„Și cum v-a plăcut la noi?…” a fost întrebarea pe care am auzit-o cel mai des în aceste zile. Sunt pentru a doua oară în Timișoara în acest an, de fapt a doua oară în viața mea în acest oraș cu o istorie și o arhitectură fascinante.
Surpriza neașteptată a acestor zile a fost Ludovic Satmari (foto), un om pasionat de acest oraș cu care am luat străzile la pas, reconstituind istoria Timișoarei, atât cea vizibilă (în clădirile de deasupra), cât și cea invizibilă (de sub pavelele străzilor pietonale, unde șed depozitate povestea și zidurile cuceririlor succesive, printre care și rămășițele unui oraș turcesc, cu moschee și hammam).
Regenerarea urbană este una dintre pasiunile mele, drept care am apreciat că timișorenii au fost suficient de deștepți să-și facă vaste zone pietonale, unde au apărut restaurante, cafenele și librării. Cum dispar mașinile, încep să apară oamenii, iar atmosfera, chiar și-ntr-o zi friguroasă de decembrie este caldă și tihnită.
Marele neajuns al orașului este că a fost ocolit de bani ( inclusiv europeni) și de aspirația de a deveni un oraș turistic. Până să fi devenit Capitală culturală europeană, nu știu câți români și-ar fi făcut un city break la Timișoara (orașul nu se află nici acum în top 10 destinații turistice interne). Cu toate astea, ultimul an pare să fi mișcat ceva. Orașul a avut aproape un milion de vizitatori, mulți dintre ei venind special la minunata expoziție Brâncuși, despre care v-am povestit data trecută. În fiecare weekend vin zeci de autocare de turiști sârbi. O ziaristă din Serbia mi-explicat că înainte sârbii nu veneau „pentru că n-aveau ce face în România și românii veneau la Belgrad, acum trendul s-a inversat”. Între timp, pentru vecinii noștri, în Timișoara a apărut seducția capitalistă: mall-ul. Turismul sârbesc în Timișoara e un turism de shopping, dar ușor-ușor unii încep să aleagă și câte un tur cultural ghidat sau câte o excursie culinară, iar alții își prelungesc la un întreg weekend șederea în Timișoara, ceea ce înseamnă bani în plus în industria horeca. Cineva îmi spunea că au apărut în ultimul an multe localuri noi, care au început să ofere mic dejun și chiar… brunch, ca în marile orașe turistice. Primarul Fritz mi-a spus că patru lanțuri internaționale vor deschide hoteluri noi în oraș, pentru că intuiesc o schimbare în obiceiurile de consum ale celor care vin în oraș. Iar anul viitor ar urma să se facă două expoziții cu potențial de turism cultural: una Picasso și una Monet. În fine, orașul își va depune candidatura să devină capitală gastronomică europeană.
Ce cred eu că are nevoie însă ca de aer sunt vreo câteva sute de milioane de euro cu care să renoveze minunățiile de clădiri aflate acum în paragină (inclusiv Castelul Huniade, construit la 1308 de Carol Robert de Anjou și reconstruit în 1443 de Ioan de Hunedoara) și un festival-ancoră mare, cum au Clujul și Sibiul și cum încearcă acum Brașovul.
Și un ultim cuvânt despre oameni: aroganța bănățeană (că ei sunt „fruncea”) s-ar putea să fie un mit, pentru că eu n-am simțit-o nicăieri. Dimpotrivă, lume pașnică, prietenoasă, tolerantă, deschisă la dialog, într-un oraș multicultural care merită o nouă renaștere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Trebuie sa-si gaseasca solutii mai bune de trafic, curatenie si poluare.
Din punctul meu de vedere, ca locuitor al orasului, primul neajuns la care ma gandesc tine de faptul ca este oras de campie. Muntii sunt departe. Nu prea exista zone de interes turistic in afara orasului, in apropiere. Un turist care vine in Timisoara - vine pentru oras si atat (excludem categoria "turistului de mall", nu cred ca asta urmareste sa atraga un "oras turistic"). Daca a venit o data, posibil sa-i fi placut zonele centrale, dar e greu de crezut ca va fi motivat sa revina prea curand. Nu prea are ce face turistul. Cate cafele poti sa bei si cat sa tot mananci ?
Sa luam, spre comparatie, turistul care merge la Sibiu. Pe langa plimbarile prin centrul vechi, poate petrece cateva ore la Muzeul Astra printre minunate case taranesti vechi, poate ajunge intr-o ora la Paltinis sau in tot atata timp la Porumbacu de Sus (in marginea muntilor Fagaras), poate ajunge in doar jumatate de ora la Cisnadioara si Cisnadie (cu niste monumente istorice frumoase), poate vizita satele din Marginimea Sibiului cu sau fara biserici fortificate etc. etc. Poate petrece o saptamana in zona fara sa se plictiseasca.
Zona din jurul Brasovului e chiar mai ofertanta - centrul vechi, satele sasesti, Rasnov cu burgul-cetate de pe deal, sanctuarul de ursi Libearty Zarnesti, muntii Piatra Craiului, Bucegi si Ciucas, culoarul Rucar-Bran etc. etc.
Constanta este la mare. Oradea - pe langa un centru foarte-foarte frumos, are apele termale (din oras si de la Baile Felix), Cluj - este aproape de Apuseni, nu teribil sa spectaculos, dar poti gasi alternative de petrecere a timpului, in afara de baut cafele prin oras.
Pentru a atrage turistul, Timisoara nu se poate folosi de mai nimic din afara orasului insusi. Asta e un handicap serios. Ar trebui sa devina a naibii de frumoasa, sa tinda spre perfectiune, a hell of a city, pentru a aspira la statutul de "oras turistic".
In schimb, nu doar ca nu-si plateste partea in cazul proprietatilor detinute, dar baga o gramada de bete-n roate. Si toate se rezolva doar in justitie. Stim cat dureaza.