Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Examen de vot

Nici n-am apucat bine să zic că nu oricine ar trebui să aibă drept de vot, că s-au și făcut auzite strigături despre „discriminare”.

Nu am intenția să discriminez pe nimeni. Dar spun așa: la 18 ani primești dreptul să votezi. Nu la 14, când ți se dă automat buletinul de identitate.

La majorat, deci, ești cetățean al țării, cu drepturi depline, pe care le poți păstra câtă vreme nu renunți la cetățenie. Dar dreptul la vot nu ar trebui acordat de la sine.

Votul este universal. Curat universal, dar, prin lege, nu le este permis să voteze tinerilor sub 18 ani. De ce? Deoarece se consideră că nu sunt suficient de maturizați pentru acest act deloc simplu, cu efect covârșitor pentru viitorul țării. 

Votul fiecărui cetățean trebuie privit individual, ca și cum toate celelalte milioane de voturi nu ar exista, și soarta noastră, a tuturor, ar depinde de acel unic vot.

Și atunci, dacă maturitatea este criteriul de excludere a celor sub 18 ani, acesta nu ar trebui verificat? Simplul fapt că ai 18 ani nu garantează că ești matur și responsabil. Prin urmare, ar fi nevoie de un examen. Dar acest examen există și se dă taman la 18 ani.

Se numește bacalaureat. Cu decenii în urmă, purta numele de examen de maturitate.

Accesul la vot nu este deloc îngrădit astfel. Oricine are nu numai dreptul, oferit de stat, dar și obligația educației. Învățământul preuniversitar în România este gratuit. (Cazul extrem al familiilor prea sărace pentru a-și ține copiii la școală trebuie rezolvat oricum prin ajutor social, fără legătură cu procesul electoral). Cine vrea să meargă la școală, și să învețe, ia bacalaureatul și poate să susțină un examen de admitere la o facultate. Și să-și depună votul în urnă.

Cine nu, nu. Poate trăi liniștit în continuare, cum crede de cuviință. Dar nu i se dă dreptul să participe la decizia națională.

Firește, și examenul de bacalaureat ar trebui modificat în astfel de condiții, ca să probeze și alte cunoștințe decât cele de română, matematică, istorie sau biologie.

În felul acesta s-ar naște o speranță că votul va fi mai degrabă produsul rațiunii decât al rației – de grătar, mici, bere și muștar.

O certitudine în acest sens, însă, n-am avea nici dacă li s-ar da dreptul să voteze numai celor care au doctorat...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult