(Foto Guliver/Getty Images)
Dacă ar fi să închid într-un singur cuvânt ce a facut Simona cu Sharapova, aș spune: Tupeu! În cel mai bun sens al acestui cuvânt, adică îndrăzneală.
Meciul n-a fost nici cel mai frumos, nici de nivel tehnic ridicat, dar a fost poate cel mai important pentru cariera Simonei Halep.
Despre Sharapova se poate spune că a făcut cel mai slab joc de anul acesta. A servit prost, cu un procentaj scăzut pe primul serviciu și cu multe duble greșeli. A comis nu mai puțin de 39 de greșeli neforțate și a reușit doar 7 lovituri câștigătoare. Dar, chiar și în aceste condiții, Maria putea întoarce meciul în orice moment, cu tenacitatea ei de luptătoare profesionistă. Nu s-a întâmplat asta pentru că Simona, atunci când a avut minge de break sau de ghem, n-a mai așteptat greșeala Sharapovei, a riscat, a atacat cu lovitură decisivă și a câștigat.
Secvența emblematică pentru această confruntare s-a petrecut în primul set, după un forehand cros foarte puternic al Sharapovei. Simona a ajuns în ultima fracțiune de secundă și a aruncat mingea unde a putut, adică tot pe dreapta rusoaicei. Sharapova a lovit din nou tare în cros. Abia reechilibrată după șocul „agățării” precedente, în loc să trimită o minge de siguranță înaltă sau pe centru, Simona a izbit fără ezitare la linie, în lung și a câștigat punctul!
O altă diferență hotărâtoare a făcut-o serviciul. Spuneam, după înfrângerea de la US Open, că serviciul 1 imprecis și serviciul 2 slab, care i-a oferit mult ocazii de retur ucigaș Sharapovei, i-au pierdut meciul Simonei. Acum, ea a avut un procentaj bun pe primul serviciu, iar serviciul 2 a fost curajos, adânc și tare, cu zero duble greșeli. Maria n-a mai reușit decât unu-două retururi decisive. Cred că Andrei Pavel are un amestec aici.
De asemenea, remarcabilă capacitatea Simonei de a digera repede greșelile proprii, precum și reușitele Sharapovei, chiar pe cele „norocoase”. Foarte solidă psihic tot meciul.
Faptul că, în sfârșit, românca a ieșit din tranșee și a avut „tupeul” s-o înțepe pe Sharapova când a trebuit, dă mari speranțe pentru viitor. Pentru că Simona a învins cu „metodă” un stil de-a juca, compus din agresivitate continuă, lovituri tari din orice poziție și miza pe scorul pozitiv winner-unforced errors. Adică, așa cum joacă și Muguruza, Svitolina sau Ostapenko, care până acum i-au creat probleme Simonei.
Ar fi minunat dacă Simona ar deveni nr 1 mondial după Beijing, o premieră absolută pentru tenisul feminin românesc. Dar nu cred că asta trebuie să fie o țintă obsesivă. Este o poziție pe care acum, în absența Serenei Williams, o pot ocupa prin rotație câteva jucătoare. Nu e vorba de titlul „Cea mai bună din lume”. Pe acesta l-au deținut Serena, Steffi Graf, Navratilova, Chris Evert, dominatoare pe termen lung...
Subsemnatul mă gândesc, mai degrabă, la finala Turneului Campioanelor de la Singapore...
P.S. În vreme ce Simona ține sus imaginea tenisului și României în lume, la Parlament s-a consumat o nouă discuție sterilă a aleșilor cu Ion Țiriac, în legătură cu stabilirea regimului proprietății și renovarea glorioasei Arene BNR. Care se descompune zi după zi.
Ion Țiriac afirmă că dacă problema nu se rezolvă până la sfârșitul anului, turneul Năstase-Țiriac Trophy va aparține definitiv investitorilor maghiari.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
