Într-o societate extraordinar de inechitabil așezată, cu copii care merg flămânzi la culcare, cu bunici care nu-și permit să-și ia nici măcar un carton de ouă, niște medicamente și niște cartofi de la o pensie la alta, există această categorie de oameni care găsesc inacceptabil să fie minimal aliniați cu restul muritorilor, dar mai ales cu bunul simț.
Ei sunt magistrații români.
Domnii și doamnele găsesc „inadmisibil” că nu vor mai fi lăsați să se pensioneze de la 48 de ani, când un om se află în vârful carierei și este, teoretic, suficient matur pentru a cântări echilibrat lucrurile într-o sală de judecată.
Și se mai revoltă magistrații că vârsta lor de pensionare va fi adusă la 65 de ani, ca pentru noi, cei de rând. „E atac la Justiție! | E campanie electorală! | Suntem puși la colț! | Ne pleacă oamenii din sistem! | NU e predictibilitate!”.
Ce importă faptul că întregul popor pierde (în momente de criză) foarte mulți bani din PNRR pentru că nu e reformat sistemul de pensii speciale?
Să ne arate nouă domnii din Magistratură țări europene unde ieși la pensie după 25 de ani de muncă, cu pensii echivalente a de 7, 10, 12 ori pensia medie a statului respectiv. Imaginați-vă că există în România aceste cazuri aberante cu magistrați de 50 de ani care încasează 35 de mii, 40 de mii, 60 de mii de lei pe lună când ceilalți fraieri nici nu visează că vor ieși la pensie la 62 de ani cu o pensie de 600-800 de euro/ lună.
Ce „justiție” sau „dreptate” să ne așteptăm noi, oare, să ne împartă acești slujitori ai aplicării legii în litera și spiritul ei, când ei pică principalul test al judecății și bunului simț?
Acela de a înțelege societatea în care trăiesc, de a înțelege discrepanțele strigătoare la cer dintre veniturile lor la 50 de ani, ieșiți din câmpul muncii când sunt în putere și niște copii care se culcă rozându-i stomacul de foame sau niște bunici care nu au bani nici să-și ia o aspirină?
Nu mai comentăm aici despre calitatea actului de justiție din România, despre încrederea societății și cetățenilor în sistemul judiciar, despre prescrierea a nenumărate fapte penale grave pentru că dosarele stau prin sertare sau termenele sunt amânate la nesfârșit, despre lăsarea în libertate în mod stupefiant a unor infractori extraordinar de periculoși pentru că... „nu reprezintă un pericol public”, despre sentințe care au șocat țara, date în favoarea agresorului, pedofilului, violatorului, bătăușului, traficantului (de droguri, de ființe umane, de persoane cu dizabilități).
Aveți contextul celor analizate / formulate aici.
Spuneți și voi cum ar trebui să procedeze statul român cu magistrații săi- pentru a-i trata cu respect pe cei care merită, dar pentru a nu-i transforma în niște supra-cetățeni plătiți regește la tinerețe? Ce soluții sunt (reale) pentru reformarea sistemului?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Între timp CSM a condamnat modificările. Brrr.. Haine cu dungi și bile grele legate de picioarele celor care cred în egalitatea în fața legilor și a lui Dumnezeu..
Poate în Rai, că pe Pământ..