Foto: Gazetaph.ro
Valiza e desfăcută pe pat în timp ce bărbatul vorbește la telefon, detașat, despre niște morți. Soția împăturește hăinuțele imaculate. Îi face un semn soțului dacă să pună cămașa albă în geamantanul plin ochi, pregătit de concediu. Soțul gesticulează un OK mare, însoțit de un zâmbet complice, apoi trece difuzorul telefonului pe Mute.
- Și tu tot, cu alb, da? Frumos, ce mai...
Revine la discuția telefonică, păstrând însă contactul vizual cu soția care îi arată ținuta ei albă:
- Scuze, ce ziceai de ATI-uri?...
*
Sceneta de mai sus este un cadru imaginar al autorului. El nu corespunde realității, e de înțeles. Realitatea acestor zile, dramatice pentru România, e un subiect devenit tabu, pentru că tonomatul de la Cotroceni nu mai are fise.
România a devenit pentru Iohannis un pacient eșuat, incomod, internat la ATI, care după ce că a făcut de toate pe el, se mai și trezește din când în când cu pretenții empatice.
De fapt, habar nu avem cum și-a pregătit geamantanul pentru excursia în Egipt președintele României și nici nu ne mai interesează, căci un lucru e clar: peste ani, în cartea de istorie el se va odihni într-o pagină supraetajată, undeva la grămadă cu Ion Iliescu.
Cum în România, speranța în politicieni moare ultima de mai bine de 30 de ani, e posibil ca Iohannis să fi ales vizita în Egipt, totuși, cu un scop... constructiv: să învățăm și noi să construim două-trei piramide în care să intre generații întregi de bunici răpuse de valul patru.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă aţi mai trăi încă o viaţă, aţi trăi aceeaşi viaţă, aţi iubi un om ca dumneavoastră?