Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Flori de stâncă

Emma Răducanu

Foto: Twitter/ US Open

„Ce minunăție ar fi o finală Răducanu-Fernandez!...”. Încheiam articolul precedent cu sentimentul castelului de vată colorată din nori al copilăriei. Și, mărturisesc, cu hotărârea, deloc obiectivă sau profesionistă, de a refuza să mă uit la o finală Sabalenka-Sakkari.

Mi se părea prea de tot ca tăcerea și zâmbetul să învingă forța și strigătul. Să ne întoarcem la arta de orfevru a tenisului mut, tenisul fetelor de acum un veac, Chris, Steffi, Martina, Martina, Justine, așa cum mă întorc de atâtea ori la filmul mut.

Răducanu și Fernandez au înfruntat loviturile de ghioagă țipate ale lui Sakkari și Sabalenka cu un curaj, o iscusință și o finețe ireale.

Ele n-au jucat tenis, au creat, sau mai bine zis au născut tenis pe fundul hăului bubuitor al arenei Arthur Ashe. Meciurile lor pot fi înrămate ca niște picturi de mari maeștri renascentiști, să le vadă tot Pământul.

Un Pământ călcat în picioare de putere și sălbăticie, din care au răsărit și rezistă două flori de stâncă, Emma și Leylah...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult