelului, unde ne-am strâns mai mulți români pentru a urmări meciul. Susțineam jucătorii, eram uniți. În tribune, la München, erau mii de suporteri, și cred că jucătorii se simțeau ca acasă. Și noi, în hotel, am făcut ca mulți români care, în București și în alte părți din țară, s-au strâns să vadă meciul împreună. Cei de la hotel au pus imnul României la începutul meciului. Emoțiile erau mari. Destul de repede, Olanda a marcat. A urmat încă un gol în poarta noastră, dar fusese ofsaid pentru jucătorul olandez. Stăteam cu sufletul la gură, încercând să le transmitem din energia noastră pozitivă celor de pe teren. Îi încurajam! Speram! Credeam! Aceste cuvinte sunt mult prea simple pentru ceea ce am simțit că a însemnat România în acele momente! Cu toate că, în ultimele minute, era destul de evident că pierdeam, am ținut steagul desfășurat, la fel de mândră ca înaintea meciului. Sunt mândră de jucători, de suporteri, de noi, românii, de toate reușitele, dar și de eșecuri, căci fără ele nu ar exista succes. Așa cum a spus și Nicolae Iorga: „Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.”

România nu a câștigat meciul, dar a câștigat o echipă. Echipa României ne-a adus astfel împreună, sădind speranța în sufletele noastre: speranța într-o Românie a valorilor sănătoase, a muncii susținute. Am simțim românește, uniți și prezenți, exact ce cred că ne-a lipsit în ultima perioadă.

Echipa națională m-a făcut să înțeleg că, în orice colț al lumii aș fi, inima începe să bată mai tare atunci când aud imnul României, iar sentimentul de apartenență este foarte puternic. Ei au demonstrat curaj, dedicare, ambiție și perseverență. Ei ne-au unit, cu mic cu mare ne-am adunat și i-am privit încrezători.  

Echipa României a dat și un exemplu de bun simț și de recunoștință prin mesajul pe care l-a lăsat în vestiarul din München, în care a vorbit despre cum a simțit experiența meciurilor la EURO 2024.

„Generația de suflet” ne inspiră, iar Niță și David Popovici pot deveni eroi ai tinerei generații și sunt dovada că un model de viață în care ajungi în vârf este cu muncă susținută și cu disciplină. Este foarte important, pentru noi ca adolescenți, ca adulți în formare, să avem astfel de modele precum Niță care a muncit din greu, căruia viața i-a oferit numeroase experiențe dure, dar care, prin pasiune, muncă susținută și disciplină a ajuns la Echipa Națională. 

Chiar dacă nu are legătură cu fotbalul și cu ceea ce am trăit în timpul meciurilor României la EURO 2024, simt că pot să spun aici că alte modele inspiraționale pentru mine sunt elevii olimpici care au inventat aripile de șoim. O idee creativă și inovativă care le aparține unor elevi dintr-un liceu din București care au muncit timp de un an la proiectul lor. Aceste aripi scad consumul de carburant cu până la 5% și sporesc manevrabilitatea pentru avioanele de luptă, când aeronautica se dezvoltă din ce în ce mai mult. România are în acest domeniu o istorie remarcabilă, iar acești tineri ne arată că se poate. Dacă vrei și muncești, se poate! Doar cu muncă și ambiție poți „muta” munții din loc! Și cred că astfel putem să creăm o Românie unită, a bunului simț, a valorilor autentice prin care putem fi percepuți și altfel la nivel european.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ovidiu check icon
    Extraordinar! Ce noutăți ne spune Maria Alondra Bucur! I-a crescut frecvența pulsului când a auzit imnul României cântat pe la Campionatul European de Fotbal. Nouă, restului, ne-a rămas pulsul constant sau poate că o fi scăzut. Dumneai i-a crescut, motiv de mândrie că e româncă ca și cum și-ar fi ales, cumva, singură naționalitatea, încă de la procreare. Dacă, s-ar fi născut în Olanda din părinți olandezi, desigur că ar fi fost tristă și neconsolată că bunul Dumnezeu nu i-a hărăzit să fie româncă. Ne ia cu Dacia, cu Eminescu, Coandă, Comăneci, dacă era olandeză, ar fi fost la fel de mândră de cultura celtică, morile de vânt, lalele, Spinoza, Vincent van Gogh, Rembrandt, Vermeer și Johan Cruyff? Probabil că nu, pentru că nu era româncă.
    Un articol banal, plin de platitudini și o mândrie de care e plin tot mapamondul. Fiecare poate fi mândru de etnia lui, a fi mândru că ești român, nu te face cu nimic mai breaz ca ăla care e mândru că e nepalez. Nu te-ai bătut pentru naționalitate, ai dobândit-o, întâmplător, prin naștere.
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult