Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Cine sunt acești români?!”

Suporteri Munchen

Nici nu visam în anii 90 situația în care azi mă decid să merg la meci în Germania, mâine îmi cumpăr bilet, avion și hotel și poimâine sunt în Marienplatz cu o halbă de bere bavareză în mână. La campionatele mondiale și europene „de pe vremea mea”, aveam echipă, aveam valoare, dar românii din tribune erau puțini. La un salariu lunar de 100 de dolari pe lună, nimeni nu-și permitea să meargă după echipă, suporterii din tribune fiind în general români stabiliți înainte de 89 sau imediat după în țările unde se desfășurau meciurile.

La Munchen, am văzut acum pentru prima dată „la ai noștri” ce invidiam pe atunci la alții: prosperitatea. Zeci de mii de români au inundat străzile orașului, venind din țară și din toate colțurile Europei. Pentru majoritatea, a fost un efort, inclusiv financiar, însă unul pe care și l-au permis. Drumul a fost greu, am pornit de jos de tot, am îndurat umilințe și am strâns din dinți, dar am reușit cumva să ajungem la liman. Unii vor spune că românii de la Munchen nu sunt ilustrativi pentru românul „obișnuit”. Am văzut oameni care au venit cu avionul sau cu mașina, care au venit pentru o noapte sau care stau la toate meciurile sau chiar la tot Campionatul European, plimbându-se dintr-un oraș german în altul, m-am întâlnit cu români din Timișoara (mulți), din Cluj, Craiova, București, Spania, Franța, cu „italieni” sau „britanici” de-ai noștri. A fost o ocazie unică pentru românii din toate Româniile să-și dea întâlnire într-un singur loc, iar impresia pe care le-au făcut-o străinilor - vechea noastră obsesie - a fost una foarte bună. Localnicii i-au privit pe românii din Munchen cu simpatie, deși cu oarecare mirare. De unde au apărut oamenii aceștia? Da, se așteptau la scoțieni să le umple orașul și buzunarele și să le golească rezervele de bere, dar nu la români.

Ca să citez o replică de film, de bine, de rău, o ducem bine! Ne-a luat 35 de ani ca românii să nu mai fie desculții Europenelor. Să-ți permiți să mergi la meci pe banii tăi, fără vize și fără să te simți sărac este o mare realizare a generației mele. Orlando Nicoară îmi amintește că, prin anii 90, unul dintre locurile comune în comentariul sportiv de la noi era că România nu e dorită în fazele finale ale diverselor competiții pentru că „nu are putere economică”, altfel spus avea echipă, dar n-avea suporteri care să plătească pentru bere. Acum, dacă fiecare român dintre cei 30.000 (numărați de UEFA, eu cred că au fost mai mulți) a cheltuit în medie 1000 de euro în această deplasare, asta înseamnă 30 de milioane de euro „investiți” de români în Germania la un singur meci. Minimum 3 meciuri câte vom juca sigur asta înseamnă 90 de milioane. Germanii au toate motivele să ne dorească să rămânem cât mai mult la acest campionat.

România nu este doar un teritoriu definit geografic. România este o idee. Cu cât românii cred mai tare în această idee, cu atât țesătura națională e mai puternică. România este, de fapt, suma tuturor întâlnirilor bune pe care le au cei care se numesc și se recomandă fără rușine români. România celor rămași în țară și România celor plecați în străinătate s-au întâlnit într-o zi de vară la Munchen, s-au îmbrățișat, au dansat Ciuleandra în Marienplatz și au cântat de 100 de ori „Deșteaptă-te, române!” 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Felicitări, domnule Negruțiu. Ați scris materialul acesta ca un bun și mândru român. Emoționant! Sper să-l citească și Dl. Ciolacu. Poate chiar va lăcrima. O parte din românii de acolo au plecat din țară. Sunt emigranți. Mulți au trimis-o pe Șoșoacă și pe cei din Aur în parlamentul european. Mulți din românii de acolo vorbesc deja o română stâlcită iar mulți copii ai românilor de acolo nu vorbesc românește. Dar e bine, ai noștri „au făcut istorie”.
    • Like 0


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult
Text: Florin Negruțiu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon