Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

EURO Selfie. Velo-taximetriștii români de la Tour Eiffel te taxează cu 10 euro pe kilometru: cât scot pe zi. Și niște „voluntare”...

Tour Eiffel rămâne nu numai inima Parisului, dar și cea a EURO 2016. Cam toată animația dintre meciuri se mută aici, unde e și Fan Zone, alături, pe Champ de Mars. În acest loc vin zilnic zeci de mii de suporteri cu tricouri de toate culorile. Azi sperăm că galbenul va fi predominant, peste roșul elvețian.

Sunt așteptați aproximativ 10.000 de români să asiste la meciul nostru cu Elveția, iar înainte de acesta sunt invitați în Fan Zone. Începând cu ora 12, suporterii români vor fi primiți în colțul românesc al zonei de către Cabral pentru a-i încălzi de meci, iar Belodedici și Jean Vlădoiu vor da autografe și vor face fotografii cu fanii. În premieră pentru o participare românească la o mare competiție internațională, se va organiza și o paradă a suporterilor români prin Paris. Începând cu ora 15, coloana fanilor va pleca din Piața Varșovia, cu Cabral în frunte, până la Stadionul Parc de Princes.

Și cum este agitație mare în jurul Turnului Eiffel, sunt și măsuri de securitate sporite. În primul rând, zona colosului este închisă cu garduri și accesul se face doar pe la Nord și Sud, prin porți de securitate și cu control corporal. Nimeni nu ajunge sub Turn sau în vârf cu lifturile fără a fi percheziționat. 

Prin zonă, în afara forțelor de ordine înarmate și în patrulare pedestră continuă, trec cam o dată la o oră-două și coloane de microbuze ale poliției sau jandarmeriei, cu semnale luminoase și acustice date la maximum, spre intimidare și descurajare. Cele 10-15 microbuze transportă forțe de intervenție rapidă, care pot descinde imediat în locuri cu potențial de conflict între suporteri. Grupele acestea mobile au cam 150 de luptători instruiți să prevină și să stingă conflictele între galeriile care se plimbă prin Paris. Mă rog, se pare că la Marsilia n-au reușit prea mult în acest sens acum vreo 3 zile, dar asta e altă poveste.

Unde e lume și vad, sunt și români întreprinzători, doar știm asta. Așa că tot pe lângă Turnul Eiffel roiesc tricicletele-taxi, ghidonate de români. Afacerea e la limita legalității, Poliția îi cam ușuiește din zona parcărilor pentru turiști (teoretic au voie doar să plimbe turiști, nu să staționeze), dar românașii noștri se descurcă. Îmi spunea unul dintre ei, în timpul unei curse de 10 euro pentru un kilometru, că ajung să strîngă la finalul zilei 100-200 de euro și au avut vârfuri și de 400 de euro. Din banii ăștia mai dau patronilor evident (tot români și ei) o bună parte, dar sunt mulțumiți. Chitanță să nu cereți că n-au acest concept.

Dacă te învârți pe lângă Turnul Eiffel mai dai de niște personaje: niște chivuțe îmbrăcate sport cu o mapă în mână care te întreabă mai întâi ”Do you speak english?”. Dacă accepți dialogul în engleză, îți arată mapa cu un xerox șters de prezentare a unei asociații internaționale de susținere a personelor cu deficiențe de auz pe care le-ai putea ajuta cu niște bani. Te trec în tabel, au și un chitanțier mototolit, totul la limita credibilității. N-ai nicio garanție că banii ăia ajung unde trebuie. Ele vorbesc engleză binișor, refuză româna, pozează în voluntari ai asociației, dar e greu de crezut că nu-s de pe la noi. N-au nici vreo legitimație, nici alte semne distinctive și nici nu au abordări de voluntari. Oricum, e un upgrade, de la cerșetoria cu mâna întinsă (n-am văzut aproape pe nimeni) și de la muzica de acordeon din metrou.

Altfel, hai România! Azi ne-ar cam trebui victoria, iar tricolorii sunt montați pe asta.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este adevărat ca romanii dețin monopolul transportului cu tricicleta, am văzut acum o luna și "voluntarele",dar la fel de adevărat este și lanțul de vânzători africani de suveniruri care sunt mai insistenți decât romanii. Mai jenat am fost de faptul ca în toate mijloacele de transport în comun din Paris sunt făcute anunțuri cu privire la hoții de portofele .
    • Like 0
  • Venom check icon
    Bagă rozi și petiți la mecul franțuziților? Fond sonor asta https://www.youtube.com/watch?v=HW_qF4Bjm00 și asta https://www.youtube.com/watch?v=7t3xBqAWLaU&ab_channel=DaJeongKim PS-
    • Like 0
  • Acum 2 săptămâni am fost abordată la turn de una dintre fetele cu mapă, i-am răspuns în engleză la întrebarea "Do you speak English?" și, cum nu a fost în stare să continue discuția în limba mai sus menționată, am schimbat în română că doar am vrut să o ajut. Ei bine, așa cuvinte colorate ce mi-au fost adresate pentru îndrăzneală n-am auzit în toții anii pe care i-am trăit.
    • Like 3


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult