Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Editors la Summer Well: Pentru 90 de minute, lumea a fost perfectă

Summer Well

(Foto: Facebook / Summer Well Festival)

Sunt atât de bătrână că mi-am dat seama că au trecut șase ani de la primul concert Editors la care am fost. Și atunci știam toate versurile la toate melodiile lor. Ce-i drept, erau mai puține.

Jumătate din concertul din Serbia aproape mi l-au distrus prietenii cu care eram. Erau foarte „hateri”, au vrut să stăm mai în spate, tot ziceau că nu e genul lor, din astea. Dar apoi... au plecat la altă scenă de la Exit și eu am reușit să ajung, de una singură, în față de tot.

Pe „Papillon” la Exit 2011 a fost prima dată când am simțit că eu cu toți străinii transpirați, care știau toate versurile și se loveau de mine o să vorbim toată viața aceeași limbă, deși, evident, veneam de peste tot, inclusiv din țări care n-au vorbit niciodată aceeași limbă (fiind ocupate să se războiască). I-am iubit pe toți oamenii de la concertul ăla. 

Și încă am în minte imaginea lui Tom alergând pe scenă, pe „Papillon”, într-o cămașă neagră, elegantă și lipită de el, care, alături de perciunii lui probabil, îl făcuse pe unul din prietenii care plecaseră să spună „bă, nu știam că e așa de dandy”. Replică pe care am reținut-o pentru că mi s-a părut un cuvânt care i se potrivea perfect și, în același timp, deloc.

Oricum, au fost minunați la Exit. Și, după zeci de alte concerte, acela rămâne printre preferatele mele. Dar cumva, anul ăsta, la Summer Well, mi-au depășit așteptările.

S-au depășit în feluri pe care nu le credeam posibile. Duminică noapte lumea a fost perfectă pentru vreo 90 de minute mulțumită lor. Și eu am fost inspirată să stau singură la concertul ăsta.

De fapt, să rămân singură, în față de tot, printre alți străini, care se loveau de mine și știau, la fel ca mine, versurile.

Vă invităm să urmăriți o selecție a celor mai spectaculoase imagini de la Summer Well:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult