Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Evanghelia după Maria. Schimbarea la față

Cu 6-2, 6-1 pierdea la Wuhan, cu o săptămână în urmă, Simona Halep în fața Dariei Kasatkina. Acum, la Beijing, Simona a câștigat, tot la Kasatkina, cu 6-2, 6-1. De ce?

Pentru că Daria Kasatkina a rămas aceeași, Simona Halep nu. În meciul cu Sharapova, pe care l-am considerat evanghelie, adică veste bună, cel mai important pentru cariera ei, în mintea Simonei s-a spart o barieră. Acum își dă drumul, își dă voie să atace, să încerce să facă ea punctul, atunci când are ocazia, cu lovitură decisivă, nu așteptând greșeala mai mult sau mai puțin neforțată a adversarei.

Raportul loviturilor câștigătoare Halep-Kasatkina spune totul: 19-6.

Mai mult, această atitudine agresivă a Simonei a stresat-o pe rusoaică, în disperare de cauză ea încercând să răspundă cu contraatacuri, joc care nu îi este familiar și care a dus-o, spre finalul meciului, în degringoladă.

Important de notat și că aceste dese accente ofensive, cu inițiativa schimbării de direcție a loviturii, cu contre-pied-uri în care a pus-o pe Kasatkina, au „ascuns”, au compensat serviciul Simonei, care n-a mai funcționat atât de bine ca în fața Sharapovei.

Ca să ajungi nr. 1 mondial trebuie, n-am o expresie mai potrivită, să „ai față”. Până acum, cu jocul de regularitate, menit să provoace greșeala adversarei, Simona dădea impresia, chiar și la victorii mari, că îi lipsește ceva. Evanghelia după Maria ne arată schimbarea la față a Simonei. Această altă Simona cred că nu-i va mai da voie unei Ostapenko să-i „fure” victoria, de va fi s-o întâlnească în semifinală. 

Îți recomandăm

Dar sper să nu fie așa. Pentru că talentata Sorana Cîrstea, o atacantă de rasă, a arătat în meciul câștigat la fostul nr. 1 Karolína Plíšková că are și o perioadă psihică bună, fără căderile care au împiedicat-o de atâtea ori să ajungă mai sus în ierarhia mondială.

Cu „plesnitoarea” Ostapenko va fi un meci de contre tari, ca între doi boxeri fără gardă, în care Sorana are șansele ei.

O semifinală Simona-Sorana într-unul din cele 4 turnee Premier Mandatory ar fi deja o mare victorie pentru România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult