Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Fericirea de a-ți îngropa copilul

Am văzut, cred, tot ce există ca material filmat legat de lagărele naziste. Multe dintre acele secvențe au fost introduse în pelicule artistic-documentare de mare valoare, ca „Noapte și Ceață”, al lui Alain Resnais sau „Procesul de la Nurnberg”, de Stanley Kramer.

Mi-au rămas vii în minte sfâșietoarele „Alegerea Sophiei” cu Meryl Streep sau „Viața e frumoasă”, al lui Roberto Benigni.

Dar, niciodată, niciun documentar sau film de ficțiune nu mi-a dat senzația acută că zăresc imagini mai mult decât reale, filmate atunci, cu o cameră ascunsă, în lagărul de la Auschwitz.

Sunt momente în „Fiul lui Saul” când te înfioară sentimentul că ești și tu înăuntru, în gheena morții vrac, una dintre „bucățile” (Stück) de carne umană din care nu va mai rămâne nici cenușa. La Auschwitz este dezintegrată nu numai viața, dar și moartea. O slujbă religioasă, lacrimile, doliul, priveghiul, groapa, înseamnă că mortul rămâne om. În flăcările Auschwitzului, oamenii sunt șterși de pe lume ca și cum n-ar fi existat vreodată... 

Și atunci, să-ți îngropi copilul, sau să îngropi un copil, care, poate, nu e al tău, să i se rostească la căpătâi rugăciunea morților, Kaddish, ajunge să fie singura formă de bine sub stăpânirea răului absolut.

Uluitor cum reușește regizorul și scenaristul László Nemes să țină aproape două ore de epic intens, chinuitor, fără să recurgă la niciun clișeu de situație, de replică, la imagini „prefabricate” sau subrutine actoricești, cum găsim în majoritatea „dramelor de lagăr”.

Coloana sonoră, în care sunt mixate voci în 8 limbi, funcționează ca încă o cameră de filmat, născând în mintea spectatorului imagini create de sunete, care amplifică secvențele „unscharf”, cu cadre strânse la maximum, tulburi și claustrante.

Montajul înseamnă, de obicei, alterarea realului, prin comparație cu cadrul lung. În „Fiul lui Saul”, tăieturile de montaj, montajul în cadru, ritmul, fac să năvălească oroarea până și în sala de mall.

S-a muncit ani în șir la recompunerea interioarelor, costumelor și atmosferei din anticamerele incintelor de gazare și cuptoarelor. Și toate acestea pentru ca, în unul dintre cele mai puternice finaluri din istoria cinematografului, să ajungem să privim pe chipul lui Saul, ca și cum l-am vedea pentru prima dată, unul dintre cele mai stranii fenomene din Univers: zâmbetul.

„Fiul lui Saul” a meritat nu numai Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină – merita Oscarul pentru cel mai bun film în orice limbă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult