Anul trecut pe vremea asta, Simona ar fi pierdut, probabil, meciul cu Caroline Dolehide. Tânăra americancă este exact genul de adversară care producea surpriza: înaltă și puternică, posedând un forehand-tun și un serviciu așijderea, capabilă s-o „dea pe spate” pe Simona prin serii de lovituri tari, direct câștigătoare. Amintește prin alură și stil de joc de Jeļena Ostapenko...
Acum însă, Caroline s-a lovit de platoșa care i-a crescut Simonei de dinăuntru în marile meciuri adunate între timp. Primul set a fost o demonstrație de precizie în regim de forță și elan a locului 165 WTA, care m-a lămurit cum a fost posibil s-o bată pe Cibulková. Deplasându-se suficient de rapid, Caroline reușea de multe ori să se așeze cu dreapta pe rever, de unde expedia niște torpile, fie inside-out, fie lung de linie, greu parabile.
Nu foarte mobilă la început, Simona răspundea cu mingi prea scurte, pe care Dolehide le ataca fără milă. Lovitura ei este și tare, și cu un efect top-spin pe care nr. 1 mondial l-a declarat foarte dificil de returnat.
Ca un veteran al Pacificului însă, venit din Australia să lupte pe Coasta de Vest a Americii, Simo nu și-a ieșit din fire. Aroganța „Cum îndrăznește puștoaica asta de nicăieri să joace așa cu mine?!” n-a cuprins-o nicio clipă. Tactic, era clar că menținând un asemenea ritm sufocant de atac, masiva Dolehide ori câștigă în două seturi, ori pierde în trei. Simona avea deci de rezistat cât mai mult rafalelor, așteptând primul moment de slăbiciune al adversarei.
În setul 2, deși conducea cu 3-2, deși a stabilit cu Darren să nu-l cheme la bancă decât în mod excepțional, a făcut-o. În urma discuției cu el, a reușit să câștige următorul ghem pe serviciul advers. Părea că se îndreaptă spre câștigarea în scurt timp a setului. Caroline a zvâcnit cu un efort impresionant și a făcut re-break, încheind însă cu o minge nefastă pentru ea. Ajunsă la fileu după o scurtă cam țopăită a Simonei, cu Simona în față la 2m, Dolehide a ales să-i expedieze mingea în piept cu toată forța. Nepoliticos, dar sănătos. Simona nu a reușit decât să se apere ridicând racheta, din care mingea a sărit undeva spre tribune. Dolehide a câștigat punctul și ghemul, dar a călcat Mangusta pe coadă...
Îndârjită la rece, Simona și-a redus mult numărul de greșeli, apucând-o în clește punct după punct pe Caroline, ca un luptător de MMA care a prins gâtul adversarului și strânge fără să țină seama de pumnii în corp pe care îi încasează. Tie-break-ul l-a câștigat cu o maturitate și concentrare pe fiecare minge remarcabile.
După care, era practic imposibil ca setul decisiv să nu fie reversul primului, cu o Simona stăpânind autoritar terenul.
O să mai auzim de această americancă de 19 ani, care a câștigat respectul declarat al Simonei Halep.
Nici meciul următor, cu chinezoaica Qiang Wang, 55 WTA, nu cred că va fi floare la ureche, în acest turneu al Puțurilor Indiene în care favoritele cad pe capete. Dar îmi îngădui luxul de a fi optimist, câtă vreme picioarele Simonei arată tefere și capul cât se poate de pe umeri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
