Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Episcopul greco-catolic Mihai Frățilă, „În fața ta”: Papa nu va avea rețineri să vorbească și despre corupție. Un om cu frica lui Dumnezeu nu poate să fie corupt

Mihai Frățilă

Foto: Vlad Bîscă

Papa Francisc nu va avea rețineri să vorbească inclusiv despre corupție în timpul călătoriei apostolice pe care o va face în România, în perioada 31 mai – 2 iunie, a spus episcopul greco-catolic Mihai Frățilă, invitatul emisiunii „În fața ta” de la Digi24

„Corupția e o constantă tematică a preocupărilor Papei Francisc, vine și din experiența pesonală a Papei, care a vorbit despre această temă oriunde a întâlnit mai marii societății. Cu siguranță nu va avea rețineri să vorbească despre aceste lucruri inclusiv la noi”, a spus episcopul Mihai Frățilă, care coordonează, din partea Bisericii Catolice, comisia de pregătire a vizitei în România a Sfântului Părinte.

Pe de altă parte, episcopul de la Eparhia greco-catolică „Sf. Vasile cel Mare” de București este de părere că „un om cu frica lui Dumnezeu nu poate să fie corupt, dar ăsta e paradoxul distanței dintre teorie și aplicarea adevărului în viață”.

El este convins că România ar fi fost altfel azi, cu certitudine, dacă nu aveam perioada comunismului.

„Vizita Papei nu poate fi limitată doar la contactul cu propriii credincioși din biserica catolică, se răsfrânge în mod obligatoriu și asupra realității noastre românești în care ne găsim, am constatat în ultima perioadă o atenție destul de prezentă față de realitatea Europei de Est”, a punctat episcopul Mihai Frățilă. 

La 20 de ani de la ultima vizită a unui Sfânt Părinte, episcopul spune că exercițiul libertății nu ne-a făcut să avem mai multă încredere unii față de ceilalți. „Realitatea interconfesională e, din păcate, mult mai dominată de distanță”, spune el. 

„Acum 20 de ani s-a născut acel strigăt de unitate care astăzi pare destul de dificil, în contextul în care astăzi există această răceală în legăturile ecumenice”, a remarcat episcopul greco-catolic.

Papa Francisc are obiceiul să lase deoparte discursurile gata pregătite și să improvizeze un cuvânt foarte concret, care de multe ori nu îi mulțumește pe cei responsabili de diplomație, a observat Mihai Frățilă.

La o întrevedere pe care a avut-o în luna noiembrie, anul trecut, episcopul spune că Suveranul Pontif „era pus pe șotii, pe glume”.

Suveranul Pontif ar putea vizita România într-un papamobil producţie românească, uzina Dacia de la Pitești lucrând în prezent la cele două vehicule cu care părintele Francisc va vizita România, potrivit unei declarații făcute la sfârșitul lunii martie de către primarul din Iași, Mihai Chirica. 

„Am auzit despre această surpriză care urmează să exprime pecetea românească a acestei vizite, cred că e un lucru foarte simpatic”, a spus Mihai Frățilă. 

Papa Francisc va sosi în dimineața zilei de 31 mai la București, va fi primit în mod oficial la Palatul Cotroceni, după care în partea a doua a zilei va avea loc întâlnirea cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Vizita Sfântului Părinte va avea loc la invitațiile primite din partea președintelui Klaus Iohannis, a autorităților statului și a Bisericii catolice din România și va cuprinde etape la București, Iași, Șumuleu-Ciuc și Blaj.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14:05 și miercurea de la ora 10:30.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • - "Papa nu va avea rețineri să vorbească și despre corupție." - care coruptie ??? - vizitati situl "http://www.lovendal.ro/wp52/inchizitia-600-de-ani-de-crime-in-numele-crestinismului-partea-1/http://www.lovendal.ro/wp52/inchizitia-600-de-ani-de-crime-in-numele-crestinismului-partea-2/ - al cui fiu si urmas este "Papa" ?? - catolicismul si ortodoxismul sant primele 2 mari secte urmase ale bisericii primare muribunde in mainile naclaite de sange ale Imperiului Roman - diferenta dintre aceste 2 secte rezida in "pozitia" lor fata de statele in care s-au afirmat la inceputurile lor >>> catolicismul "deasupra" si >>> ortodoxismul "dedesubt" - in rest, aceeasi Marie cu alta palarie .......... asta spune istoria, nu eu !!
    • Like 0
  • "Om cu frica lui Dumnezeu"? Papa se teme de Dumnezeu?! Nu este el trimisul lui Dumnezeu pe pamant?! Nu este el descendent direct al lui Dumnezeu?! Pe de alta parte,as vrea sa ma lamureasca cei care imi vor replica: de ce sa ma tem de Dumnezeu daca el este bun si ne iubeste pe toti la fel? Si,va rog,nu veniti cu citate din cartea aceea pe care o cititi voi. Incercati sa aduceti argumente proprii.
    • Like 1
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Poate pentru că a greşi e omeneşte?
      • Like 1
    • @ Valentin
      Ai vrut sa spui ceva?...
      • Like 1
    • @ Iustin Grama
      Nu e descendent direct al lui D-zeu, este descendent direct al lui Petru.
      Și ca să răspund întrebării tale, D-zeu e Logos-ul, adică regula și ordinea cosmică. Te temi de ea pentru că dacă o sfeclești ți-o iei, însă e imparțială și răsplătește cu generozitate comportamentul corect. Nu-i vorba aici de altceva decât de relația de cauzalitate explicată simbolic sub o formă personificată.
      Natura lui D-zeu este într-un echilibru între milă și justiție (mâna stângă și cea dreaptă, în vechiul testament). Nu poate fi nici complet drept, că nu mai e milos, nici complet milos, că nu mai e drept. Dacă chiar vrei să înțelegi ce vor evreii ăia de acum 1600 de ani să zică, uita-te la clipurile lui Jordan Peterson despre subiect.
      Asta ca de la un ateu la altul. Încearcă totuși să găsești o retorică ceva mai diplomată, în momentul de față te îngadrezi în stereotipul de ateu edgy de 12 ani care a citit și el niște Dawkins și vrea sa fie rebel (vârsta reală e irelevantă, aici vorbim de maturitate).
      • Like 1
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Da, am vrut să spun că frica de Dumnezeu vine probabil din conştiinţa greşelii care - după cum spuneau şi romanii - e universală. În această accepţiune, Papa se teme de Dumnezeu în măsura în care este om. Probabil că lucrurile nu vor mai sta la fel când vom avea un Papă robot...
      • Like 2
    • @ Rareș Mocanu
      Valentin check icon
      Descendent a lui Petru care, la rândul lui, s-a lepădat de trei ori. Ca şi apostolii de altfel, care în ziele în care Iisus a fost prins se ascundeau ca şoarecii pentru a nu fi arestaţi. Şi asta vine din partea unor oameni care chiar au stat alături de El.
      • Like 0
    • @ Rareș Mocanu
      Imi place raspunsul tau pentru ca exprima o idee proprie asupra enfitatii numite Dumnezeu. Partea amuzanta este ca aceasta idee apartine unui ateu. Legat caracterizarea pe care mi-ai facut-o: afla ca pun intrebari de acest gen deoarece vreau sa fie usor de inteles. Inca nu am intalnit credinciosi,cu exceptia catorva preoti(extrem de putini),cu care sa pot purta o discutie la alt nivel pe acest subiect. Toti se limiteaza la a reda cateva pasaje din biblie. Totusi nu vad de ce ar trebui sa-mi fie frica de Dumnezeu daca cred in El. Eu nu il neg pe Dumnezeu pentru ca nu am nicio dovada,nici pro nici contra,legat de existenta sa. Totodata,cred in faptul ca exista un ceva sau cineva care ne "supravegheaza",care ne controleaza oarecum viata si destinul dar pot spune cu certitudine ca nu ma tem de faptul ca ma va pedepsi. De ce? Pentfu ca acel ceva/cineva nu face decat sa imi ofere in permanenta posibilitatea de a alege dintre cel putin doua variante. In consecinta,viata noastra este un sir de alegeri iar cei responsabili pentru aceste alegeri suntem noi insine asa ca nu vine nimeni sa ne pedepseasca.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Dar Dumnezeu este bun si intelege ca putem gresi asa ca nu ne va pedepsi. Se spune in biblie ca toti suntem supusi greselii,nu?
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      E greu de spus cum va decurge şendinţa proprie de judecată în ceea ce ne priveşte. Cert e şi că sistemul juridic operează cu nuanţe: există infracţiune calificată (intenţionată), prin imprudenţă etc. Unii iau cu suspendare, alţii nu. Nu cred că judecata va fi atât de simplă din moment ce sistemul nostru finit, omenesc, este atât de complex.

      Sunt curios dacă vom beneficia de avocaţi... Ar fi bine de ştiut.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Cred ca trebuie sa iti explic mai pe indelete: eu nu ma refer la ce va face sau nu Dumnezeu la presupusa judecata de apoi(de ce ar exista o judecata daca ne iubeste si ne iarta pacatele?). Eu ma refer la modul in care este propovaduita credinta si la cei care propovaduiesc,indiferent de religie. Aici este problema. Eu nu pot crede in cineva care imi cere sa-l urmez din teama fata de el.
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Vă referiţi la credinţă ca certificarea unei existenţe? Că nu înţeleg... Un lucru există în sine indiferent de efectele sale. Dacă un aliment este nociv nu înseamnă că acel aliment nu există, înseamnă doar că este nociv.

      Existenţa... există. Există pur şi simplu. E ceea ce i se spune lui Moise atunci când îl forţează pe Dumnezeu să-şi decline identitatea: EU SUNT CEL CE SUNT.

      Adică sunt. Pur şi simplu. Nu văd ce legătură are teama sau chiar credinţa. Eu pot crede că în Univers există/nu există alte fiinţe raţionale, însă credinţa/necredinţa mea nu le influenţează cu nimic existenţa/inexistenţa.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Adica sa urmam perceptul"crede si nu cerceta"? Nu,multumesc. Ca sa sustin existenta lui Dumnezeu am nevoie de dovezi,nu de vorbe,la fel cum pentru a nega existenta sa am nevoie de dovezi.
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Perceptul de care vorbiţi nu este creştin. A fost folosit de Cresus, unul din prigonitorii creştini din primele secole. Intenţia lui era peiorativă.

      Cred că n-aţi înţeles ce am spus. Am spus că un lucru poate exista ÎN SINE, indiferent de ce credem sau nu credem despre el. Ce credeţi dvs. e relevant doar pentru dvs.

      Eu n-am spus că Dumnezeu există. El oricum există sau nu există indiferent de ce cred eu. Convingerea mea nu afectează universul în care mă mişc; nu pot anula existenţa cuiva doar prin propria credinţă. După cum nu o pot produce.
      • Like 0
    • @ Valentin
      In fond spunem aceladi lucru. Forma diferă.
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Sunt lucruri care ţin de logică, nu de persoane.
      • Like 1
    • @ Iustin Grama
      - cine se "teme" de Dumnezeu, se teme de popime si asculta de popime - asadar, popimea(de tip vechi sau nou) se interpune intre tine si Dumnezeu, avand pretentia veche si noua de a te "vamui" si "cenzura" impreuna cu statul, pe drumul tau spre vesnicie - dar poti sa stabilesti o relatie buna cu Dumnezeu fara sa amesteci in viata ta pe niciun vames, de orice tip ....... expresia "a te teme de Dumnezeu" apartine stilisticii in vorbire, si are sensul de "a tine cont mereu de cerintele Lui Dumnezeu" cerinte expuse in "cartea aceea pe care-o citesc unii" - cele spuse de mine aici, constituie rezumatul mult comprimat al surselor informationale din iudeo-crestinism, care au ajuns pana la noi din negura istoriei.
      • Like 0
    • @ Rareș Mocanu
      - "Nu e descendent direct al lui D-zeu, este descendent direct al lui Petru." - aia crezi tu, sau asa ai memorat de la altii .................
      • Like 0
    • @ Stan Colton
      Valentin check icon
      Aşa consideră cultul respectiv, că Papa este urmaşul lui Petru.
      • Like 0
    • @ Stan Colton
      Da' normal c-am memorat de la alții, doar nu reinventez eu dogma creștină! Iar ce cred eu e irelevant, sunt ateu. Eu asa știam ca spun catolicii, daca greșesc aia e, mie tot îmi arde șezutu pentru eternitate orice-ar fi.
      • Like 0
    • @ Valentin
      - valentine, ai auzit de "paracletos" ?
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      - "perceptul" ??
      • Like 0
    • @ Valentin
      - "perceptul" ??
      • Like 0
    • @ Stan Colton
      Valentin check icon
      https://en.wikipedia.org/wiki/Paraclete. Cred că astăzi e inutil să întrebăm pe cineva dacă ştie ceva. Cunoaşterea a devenit transparentă. Ok, dezvoltaţi subiectul. E direcţie ridicolă, dar ador asemenea discuţii. :) Ia să vedem cu ce mă puteţi surprinde :) :)
      • Like 0
  • Nu am citit articolul. Si nu am facut-o datorita titlului asa ca voi spune ceva legat strict de afirmatia din titlu. Sintagma "om cu frica lui Dumnezeu". De ce Papa ar fi un om care se teme de Dumnezeu? El este in legatura directa cu Dumnezeu,el este trimisul lui Dumnezeu pe pamant,el este fara de pacat,nu-i asa? Pe de alta parte,toate religiile propovaduiesc bunatatea lui Dumnezeu,iubirea sa pentru oameni, fara discriminare,iertarea pacatosilor dar,in acelasi timp este propovaduita teama de Dumnezeu. Ti se cere sa crezi in el dar sa te temi de el. Un fel de Cezar,Franco,Hitler,Stalin etc. Adica un dictator sau un tiran. Ma astept la replici ale credinciosilor constand in transcrieri ale unor versete din biblie,nicidecum bazate pe o argumentatie proprie. Îi intreb pe toti acestia:cum poti crede in ceva/cineva de care te temi? Cum poti spune ca e bun daca el te ameninta in permanenta? Si acestea nu sunt cele mai grele intrebari. Voi intreba: cum puteti pupa mana cuiva care propovaduieste saracia,umilinta si smerenia in timp ce el se afiseaza imbracat efectiv in aur? Cum poti sorbi cuvintele unuia care iti cere bani pentru a-ti citi dintr-o carte despre sacrificiile lui Isus?
    • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Niciun om nu este lipsit de păcat, iar Dumnezeu ştie acest lucru. Religia nici n-ar mai fi început dacă ar fi plecat de la premiza lipsei păcatului.
      A crede în cineva de care te temi nu e neobişnuit. Dacă mă tem de cineva nu înseamnă că persoana respectivă îşi încetează brusc existenţa. Înseamnă doar că produce un efect asupra mea, dar de existat va exista în continuare. În plus, noţiunea de răutate e relativă. Un copil îşi va percepe întotdeauna părintele sau profesorul ca fiind rău pentru că înţelegerea lui este limitată.
      Referitor la umilinţă şi sărăcie, ea se aplică probabil strict la evenimentele de cult creştine, la veşmintele, obiectele şi clădirile de cult, nu la averea personală. Faptul că un călugăr va îmbrăca la anumite procesiuni religioase veşminte bogate nu îl face mai bogat, pentru că veşmintele nu îi aparţin. E drept că vorbim aici de o anumită demnitate care nu este a persoanei. În aur era îmbrăcat şi Papa Ioan Paul, însă aprecierea faţă de suferinţa şi binele făcut, de lupta împotriva totalitarismului, de contribuţia sa la umanitate este universală.
      Referitor la bani, călugării depun vot de sărăcie, dar preoţii - cel puţin în cultul nostru - se cere să fie căsătoriţi, pentru că astfel dau dovadă că păstoresc parohia după cum îşi conduc şi familia. O familie nu se întreţine cu citit; din câte ştiu lumina din locuinţa unui preot e facturată de firemele de electricitate. Nimeni nu-i păsuieşte pe preoţi. Copiii lor nu sunt nici ei păsuiţi; hainele costă, rechizitele costă etc. Nu mi se pare anormal să păstoreşti o parohie şi să întreţii o familie. Ba mai mult, dacă eşti un bun gospodar cu familia ta vei fi şi un bun gospodar cu cei pe care îi păstoreşti. Luxul da, e un păcat, şi e frecvent.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Cred ca stii la cine ma refeream. Si nu se intampla doar in religiile crestine. Despre nevoile unui preot:da,este om si are aceleasi nevoi dar nu cred ca este normal ca eu,credincios,sa te platesc pe tine,preot,sa-mi spui ca trebuie sa traiesc in saracie .
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Ce-mi spuneţi e foarte ciudat, pentru că am discutat cu preoţi, şi niciunul nu mi-a spus să trăiesc în sărăcie. A, e de condamnat LĂCOMIA, care e un păcat. Din contră, sărăcia devine un păcat în momentul în care e generată de LENE. Leneşii sunt în general săraci. Evident, există dedicaţia totală, a călugărului, a celui care SE SACRIFICĂ. Dar asta e o cu totul altă problemă. De sacrificat se sacrifică şi un pictor pasionat, un medic pasionat, un dascăl pasionat. E un exemplu de urmat? Depinde pentru cine preferă. Ţine de liberul arbitru.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Saracie e un cuvant nepotrivit ,ai dreptate. Dar de ce imi spui sa nu ma inchin la chip cioplit daca biserica e plina de icoane? De ce imi spui sa nu ravnesc la bunul altuia daca tu imi ceri bani? De ce imi spui sa nu transform biserica in bazar daca tu faci comert cu tot ce poti? Ca sa incheiem: fiecare crede in ce sau cine vrea. Respect asta dar nu incerca sa ma convingi ca alegerea ta este singura corecta(am folosit persoana a doua singular in sens general la adresa credinciosilor).
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Valentin check icon
      Problema cu icoanele e complicată. Protestantismul respinge icoanele ca idolatrie. Bisericile surori - după cum mai sunt numite - catolică şi ortodoxă, spun că icoana este o punte între om şi Dumnezeu, pe modelul în care percepem şi o fotografie. Păstrăm fotografiile celor plecaţi dintre noi aproape cu religiozitate; cu toate acestea, când sărutăm fotografia celui iubit îl sărutăm pe cel iubit, nu hârtia care produce imaginea.

      Vorbim LA telefon, nu vorbim CU telefonul.

      Comerţul religios ţine de autogospodărire. Ne place sau nu, energia electrică a unei biserici e taxată în regim de uzină, deşi biserica nu produce nici pe de parte ca o fabrică de telefoane mobile. Vorbim de curent electric, vorbim de căldură, apă, de reparaţii, vorbim de lucruri care se depreciază şi care se îngrijesc cu bani.

      Putem trăi într-o lume fără bani? Marx spune că da, însă visul lui a sfârşit tragic. Ne place sau nu, asta e situaţia.

      În rest, fiecare crede ce vrea şi nu încerc să conving pe nimeni, Încerc doar să prezint corect ambele părţi pentru a trage concluzie corectă. Nu am o problemă cu crezutul, însă am o problemă cu stereotipiile. Nu-mi plac, inclusiv cele care vin din religie. Că sunt o căruţă şi acolo.
      • Like 0
    • @ Valentin
      - vorbesti de exceptii, da ? - daca ar fi sa-mi pun mintea cu "cartea aia pe care-o citesc unii" constat ca "tot cultul vostru" precum si-al "marelui" vizitator, musteste de idolatrie, mascata cu smekerie fata de semianalfabeti si cu obraznicie fata de cei ce inteleg ce citesc sau aud .... nu degeaba ateii se scarbesc cand aud de religiosi si vorbele acestora !
      • Like 0
    • @ Valentin
      - problema cu icoanele nu-i complicata de loc, ci simpla, are legatura directa cu analfabetismul si ignoranta asa-zisei "prostimi", ajunsa astfel datorita popimii si statului - iar problema cu "bisericile surori" este ca se dusmanesc de moarte de vreo mie de ani cel putin, ca s-au "anatemizat" reciproc, adica s-au trimis in iad una pe alta, si ca s-au "impacat" recent de forma, ca in era comunicatiilor nu mai puteau sa-si minta separat proprii enoriasi, cat despre cheltuielile unui preot sau intregii tagme, are grija statul, eternul complice al religiei, stat care baga mana adanc in buzunarul public al poporului ca sa intretina chiar mai mult decat nevoile popimii, ratacita de mult de la regulile initiale, de dinainte de caderea Ierusalimului din anul '70 ...................
      • Like 0
    • @ Stan Colton
      Valentin check icon
      Hahaa, v-am făcut impresia unei persoane religioase!

      Genial!

      Dacă discuţia era despre budism aş fi ieşit budist?

      Hahaaa!!!!

      Ce crede fiecare este problema lui. În rest nicio arie nu este ferită de semianalfabetism. Aş zice că există grade de inteligenţă şi în relgie, dar şi în afara ei. Şi nu ne referim doar la religia creştină.

      Cât despre idolatrie, lucrurile sunt explicate. Şi atenţie: există culte creştine care consideră icoana ca fiind idolatrie. Argumente sunt şi de o parte, şi de alta.
      • Like 0
    • @ Stan Colton
      Valentin check icon
      Dacă este atât de simplă n-aţi fi amabil să o explicaţi? Sunt extrem de curios să vă aud argumentele.

      Cele două biserici nu s-au anatemizat reciproc. Chiar sunt curios să văd dacă ştiţi cum s-au întâmplat lucrurile, când şi cum.

      Satul de care vorbiţi are membrii de onoare. Iată o listă a savanţilor şi gânditorilor creştini:

      https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Christians_in_science_and_technology

      Găsiţi nume ca Isaac Newton (fizică), Gregor Mendel (genetică), Kepler (astronom), etc

      Evident, există liste şi pentru alte reiligii, dar văd că dvs. aveţi o problemă cu creştinismul. Nu cu budismul, nu cu hinduismul, confucianismul etc.
      • Like 0
    • @ Valentin
      - aiureli din Evul Mediu Intunecat, iesite din mintile coclite ale unora ca Cerularius in Rasarit si Leon in Apus, nu mai intra in amanunte ca nu-ti mai explic ..........
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      - saracia ca saracia, dar ce te faci cu boala ?? - sau dezastrele familiale ??
      • Like 0
  • Un articol prin care se încearcă folosirea unei confesiuni religioase în pământeana luptă politică de pe meleagurile noastre: papa va „îndrăzni” să vorbească despre corupție ( subliminal se știe cine sunt corupții ), vizita papei se va produce „la invitațiile primite din partea președintelui Klaus Iohannis, a autorităților statului și a Bisericii catolice din România”, adică, tot subliminal, președintele este deasupra autorităților statului și a Bisericii Catolice.
    Cu alte cuvinte încă un demers de urcarea a românilor pe baricade sau de coborâre a lor în tranșee, adică „noi cei buni” și „ei cei răi”.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Pai Papa pe langa ce este seful bisericii romano-catolice mai este si seful statului Vatican, asa ca invitatia de la dl presedinte e de la presedinte la presedinte. Dar cred ca e si o vizita politica, ca sigur papistasi nu sunt chiar materie prima pt usa de biserica cum o afiseaza ei :)
      Iar chestia aia cu un om cu frica lui Dumnezeu nu e corupt este foarte, foarte discutabila, ca si la ei alegerea unui nou papa e ca la noi, alegerea unui nou patriarh sau prea-fericit !
      • Like 0
    • @ Ovidiu Gura
      Dorin check icon
      Se spune Preacurvit nu Preafericit,
      • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      IC Tosca IC Tosca check icon
      Il asteptam si pe "extrem de fericitul" Ilie Ciobotea sa ne vorbeasca sincer, ca de la duhovnic la oaie pastorita pe calea cea buna, despre coruptie, implicare in politica, "infratire cu dracu, in scopul traversarii puntii", modestie si cumpatare performante ale limuzinelor Mercedes, injuraturi popesti in biserici si alte...virtuti nedescoperite inca ale borului...
      • Like 1
    • @ IC Tosca
      - copile, Ilie ala nu-i cumva Daniel ??
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult