„Este marți, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României”, a scris filosoful Mihai Șora, după ce a povestit cum i-a fost raportat și blocat contul de Facebook. La 101 ani, Mihai Șora s-a alăturat protestatarilor de la Alba Iulia și a vorbit despre nevoia României de justiție.
„Dragi prieteni, am fost „raportat“ (se pare că acesta este verbul corespunzător). În alte vremuri, sub alte stăpâniri, exista turnătoria: foarte lucrativă pentru unii și, în orice caz, menită să țină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele, turnătoria devenise, la un moment dat, în anii ceaușismului târziu, un reflex condiționat pentru mulți oameni, – de la vecinul din bloc, șeful de birou ori colegul de serviciu, la amicul ocazional, prietenul „de nădejde“ sau – în chip dramatic (căci spulbera toate resorturile familiale) – la fiul care își turna tatăl, tatăl care își nenorocea copilul.
Ani de zile, am fost urmărit, măturat, turnat, am avut telefonul ascultat, corespondența citită și tradusă… (– da, Securitatea avea angajați care traduceau toate scrisorile în limba română, dacă se întâmpla să scrii în franceză, în germană, în engleză sau în alte limbi)”, a povestit filosoful.
Dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe. Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile tehnologii, începând cu feisbucul
Dosarele deschise de Securitate pe numele său sunt multe, copleșitoare și încep chiar din anul 1947 când filosoful era cercetător în Franța și îl studia pe Pascal. A aflat detalii despre turnătorii de atunci din arhiva CNSAS.
„Așa am aflat, de pildă, că niciodată Anei Pauker și acoliților săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în România, în anul 1948, când am revenit din Franța într-o excursie, după zece ani de absență, să-mi văd părinții, dacă nu ar fi existat o scrisoare-turnătoare semnată „un grup de români patrioți“, expediată chiar de la Paris.
Așa am aflat (negru pe alb) despre „Angajamentul“ fiului meu, recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Și tot așa am aflat (și retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate să-l facă părinților săi. Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe. Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile tehnologii, începând cu feisbucul. Ieri am trimis o copie după buletinul meu undeva, în eter, și iată că s-au redeschis porțile, iar contul meu a fost deblocat”, a scris Mihai Șora
Un val de raportări a dus, în ultimele zile, la blocarea conturilor de Facebook ale celor care au anunțat pe rețeaua de socializare că vor participa la proteste. Printre ei se află bloggeri, vloggeri și jurnaliști.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La fel si dl. Sora, pe care il admir si urmaresc pe feisbuk, nici nu si-a imaginat ca atitudinea dansului o sa-l aduca in situatia de a aduce o... adeverinta ca e viu si ca-l cheama nume si prenume, ca in buletin!
Spre deosebire de dansul, eu sunt o creatura mai veninoasa, tatal meu a lucrat in Securitate inca de pe vremea cand d-lui Sora i se citea (si traducea) corespondenta si in afara de o profunda educatie anticomunista "tu nu pune botul la ce zic astia, ca-s prostii si propaganda" m-a mai invatat sa-mi PROTEJEZ IDENTITATEA. In acea epoca, supravietuitorul aplauda ziua si asculta Europa Libera noaptea, si-si urma propria constiinta supusa vicisitudinilor si prea des pe cale de disparitie!
Astazi am ales o solutie derivata din experienta. Mi-am asumat o identitate on-line nereala, dar mi-o mentin si mi-o tratez cu tot atata respect si onoare ca pe numele pe care mi l-au daruit parintii mei. Folosesc aceeasi identitate virtuala pe toate platformele in care interactionez. Nu-mi schimb numele precum ciorapii murdari, nici pielea obrazului. Numele cu care semnez este numele meu pe care mi-l respect, oricare dintre cele doua!
Incerc sa izolez cele doua identitati respectandu-le in egala masura. Limitez daunele potentiale, raufacatorii pot incerca sa ma raneasca cu metode pe care eu inca nu le-am anticipat.
Ajung azi sa-i dau dreptate tatalui meu, Domnul Mihail Sora, la cei 101 ani ai lui, este naiv, crezand ca lumea-i la fel de cinstita ca el!
Cred ca avem cu totii ceva de invatat din patania dansului. Sau macar sa reflectam impreuna...
P.S. - Nu sunt persoana publica. Ma pot numi astfel doar aici sau prin alte platforme pe net, in masura in care dvs, cititorii, ma considerati astfel. Vreo doi dintre amicii mei virtuali care m-au cunoscut "in carne si oase" continua sa-mi spuna Adrian desi nepotul meu ma striga cu alt nume...