Ce-o fi fost în mintea lui Juan Martin Del Potro când Federer avea două mingi de meci, la 5-4 în setul decisiv, 40-15 și serviciul? Cu întrebarea asta am rămas după splendoarea hard a înfruntării din finala Indian Wells.
Răspunsul pe care l-am găsit poate să fie influențat și de faptul că, după decenii de tenis neîntrerupt, am fost silit de o operație inevitabilă să nu mai ating rachetele de 5 luni încoace. Când Federer se pregătea să servească pentru execuția finală, cred că DelPo și-a spus așa: „O să mă bată Federer. Aș fi putut să câștig, am avut minge de meci, și acum o să pierd. Ce mi se întâmplă? Poate fi ceva mai rău decât să pierzi la un fir de păr de broască după ce ai jucat foarte bine? Da, un singur lucru: să nu mai poți juca tenis. Eu, acum, aici, sunt pe teren în finală cu cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, după ce am zăcut ani în șir prin spitale. Pot să strâng racheta în mâini, sunt din nou în joc, îi mulțumesc lui Dumnezeu”.
Cu gândul ăsta în el, uriașul argentinian a întors, de neînchipuit, ghemul, setul și meciul – pe care îl merita. De mult nu am mai văzut un jucător atât de compact de pe fundul terenului. În 2 ore și jumătate, nu a făcut mai mult de 2-3 greșeli cu adevărat neforțate. Și asta cu reverul cu două mâini, pe care a reușit să și-l recompună după ce s-a târât câțiva ani cu un rever tăiat, cu o singură mână, din pricina nenumăratelor intervenții chirurgicale la brațul stâng.
Iar forehandul... este, probabil, cel mai bun din circuit în clipa de față – Del Potro poate face punct cu el din orice zonă a terenului, „plăticile” biciuite atingând frecvent 150-160 km/h. Cât despre serviciul doi al argentinianului, constant lung și cu săritură înaltă, a fost, practic, inatacabil.
Roiger și-a pus geniul și experiența la bătaie în fața acestei stânci a Sudului. A venit la fileu prin surprindere, a așezat scurte din toate pozițiile, a înălțat loburi miracol, a împământat niște backhanduri tăiate brici. Și ar fi câștigat, dacă nu se lovea de forța fericirii tenisului de după suferință din sufletul lui Juan Martin...
La 29 de ani, cred că nu e târziu pentru Juan Martin Del Potro să-și învingă soarta și să scrie marele capitol din istoria tenisului care îi era destinat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
