Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Examen de vot

Nici n-am apucat bine să zic că nu oricine ar trebui să aibă drept de vot, că s-au și făcut auzite strigături despre „discriminare”.

Nu am intenția să discriminez pe nimeni. Dar spun așa: la 18 ani primești dreptul să votezi. Nu la 14, când ți se dă automat buletinul de identitate.

La majorat, deci, ești cetățean al țării, cu drepturi depline, pe care le poți păstra câtă vreme nu renunți la cetățenie. Dar dreptul la vot nu ar trebui acordat de la sine.

Votul este universal. Curat universal, dar, prin lege, nu le este permis să voteze tinerilor sub 18 ani. De ce? Deoarece se consideră că nu sunt suficient de maturizați pentru acest act deloc simplu, cu efect covârșitor pentru viitorul țării. 

Votul fiecărui cetățean trebuie privit individual, ca și cum toate celelalte milioane de voturi nu ar exista, și soarta noastră, a tuturor, ar depinde de acel unic vot.

Și atunci, dacă maturitatea este criteriul de excludere a celor sub 18 ani, acesta nu ar trebui verificat? Simplul fapt că ai 18 ani nu garantează că ești matur și responsabil. Prin urmare, ar fi nevoie de un examen. Dar acest examen există și se dă taman la 18 ani.

Se numește bacalaureat. Cu decenii în urmă, purta numele de examen de maturitate.

Accesul la vot nu este deloc îngrădit astfel. Oricine are nu numai dreptul, oferit de stat, dar și obligația educației. Învățământul preuniversitar în România este gratuit. (Cazul extrem al familiilor prea sărace pentru a-și ține copiii la școală trebuie rezolvat oricum prin ajutor social, fără legătură cu procesul electoral). Cine vrea să meargă la școală, și să învețe, ia bacalaureatul și poate să susțină un examen de admitere la o facultate. Și să-și depună votul în urnă.

Cine nu, nu. Poate trăi liniștit în continuare, cum crede de cuviință. Dar nu i se dă dreptul să participe la decizia națională.

Firește, și examenul de bacalaureat ar trebui modificat în astfel de condiții, ca să probeze și alte cunoștințe decât cele de română, matematică, istorie sau biologie.

În felul acesta s-ar naște o speranță că votul va fi mai degrabă produsul rațiunii decât al rației – de grătar, mici, bere și muștar.

O certitudine în acest sens, însă, n-am avea nici dacă li s-ar da dreptul să voteze numai celor care au doctorat...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mika Häkkinen

Într-un moment în care antreprenoriatul nu mai înseamnă doar creștere accelerată, ci și echilibru, adaptabilitate și decizii mai conștiente, iar piața este invadată de cârți, podcasturi, traininguri și experți de toate feluri, apare o întrebare legitimă: de la cine mai înveți, cu adevărat? FOMO - The Festival of Modern Owners - vine cu un răspuns clar: de la oameni care au trecut deja prin presiune, succes, eșec, reinventare și care pot traduce aceste experiențe în idei aplicabile. Line-up-ul ediției din 2026 nu este construit doar în jurul notorietății, ci al relevanței.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Omul bicentenar / sursa foto: Profimedia

Andrew Martin, robotul android devenit om, nu caută să-și ”optimizeze” circuitele, ci solicită un ”downgrade” ireversibil. Într-o eră în care liderii tehnologiei (nu dăm nume) par să reducă dezvoltarea și învățarea umană la un soi de „consum de energie” pentru ”stocarea datelor”, lecția lui Andrew devine felinarul de care noi, oamenii, avem nevoie pentru a nu ne rătăci în propria creație.

Citește mai mult