Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Flori de stâncă

Emma Răducanu

Foto: Twitter/ US Open

„Ce minunăție ar fi o finală Răducanu-Fernandez!...”. Încheiam articolul precedent cu sentimentul castelului de vată colorată din nori al copilăriei. Și, mărturisesc, cu hotărârea, deloc obiectivă sau profesionistă, de a refuza să mă uit la o finală Sabalenka-Sakkari.

Mi se părea prea de tot ca tăcerea și zâmbetul să învingă forța și strigătul. Să ne întoarcem la arta de orfevru a tenisului mut, tenisul fetelor de acum un veac, Chris, Steffi, Martina, Martina, Justine, așa cum mă întorc de atâtea ori la filmul mut.

Răducanu și Fernandez au înfruntat loviturile de ghioagă țipate ale lui Sakkari și Sabalenka cu un curaj, o iscusință și o finețe ireale.

Ele n-au jucat tenis, au creat, sau mai bine zis au născut tenis pe fundul hăului bubuitor al arenei Arthur Ashe. Meciurile lor pot fi înrămate ca niște picturi de mari maeștri renascentiști, să le vadă tot Pământul.

Un Pământ călcat în picioare de putere și sălbăticie, din care au răsărit și rezistă două flori de stâncă, Emma și Leylah...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro