Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Fotoreportaj. „Gunoi faci, gunoi ești”

Un oraș, multe suflete, câteva caractere. Ideea asta cinică nu-ți dă pace după ce la tot pasul întâlnești semne ale nepăsării: gunoaiele.

 

(aici nu e clar dacă împrejmuit e copacul sau e gunoiul)

Au toate formele, mărimile si culorile, unele sunt ostentative, altele discrete, unele par veșnice, altele, trecătoare. Dar toate sunt ale noastre, parte din viețile noastre, sunt martori tăcuți ai peisajului nostru urban și au devenit, inevitabil, parte din identitatea noastră. 

E o chestiune de administrație publică sau e o problemă a fiecăruia dintre noi? Lipsa de eficiență a funcționarului public sau lipsa de educație ne-a adus aici? Sau poate amândouă...

Ironia face că unele gunoaie sunt ocolite chiar si de lucrătorii firmelor de salubrizare. Sunt tot de-ai noștri. Am pus lupul paznic la oi. Sau poate că unele gunoaie sunt specii protejate de lege. Pentru că nu-i exclus ca, făcând parte din cultura si tradițiile noastre de atâta vreme, ele să fi devenit obiect de patrimoniu.

Iar faptul că suntem printre ultimii din Europa la colectarea selectivă a deșeurilor e doar bomboana de pe colivă. Un moft.

Nu pot scăpa ochiului sensibil nici „oazele de verdeață”, din „specia” unor doze de bere, răsărite în mijlocul iernii, prin grija „ecologiștilor” de ocazie, semn că natura se încăpățânează să rămână vie.

Dacă lași orașul în urmă, povestea continuă. Pare că niciun loc de pe lume nu e atât de impresionant si impunător, încât să smulgă o tresărire de sensibilitate și respect până la ultimul om. Întotdeauna există câte unul pentru care reflexul primitiv e mai puternic decât buna-creștere.

Așa se face că pădurea de stejari seculari, un colț de rai pentru unii, pentru alții e doar un loc si o ocazie de a-și „marca teritoriul”. Nimic nu-i mișcă, nimic nu-i sperie, nimic nu-i scoate din ritualul lor rudimentar. Nici măcar panourile care amenință cu amenzile pentru nepăstrarea curățeniei.

Acestea sunt urmele mentalității unora dintre noi. E un capriciu respectul pentru natură, pentru semeni și pentru spațiul în care conviețuiești cu ceilalți.

Când reperele din propria ogradă sunt confuze, încerci să te uiti „peste gard”. Așa mi-am adus aminte de o plimbare acum ceva vreme la Paris, când întâmplarea a făcut să locuiesc într-un bloc modest, ale cărui holuri si liftul erau îmbrăcate în folie, lucru care m-a dus cu gândul că se află într-o binemeritată renovare. M-a amuțit lămurirea gazdei, care m-a asigurat că nicidecum nu e vorba de renovarea blocului, ci doar a unui apartament.

Dacă e să ne acomodăm cu fenomenul acesta, atunci poate ar trebui să-l integrăm cum se cuvine în cultura noastră, să-i dăm un sens, o semnificație socială. Să devină și gunoiul o „etichetă”, o dovadă a statutului. Cu cât aruncăm mai mult gunoi și mai de soi, cu atât să facem proba bunăstării, prosperității proprii, pe scurt, „a valorii” (virtute inegalabilă în popor). Să fim admirați sau invidiați nu numai pentru mașina sau inteligența, ci si pentru gunoiul nostru.

Nu știu de ce se întâmplă asta și nici ce-i de făcut. Mă întreb doar dacă există vreo speranță și de la cine poate veni ea. Școala, din păcate, doar informează, nu formează caractere.

În final, se potriveste o vorbă. Ea spune că ceea ce ești se va vedea în ceea ce faci. Așadar, gunoi faci, gunoi ești.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Toata tara arata execrabil. Mai ales acum iarna soselele sunt negre de la praful care nu a fost curatat, gunoaiele sunt peste tot. In ciuda faptul ca am trecut prin pandemie si teoretic traficul general ar fi trebuit sa fie mai mic, parca este mai multa mizerie si gunoi decat inainte de pandemie.
    Colectare selectiva?! Trebuie sa uitam. Credeti ca familia traditionala romana cu datini de AUR stramosesti o sa stea cu pungi si cosuri de gunoi in casa sau balcon ca sa selecteze gunoiul?! Eu nu cred. O sa stranga gunoiul la comun si la suprafata o sa puna gunoiul selectiv. Iar la tara, uitati deasemenea. Acolo si daca se colecteaza, multi nu platesc pentru ca ei ard gunioul. Vedeti cum miros satele stramosesti in zilele de sambata...
    Iar acolo unde se doreste nu se poate. Ani de zile am colectat selectiv, dar serviciul de salubritate dupa o perioada a colectat la comun pentru ca groapa de gunoi era la comun. Am renuntat pana la urma.
    P.S. Titlul este extrem de sugestiv. Din pacate problema este ca multi sunt mandri de acest lucru
    • Like 0
  • Și eu m-am întrebat adesea ce putem face. Momentan, eu nu fac gunoi, nu las gunoi și mi-am învățat copilul să facă la fel și să respecte natura. Sigur, numărul celor care facem asta e mic raportat la numărul celor care aruncă pe jos gunoaie. Ce am mai făcut a fost ca atunci când am văzut pe cineva aruncând gunoaie pe jos să îi atrag atenția. Doar că riști să fii înjurat sau chiar amenințat cu bătaia, așa cum am fost eu amenințată de un vecin. Educația e soluția, dar trebuie să fie intensă și în toate locurile, nu doar în școlile cu renume bun...Și aplicarea amenzilor, în număr cât mai mare.
    • Like 0


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult