(Foto Guliver/Getty Images)
Dacă ar fi să închid într-un singur cuvânt ce a facut Simona cu Sharapova, aș spune: Tupeu! În cel mai bun sens al acestui cuvânt, adică îndrăzneală.
Meciul n-a fost nici cel mai frumos, nici de nivel tehnic ridicat, dar a fost poate cel mai important pentru cariera Simonei Halep.
Despre Sharapova se poate spune că a făcut cel mai slab joc de anul acesta. A servit prost, cu un procentaj scăzut pe primul serviciu și cu multe duble greșeli. A comis nu mai puțin de 39 de greșeli neforțate și a reușit doar 7 lovituri câștigătoare. Dar, chiar și în aceste condiții, Maria putea întoarce meciul în orice moment, cu tenacitatea ei de luptătoare profesionistă. Nu s-a întâmplat asta pentru că Simona, atunci când a avut minge de break sau de ghem, n-a mai așteptat greșeala Sharapovei, a riscat, a atacat cu lovitură decisivă și a câștigat.
Secvența emblematică pentru această confruntare s-a petrecut în primul set, după un forehand cros foarte puternic al Sharapovei. Simona a ajuns în ultima fracțiune de secundă și a aruncat mingea unde a putut, adică tot pe dreapta rusoaicei. Sharapova a lovit din nou tare în cros. Abia reechilibrată după șocul „agățării” precedente, în loc să trimită o minge de siguranță înaltă sau pe centru, Simona a izbit fără ezitare la linie, în lung și a câștigat punctul!
O altă diferență hotărâtoare a făcut-o serviciul. Spuneam, după înfrângerea de la US Open, că serviciul 1 imprecis și serviciul 2 slab, care i-a oferit mult ocazii de retur ucigaș Sharapovei, i-au pierdut meciul Simonei. Acum, ea a avut un procentaj bun pe primul serviciu, iar serviciul 2 a fost curajos, adânc și tare, cu zero duble greșeli. Maria n-a mai reușit decât unu-două retururi decisive. Cred că Andrei Pavel are un amestec aici.
De asemenea, remarcabilă capacitatea Simonei de a digera repede greșelile proprii, precum și reușitele Sharapovei, chiar pe cele „norocoase”. Foarte solidă psihic tot meciul.
Faptul că, în sfârșit, românca a ieșit din tranșee și a avut „tupeul” s-o înțepe pe Sharapova când a trebuit, dă mari speranțe pentru viitor. Pentru că Simona a învins cu „metodă” un stil de-a juca, compus din agresivitate continuă, lovituri tari din orice poziție și miza pe scorul pozitiv winner-unforced errors. Adică, așa cum joacă și Muguruza, Svitolina sau Ostapenko, care până acum i-au creat probleme Simonei.
Ar fi minunat dacă Simona ar deveni nr 1 mondial după Beijing, o premieră absolută pentru tenisul feminin românesc. Dar nu cred că asta trebuie să fie o țintă obsesivă. Este o poziție pe care acum, în absența Serenei Williams, o pot ocupa prin rotație câteva jucătoare. Nu e vorba de titlul „Cea mai bună din lume”. Pe acesta l-au deținut Serena, Steffi Graf, Navratilova, Chris Evert, dominatoare pe termen lung...
Subsemnatul mă gândesc, mai degrabă, la finala Turneului Campioanelor de la Singapore...
P.S. În vreme ce Simona ține sus imaginea tenisului și României în lume, la Parlament s-a consumat o nouă discuție sterilă a aleșilor cu Ion Țiriac, în legătură cu stabilirea regimului proprietății și renovarea glorioasei Arene BNR. Care se descompune zi după zi.
Ion Țiriac afirmă că dacă problema nu se rezolvă până la sfârșitul anului, turneul Năstase-Țiriac Trophy va aparține definitiv investitorilor maghiari.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Felicitări, Sorana!
Dar pentru moralul ei prima victorie impotriva Sharapovei e minunata. Numai ca trebuie sa fie constienta ca Sharapova a jucat surprinzator de prost...
Oricum ar fi, Simona Halep e o tipa misto si cea mai buna jucatoare romanca din ultimele decenii.
De fapt şi la Simona am observat capacitatea asta de "cameleon". Când are meci cu jucătoare ceva mai puţin dotate fizic, se transformă într-un agresor feroce :) Mi se pare uimitoare capacitatea asta de transformare, pentru că cele două tipuri de joc complementare (ofensiv / counter-puncher) sunt foarte diferite, trebuie să-l gândeşti complet diferit.
Da, în parte aveți dreptate cu cea mai bună, eu am scris-o mai demult, însă cea mai bună nu poate fi atât timp cât nu are măcar un titlu de Grand Slam, chiar dacă stă pe locul 1 și 100 de ani! Dar, după ce-a arătat azi, putem spera. În ciuda a ceea ce zic unii și alții, eu susțin că acesta e cel mai bun meci al ei. De ce? Pentru că nu i-a mai fost frică să arate ce știe. Și spre deosebire de victoria împotriva Serenei, am văzut ceva ce nu știam că știe: forehand în lung de linie. Din păcate, statistica nu ne arată distanța parcursă, dar am impresia că-n acest meci a alergat mai puțin decât adversara, ceea ce ar fi o premieră. Și dacă nu ne mai surprinde cu primul serviciu (74% nu e chiar ce poate ea, dar nici departe de 80%, din care 77% dintre puncte câștigate), e de salutat că 64% a fost procentajul de puncte făcute cu al doilea serviciu! E drept că la lovituri câștigătoare încă stă modest (12), dar și Șarapova a avut numai 15. Unde s-a văzut diferența clară de clasă a fost la greșeli neforțate. Acolo se vede dacă cineva a jucat bine sau ca cizma: 6 Halep (în condițiile în care n-a mai jucat fricos, cu mingi pe centru, la racheta adversarei) și 39 Șarapova, care a servit surprinzător de bine: numai 5 duble greșeli! Halep n-a avut nici una, în timp ce la ași a fost egalitate: 2-2.
În concluzie, Halep n-a arătat nici un tupeu, nici îndrăzneală, ci valoarea ei la momentul actual. Că se poate și mai bine, e evident, dar e un bun început pentru a ajunge cea mai bună din lume. Atenție, cea mai bună, nu nr. 1, că aia a putut și Wozniacki...
Nu pot să închei fără a-mi exprima dezamăgirea că, așa cum ați amintit de diferendul legat de Năstase-Țiriac Trophy, n-ați scris nici măcar un rând despre meciul pierdut - care putea fi la fel de bine câștigat - de Hsieh-Niculescu la Chan-Hingis (cel mai bun dublu actual) cu 6-3 4-6 10-12. Scorul spune totul despre cât de echilibrată a fost partida, așa că, merită și ale noastre felicitate, mai ales că Niculescu pierduse cu vreo două ore înainte meciul la simplu! Iar faza cu chinezul (taiwanez, ce-o fi fost) din tabăra alor noastre care agita steagul României face toți banii!
Nu cred ca jucatoarea rusa nu era in forma, cred mai degraba ca Simona a dezechilibrat-o prin jocul ei la rupere riscant si agresiv.
Felicitari, Simo!
Si la mai mult!
Si mi-as mai dori sa o bată pe Ostapenco in finală. Nu credeti ca ar fi minunat ??!!
Meciul nu a fost extraordinar de tehnic si nici nu contează in fapt. Ce m-a surprins in jocul Simonei a fost forta si precizia cu care a lovit din orice pozitie toate mingile Sharapovei. Si încă ceva... serviciul, in sfarsit la nivel de locul 2 WTA.
Dar, ce se va mai intampla, vom vedea. Sa nu cădem iar in extaz si sa o ridicăm in slăvi pe Halep, asa cum ne place sa ne îmbatăm de zeci de ani cu promisiuni si sperante - vezi naționala de fotbal, o catastrofa a sportului romanesc, in care încă unii foarte multi încă mai cred cu stoicism.
N-am înțeles de ce să fie pe locul 1 doar până revine Serena Williams?! În ce-o privește pe Ostapenko, pentru mine e o mare dezamăgire. Credeam că după Roland Garros își va îmbunătăți jocul, dar n-am văzut așa ceva până acum. Mai mișto era dacă Halep o bătea pe Muguruza, că și-așa spaniola copiază gesturile Șarapovei pe teren (spre deosebire de rusoaică, după ce se termină meciul devine chiar simpatică), dar nu se mai poate la acest turneu.
Acum câțiva ani au avut un concert excelent cu Survolaj la Casa studenților din Timișoara (locul în care s-a lansat formația) și normal că i-am lăudat după spectacol. La vreun an, tot acolo, concertul n-a mai fost la același nivel, iar când ne-am întâlnit (eu și soția) după concert cu băieții, Călin, ca să preîntâmpine muștruluiala, ne-a spus de cum ne-a văzut: „Da, știu, și voi, și noi am fost la concerte de-ale noastre mai bune!”