Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Evanghelia după Maria. Schimbarea la față

Cu 6-2, 6-1 pierdea la Wuhan, cu o săptămână în urmă, Simona Halep în fața Dariei Kasatkina. Acum, la Beijing, Simona a câștigat, tot la Kasatkina, cu 6-2, 6-1. De ce?

Pentru că Daria Kasatkina a rămas aceeași, Simona Halep nu. În meciul cu Sharapova, pe care l-am considerat evanghelie, adică veste bună, cel mai important pentru cariera ei, în mintea Simonei s-a spart o barieră. Acum își dă drumul, își dă voie să atace, să încerce să facă ea punctul, atunci când are ocazia, cu lovitură decisivă, nu așteptând greșeala mai mult sau mai puțin neforțată a adversarei.

Raportul loviturilor câștigătoare Halep-Kasatkina spune totul: 19-6.

Mai mult, această atitudine agresivă a Simonei a stresat-o pe rusoaică, în disperare de cauză ea încercând să răspundă cu contraatacuri, joc care nu îi este familiar și care a dus-o, spre finalul meciului, în degringoladă.

Important de notat și că aceste dese accente ofensive, cu inițiativa schimbării de direcție a loviturii, cu contre-pied-uri în care a pus-o pe Kasatkina, au „ascuns”, au compensat serviciul Simonei, care n-a mai funcționat atât de bine ca în fața Sharapovei.

Ca să ajungi nr. 1 mondial trebuie, n-am o expresie mai potrivită, să „ai față”. Până acum, cu jocul de regularitate, menit să provoace greșeala adversarei, Simona dădea impresia, chiar și la victorii mari, că îi lipsește ceva. Evanghelia după Maria ne arată schimbarea la față a Simonei. Această altă Simona cred că nu-i va mai da voie unei Ostapenko să-i „fure” victoria, de va fi s-o întâlnească în semifinală. 

Îți recomandăm

Dar sper să nu fie așa. Pentru că talentata Sorana Cîrstea, o atacantă de rasă, a arătat în meciul câștigat la fostul nr. 1 Karolína Plíšková că are și o perioadă psihică bună, fără căderile care au împiedicat-o de atâtea ori să ajungă mai sus în ierarhia mondială.

Cu „plesnitoarea” Ostapenko va fi un meci de contre tari, ca între doi boxeri fără gardă, în care Sorana are șansele ei.

O semifinală Simona-Sorana într-unul din cele 4 turnee Premier Mandatory ar fi deja o mare victorie pentru România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult