De‌ ‌fiecare‌ ‌dată‌ ‌când‌ ‌cineva‌ ‌o‌ ‌întreabă‌ ‌cum‌ ‌a‌ ‌fost,‌ ‌i‌ ‌se‌ ‌umplu‌ ‌ochii‌ ‌de‌ ‌lacrimi.‌ ‌Dar‌ ‌asta‌ ‌nu‌ ‌se‌ ‌întâmplă‌ ‌prea‌ ‌des,‌ ‌pentru‌ ‌că‌ ‌oamenii‌ ‌mai‌ ‌degrabă‌ ‌fug.‌ ‌Frica‌ ‌îi‌ ‌stăpânește.‌ ‌ ‌A‌ ‌avut‌ ‌Covid.‌ ‌S-a‌ ‌vindecat,‌ ‌dar‌ ‌pentru‌ ‌cei‌ ‌din‌ ‌jur,‌ ‌pare‌ ‌să‌ ‌poarte‌ ‌veșnic‌ ‌stigmatul‌ ‌bolii.‌ (Foto: Inquam Photos/ Liviu Chirica)

Unitatea sanitară modulară din curtea spitalului Elias a fost finalizată în 2 luni de la începerea construcției și poate prelua pacienți infectați cu coronavirus. (Foto: Alexandru Roșianu)

„Românii nu sunt uniți” e un refren deja tocit. Îngropați în mii de bule, fiecare cu altă părere, orientare și viziune, suntem tot mai vocali, mai agresivi și mai distanțați. Există însă ceva care ne poate lega: sângele. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Lumea va merge înainte dacă cei mai pricepuți dintre oamenii acestei planete vor ști să-și negocieze sensibilitățile pentru a crea o inteligență colectivă capabilă să găsească soluții la această criză. (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu)

De-a lungul timpului au venit mesaje aproape terapeutice din partea lui, după niște postări în care îmi spuneam ofurile, evident mult mai mici decât ale altora, spre exemplu ale lui. Ce faci, Vasi? Ești ok? Nu realizăm asta, dar sunt rarisime cazurile în care ne mai întrebăm unii pe alții dacă suntem ok.

„Ce am trăit acolo a lăsat răni adânci în sufletul meu. M-a convins. Este ca un război mondial cu un inamic nevăzut. Au fost momente grele să îmi văd colegii în suferință.”

„Primele care au cerut acest lucru au fost chiar mamele. Unele dintre ele lucrau chiar în prima linie și au cerut sprijin pentru spitalele lor”, spune Atena Boca, fondatoarea comunității online La Primul Bebe.

În ciuda riscurilor, activitatea merge înainte – prin consultațiile programate la cabinet și chiar, când este absolut necesar, prin vizite la domiciliu. Inclusiv cu un plus de empatie, dacă mai era nevoie, pentru pacienții arondați. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În orice societate, cetățenii sunt fie constrânși, fie cointeresați să respecte regulile. Civilizația nu s-a instaurat nicăieri cu vorba bună. Oricât de rudimentar ar suna, statul are două mecanisme mari și late la îndemână: biciul și zăhărelul. (Foto: Inquam Photos/Cornel Putan)

M-am aruncat să fac niște lucruri pe care le văzusem la alții. Nu erau ale mele, nu mă reprezentau, dar le vedeam la ei și trebuia să le fac sau dețin și eu, în proiecții cumva legate și de dobândirea fericirii. Nimic mai fals. Alergăm de prea multe ori după himere, ignorăm chestiile simple și bune de lângă noi. (Foto: Jordi Boixareu /Zuma Press/ Profimedia)

Se apropie, încărcată cu două sacoșe; a ei e mai mică, dar a mea e plină. Știu sigur că nu avea nicio urgență la magazin, dar a căutat un motiv să iasă, ca să cumpere pentru noi. Știe că nu apelez la ea decât dacă are drum în zonă și mă păcălește mereu că oricum merge să cumpere ceva pentru familia ei. (Foto: Imagesines/Alamy/Profimedia)

ONG-urile au demonstrat în această perioadă foarte multă capacitate de adaptare la schimbare și reziliență. Am vrut să văd nu numai cum au reușit liderii de ONG-uri din România să stingă focurile din prima linie, dar și ce pericole majore văd ei pentru societatea românească. (Foto: Bogdan Dincă/ Fundația Comunitară București)

Un avion din Shanghai a aterizat miercuri, 29 aprilie, pe aeroportul din Cluj cu echipamente de protecție în valoare de 550.000 de dolari, comandate din China.

Peste 140 de unități sanitare din România au primit, de la începutul pandemiei, sprijin din partea organizațiilor non-guvernamentale pentru a gestiona criza provocată de coronavirus. (Foto: Facebook Asociația pentru Relații Comunitare)

În ultimele luni, după cele mai conservatoare calcule, organizațiile neguvernamentale și societatea civilă, prin mobilizarea din comunități, au strâns cel puțin 20 milioane de euro, regăsiți în echipamente, resurse, bunuri de strictă necesitate, intervenții de urgență în comunități sărace și în spitale. Poate pare puțin, pentru că în mod evident, nu e suficient, pentru Ministrul Muncii.

Încă de la jumătatea lunii aprilie, Prințesa Sofia a Suediei a început să lucreze la Spitalul „Sophiahemmet” din Stockholm, după ce a urmat un curs intensiv de formare de trei zile la Colegiul Universitar din capitala suedeză.

Mulți dintre cetățenii țării nu pot sta în aceste zile în izolare, chiar dacă și-ar dori, poate, acest lucru. Medicii, polițiștii pompierii, angajații din supermarketuri și farmaciștii sunt doar unii dintre cei care merg la serviciu pentru ca restul oamenilor să fie în siguranță, iar societatea să poată să funcționeze.

Azi, în carantină, dintre amintirile de pe maidan pe care le văd cel mai des în visele mele sunt momentele în care mă întâlnesc cu un sătean, care inevitabil mă întreabă: „Tu a cui ești, măi copilă?”. (Cu prietenii din satul copilăriei, Deleni /Foto arhiva personală a autorului)

UNTOLD a anunțat că lansează inițiativa UNITED #BineImpreuna, care conectează nevoile din sistemul sanitar cu oamenii care pot oferi ajutor.

Nu am știu cum să o încurajez pe Gina, pentru că în tot tăvălugul ăsta pe care nimeni nu l-a anticipat, cancerul se întâmplă în continuare. Gina tot așa se prezintă, "Gina cu cancer", că sunt două-n sat și să nu le confunde lumea.

La Timișoara, 10 bebeluși de la Spitalul Municipal au fost testați pozitiv cu COVID19. Situația era cu atât mai dramatică din cauză că toate testele s-au epuizat, iar bebelușii și personalul medical trebuiau testați din nou. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simionescu)

Nu este ușor să te afli la 3000 de km depărtare de casă, în așteptarea unei mâini întinse, nu este ușor să te afli în situația pierderii locului de muncă, al imposibilității plății chiriei lunare și nu este ușor să fii departe de cei dragi. Foto captura

Banca Transilvania, Mobexpert, Bitdefender și eMAG lansează platforma „Donează pentru linia întâi” pentru a sprijini lupta împotriva coronavirusului. Cele patru companii au donat până acum, cumulat, 4 milioane de lei și s-au implicat în achiziții, distribuție și organizarea platformei de donații.

„(…) Pe jumătate îngropat în zăpadă, în spitalul său îndepărtat, aproape izolat de restul lumii, înconjurat de niște asistente medicale eroine și de acești sfinți care sunt surorile Sfântului Vincent de Paul, Jean Clunet s-a luptat eroic, fericit că poate să facă acest lucru chiar când lupta era mai grea. Vorbea despre primăvara care va veni, spunea că visul cel urât va dispărea când liliacul va înflori. Clunet nu a văzut liliacul înflorind”. Regina Maria a României, Le Figaro, 4 septembrie 1917 (Imagine: Gallica.fr)

Dăruiește Viață începe ridicarea unui spital modular pentru pacienții cu COVID-19. Acesta va fi amplasat în curtea Spitalului Elias București, în baza acordului dat de conducerea acestuia, va fi finalizat în patru săptămâni, iar dotarea și funcționarea lui vor fi în sarcina Spitalului Elias și a Ministerului Sănătății. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Să numim acest comportament capitalism sau speculă? Să îl numim egoism sau nepăsare? Sunt acești oameni membrii societății pe care vrem să o construim împreună? (Foto: Ajutoare distribuite de Asociația Dăruiește Aripi)

Cel mai popular curs din istoria Yale, una dintre universitățile din Ivy League, se numește „Știința Binelui”, e predat de profesorul Laurie Santos, și își propune „să facă oamenii fericiți”. Pană să înceapă criza declanșată de coronavirus, stransese în sălile de curs 500 de mii de studenți, număr record. Însă decizia Yale de a oferi, online, gratuit cursul în perioada pandemiei a făcut ca popularitatea acestuia să înregistreze un nou vârf. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Academia de Studii Economice din București întelege să se implice în susținerea mediului de afaceri autohton, cu precădere cel antreprenorial, în această etapă dificilă, în care impactul epidemiei de coronavirus este vizibil. Foto Facebook/Academia de Studii Economice

Un medic din Modena a postat pe Facebook o fotografie făcută după un schimb de 12 ore în care a tratat pacienți cu COVID-19. (Foto: CNN)

În condițiile în care Spitalul de Boli Infecțioase alocă a treia secție doar bolnavilor depistați cu coronavirus, Pneumoftiziologia intră în prima linie a frontului. Cu mâinile goale. Medicii cer ajutor

Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava (USV) a implementat o linie semi-automată de testare COVID-19, ce va fi predata Spitalului Județean de Urgență (SJU) Suceava pentru înființarea laboratorului de testare. E doar un exemplu de mobilizare din aceste zile. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În atmosferă se respiră un aer greu, fiecare dintre noi încearcă să găsească metode cât mai eficiente pentru a se pune la adăpost, pentru a se izola. Foto Facebook Alexandru Rogobete

„La mică distanță de centrul orașului Bucuresti, un spital cu opt etaje capata forma. Clădirea, care va fi inaugurată la începutul anului 2021, este mai mult decât o simplă unitate medicală. Este un simbol al frustrării românilor față de guvernele succesive și a conștientizării din ce în ce mai mari a faptului că poate cetățenii trebuie să găsească propriile soluții la problemele țării”, scrie The Guardian.

„La început am învățat cum se înmormântează copii. A fost o perioadă grea și mi-a luat ceva timp să mă echilibrez. Nu am fost sigur că pot să rezist. A fost foarte greu să conving oamenii că ceea ce fac eu e o chestiune dezinteresată. Acum e fabulos: vin mamele și ne ajută la curățenie. Ultima înmormântare a fost acum 2 ani, nu mai am niciun copil care să fie pe droguri”. spune Valeriu Nicolae.

În decembrie 2013 toate colegele din micul birou erau foarte entuziasmate: urma să facem pachete cu cadouri pentru copiii din centrele sociale cu care abia începusem să lucrăm! Am ales cu atâta poftă și bucurie dulciurile care ne trezeau cele mai frumoase amintiri, toată lumea era un zâmbet. Până am ajuns la primul centru și am văzut cum picii aveau în brațe încă două pungi cu dulciuri, pe care le țineau strâns, cu putere, și le păzeau ca pe ochii din cap.

Ștampila nu este o baghetă magică: ai votat, s-a întâmplat tot ce ai visat. Dar fiecare ștampilă pusă poate deschide sau închide un drum. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Prietenii mei din copilărie au plecat apoi cu copiii în Barcelona. Apoi alții, în Austria. Și câți au urmat! Foști colegi de facultate sunt bine mersi în Franța, SUA, Danemarca. Medici buni, dar mai ales oameni buni, prieteni buni lucrează acum în Franța, Germania, Olanda. Peste tot. Nu știu ce mai caut eu aici. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Împreună cu un grup de voluntari din comunitatea sa de cicliști și cu câțiva angajați de la o firmă de salubritate, aflați în timpul lor liber, jurnalistul Lucian Mîndruță a participat recent la strângerea gunoaielor de pe marginea drumurilor din câteva sate. (Foto Guliver/Getty Images)

M-am așezat știind că toți ochii din autobuz sunt îndreptați spre mine și, oricât de recunoscător aș fi fost, nu am mai putut să privesc pe nimeni.

Zilele dese de caniculă din această vară și fenomenele extreme tot mai răspândite geografic și ca frecvență își fac loc aproape violent în preocupările tuturor. Îți dai seama că acel "small talk" proverbial despre vremea schimbătoare (că e cald/ că s-a înnorat/ că vine ploaia și nu ți-ai luat umbrela) s-a transformat în îngrijorări când dialogurile "încep cu we really need to do something".

Larisa ne-a arătat cicatricea de la picior cu mândria unui războinic care a ieșit învingător și rănile nu sunt altceva decât semnul că a câștigat o luptă tare grea. Dar după operație, Larisei i-a fost teamă să pășească, nu mai voia să o doară, așa că în prima zi de tabără nu a mers deloc. Până la finalul săptămânii, Lari alerga după noi, să ne ofere o înghețată imaginară de pește și măsline.

Mă cheamă Ion. Am 27 de ani. De câteva luni am părăsit un job călduţ într-o bancă de investiţii din Londra, unde am stat 3 ani. În prealabil am făcut facultatea la Oxford. Da, acel Oxford. (Foto: Guliver/Getty Images)

Polițistul care i-a ajutat pe românii din fața consulatului din Munchen să voteze și le-a vorbit în română la portavoce se numește Martin și s-a născut în județul Brașov. Imaginile filmate în fața consulatului în înfățișează pe Martin lăcrimând atunci când românii din fața consulatului îi mulțumesc și îl aplaudă pentru că a făcut tot posibilul pentru ca ei să poată să își exercite un drept elementar. Cum s-a ajuns acolo? (Foto: Digi24)

„Sunt mult mai mulți celor care le e frică, decât cei care urăsc. La oamenii cărora le este frică poți ajunge. Cred că trebuie să încerci să ajungi la ei, pentru că dacă te adresezi doar progresiștilor nu o să ai atâția oameni cât să câștigi alegerile”, spune Lewis Finfer.

"Dacă, pe alocuri, limbajul este brutal, este pentru că suntem într-o situație care a ajuns într-un punct critic. Cu politețe, se poate pierde teren. De aceea e un mesaj aproape disperat", spune Șerban Pavlu pentru Paginademedia.ro.

Comunitatea Declic organizează, duminică, 19 mai, de la ora 18.00, în Piața Victoriei, evenimentul ”Toți pentru Europa”, prin care își propune să îi încurajeze pe cetățeni să voteze la alegerile europarlamentare și să conștientizeze importanța implicării civice. (Foto: Inquam Photos)

Industria textilă este al doilea poluator al lumii, la care fiecare dintre noi contribuie când aruncă o haină sau cumpără alta care nu-i vine perfect. În plus, mai bine de trei sferturi din hainele utilizate la nivel mondial nu sunt reciclate, deși ar putea fi reintroduse ușor în circuitul materiilor prime. (Foto: Gabi Ralea)

Mi-am făcut până la urmă curaj și i-am spus preotului că m-ar ajuta dacă le-ar povesti oamenilor despre faptul că strâng fonduri pentru un grup de copii dintr-un trib uitat de lume. Fără să stea prea mult pe gânduri mi-a propus ferm ca după ce-și termină predica să le vorbesc chiar eu oamenilor.

Compania românească UI Path a anunțat că donează un milion de euro pentru reconstrucția catedralei Notre Dame. „UI Path datorează mult Franței și culturii franceze. Este momentul să dăm ceva înapoi Franței. În numele UI Path, vreau să anunț că vom dona un milion de euro pentru reconstrucția catedralei Notre Dame”, a spus Daniel Dines, co-fondatorul companiei, în timpul unui eveniment care a avut loc la Paris. (Foto: LinkedIn)

„Pe mine nu m-a interesat baia lor de mulțime, am stat singur într-un colț, cu pancarta, a venit și o bătrână lângă mine. Restul erau susținători. Ce m-a frapat era că foarte mulți treceau, citeau și spuneau: - Da, așa este. Și eu n-am înțeles: Dacă ei conștientizau, de ce au venit să aplaude?”, a povestit Costel Bencea. (Foto: Jurnalul Olteniei)

„Nu m-am gândit că, dacă nu poți să mergi, asta o să îți dea și probleme de echilibru și n-o să fie foarte simplu din prima să ridici brațele să iei ceva de pe un raft sau să îți prinzi părul. Am constatat că nu mai puteam să mă pieptăn singură”, spune Erika Garnier.

Nu-i de vină preotul complet, dar are și el o parte de vină pentru că nu-și adaptează modalitatea de comunicare: mesajul său nu este potrivit omului care intră în biserică. Trebuie să ții cont întotdeauna de destinatar, de publicul care te ascultă, te vede, care participă, de mentalitatea lui. (Foto Guliver/Getty Images)

„Este o uriașă sală de clasă și o formă de protest. S-au înscris foarte mulți adolescenți și tineri. Generația noastră le lasă lor o datorie. Și uneori le lăsăm conștient datoria asta, iar ei vor trebui să repare toate problemele care decurg din ea”, spune Alin Ușeriu. (Foto: Facebook Tășuleasa Social)

Filantropia asta construiește spitale rapid și eficient, trimite copii la școală, curăță munții de gunoaie sau pune panouri solare pentru a aduce electricitate familiilor din sate izolate astfel încât copiii să nu mai învețe la lumânare (da, în 2019). (Foto: Guliver/Getty Images)

Copiii veniți pe lume în ziua de 2 martie 1989 împlinesc astăzi 30 de ani. Au răsărit din cenușa lui Liviu Babeș, brașoveanul care s-a aprins și a ars ca un fulg de pasăre pe zăpadă.

București și cele 40 de municipii din România au nevoie de circa 72 de miliarde de euro și peste 372 de proiecte strategice pentru a realiza infrastructura necesară care să producă dezvoltare și calitate a vieții pentru cetățeni. În acest sens, locuitorii din aceste municipii sunt chemați la vot, în cel mai amplu proces de consultare publică din România, pentru a se pronunța asupra proiectelor importante din orașul lor.

La secția de Terapie Intensivă Nou Născuți a Spitalului Marie Curie, a ajuns în urmă cu trei luni un bebeluș foarte plăpând, care avea nevoie de o intervenție chirurgicală complicată.

Cred că foarte tare mi-a plăcut discuția de un sfert de oră despre putere. Unde și ce simți în stomac atunci când auzi cuvântul putere? Când te simți puternic, pe cine consideri puternic și de ce? Cum te simți când crezi că nu ai putere? Care e relația ta cu cei care exercită putere în relație cu tine? Cine e lider? De ce? (Foto: Guliver/Getty Images)

Uitându-mă în urmă pot spune că am fost un om norocos. Am avut alături de mine modele care să-mi direcționeze pașii spre educație, care să facă eforturi susținute și să ne asigure condiții decente pentru a putea învăța. Sunt conștient totodată că foarte puțini dintre copiii României care trăiesc la limita sărăciei sau în sărăcie au parte de asemenea adulți în viețile lor.

Trei sferturi dintre români se consideră, la nivel de gândire, agenți ai schimbării. Dacă este însă să își evalueze impactul acțiunilor lor, numai o treime declară că reușesc să schimbe în bine societatea în care trăiesc. Aici este cea mai mare ruptură în societatea noastră și totodată cea mai mare oportunitate. Dacă vei pune în mâinile acestor oameni uneltele de acțiune, mental ei sunt deja acolo. (Foto: Alberto Groșescu)

Escrocii și panglicarii de la conducere nu au scrupule morale. Au pielea tăbăcită, nu își pun probleme filosofice prea multe. Ei iau ce li se oferă. Dacă vidul democratic este real, ei se coalizează și îl umplu; dacă statul este slab, îl controlează; dacă oamenii sunt slabi, îi manipulează. (Foto Inquam Photos/ Octav Ganea)

„Eu am o filosofie de viață care influentează și modul în care abordez ideea de schimbare – cred într-un echilibru între a fi mulțumit cu ce ai, a aprecia, a fi recunoscător și, în același timp, a face asta fără să băltești. Presupune să trăiești într-o zonă de acceptare, de iubire de sine, de grijă, dar să recunoști că, din când în când, merită să ieși din zona de confort.”

Lucrul cel mai grav care i s-a întâmplat României în ultimii ani, și cu precădere din 2017 încoace, este desăvârșirea dominației imbecililor în societate. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

Atunci când angajatorii se plâng că investesc mult prea mult timp şi bani pentru a-i învăţa, de la zero, pe tineri ce se întâmplă, cu adevărat, într-o companie, ştii că tot la educaţie e problema. (Foto Guliver/Getty Images)

„Dacă nu îmi dai x, poți să îmi dai altceva?”, „Pot să iau măcar o bucățică de ciocolată, nu toată ciocolata?”, „Dacă fac asta, îmi dai cealaltă?”. Vă sună cunoscut? Copiii au înclinația de a face ușor schimburi, deci de a se duce către zona de tocmeală din negociere, de a se mișca în cadrul unor variabile. (Foto Guliver/Getty Images)

La nivel european, România se situează pe locul al treilea la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). (Foto: Guliver/Getty Images)

Spectacolul acesta grotesc cu tricolorul strivit de cruci din aur, ziduri de beton, bodyguarzi, limuzine, politicieni corupți și un popor stând letargic în genunchi, așteptând mântuirea? (Foto: Inquam Photos / Raul Stef)

„A sunat cineva din Craiova, de pildă, și a spus: Știți, noi lucrăm în Germania, avem o garsonieră care e în apropierea spitalului și am vrea să o punem la dispoziție. Ați vrea să o preluați și să cazați acolo părinți ai copiilor care vin de departe la spital? La fel și în alte orașe din țară”, a povestit Vlad Voiculescu.

Domnul Pașca spune că nimic de acolo nu ar fi fost posibil fără ajutorul meu și mi se înmoaie genunchii. Trag geaca pe stern cu mâinile, respir adânc, mă uit la toți oamenii strânși acolo, încerc să-mi controlez tremurăturile generate de frig, emoție și oboseală, sub picurii reci care cad pretutindeni. (Foto: Alin Cristea)

M-am grăbit către camera mea și am preluat apelul. La celalalt fir, o voce seacă, a tatei: “Sorina… a murit mama”. În acea ipostază, am realizat că tata vorbea de mama lui, bunica mea. Și că, în acel moment, nu era tatăl meu ci copilul bunicii mele. Aș fi dorit să îl strâng în brațe. Nu era posibil.

„Visez după vremurile în care aveam timp să stăm pe Facebook și să vedem ce albume s-am mai lansat, nu ce legi s-au mai băgat noaptea la vot”, a spus Adrian despot în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. (Foto: Vlad Bâscă)

Deși, raportat la nivelul de trai, aici câștigăm mai mult decât în străinătate, totuși trăim mai prost. Ne-a fost greu să identificăm motivul, cred că explicația reală stă în noțiuni de economie pe care noi nu le stăpânim foarte bine. Însă, parte din explicație este faptul că în București trebuie să plătim preț de lux pentru un trai mediu. (Foto: Guliver/Getty Images)

Irina era studentă la Cluj când l-a cunoscut pe Karel, un băiat de doi metri fără un pic, din Cehia. Karel vorbea perfect româneşte, cu un accent şi un vocabular uşor arhaic, folosind cuvinte pe care noi nu le mai folosim demult. A fost uimită să afle că voinicul învăţase limba noastră din dragoste pentru un autor român, pe care îşi dorise mult să îl citească în original. (Foto: Facebook Blecher Fest)

Nu credeam că voi ajunge să mă cert cu mama pentru că vrea să participe la un referendum al urii. Nu mă gândeam că voi fi atât de supărată pe prietenii care nu sunt interesați de ce se întâmplă în țara noastră. Nici nu îmi imaginam că un om care nu are chef să se ducă în orașul natal să voteze pentru că e prea departe va avea o contribuție atât de mare la situația zilelor noastre. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

500 de cetățeni, selectați aleatoriu din toate tările UE, s-ar aduna pentru a dezbate și face recomandări cu privire la noile reglementări, la propunerile de modificare a tratatului sau la anumite propuneri din partea cetățenilor UE. (Foto: Guliver/Getty Images)

L-am văzut pe cel pe care îl ajutasem. Era transformat. Cu zece ani mai tânăr. Era acum un bărbat puternic. Mai avea momente în care spunea nonsensuri, dar în principiu se bucura de liniștea locului și părea ancorat în prezent, în realitatea noastră, așa cum o știm noi. Nu consumase pic de alcool. Iar peste drum de centru era o casă cu o curte mare, cu o vale ce se ducea într-un pârâu, cu meri și peri, cu iarbă verde și multă.

Pentru ca România să poată fi schimbată şi eliberată din umilinţă, e nevoie ca fiecare român şi fiecare româncă să poată reîncepe să creadă că pot avea un viitor mai bun împreună. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Proiectul a propus o formă de dezbatere publică numită „Adunarea cetățenilor”, pentru a afla ce schimbări consideră cetățenii că ar trebui făcute cu privire la participarea lor și care sunt recomandările acestora pentru factorii de decizie din UE.

Totul a început de la o fotografie pe Facebook: o tânără zâmbitoare din Teleorman care vinde legume la piața din Alexandria. „Ea e Lorena. Din Peretu, Teleorman. Absolventă a Colegiului Naţional Al. I. Cuza. Secţia bilingv. Recent admisă la Medicină, la Bucureşti. La buget.

Părintele Dan Damaschin salvează suflete. E un erou modern îmbrăcat în straie de preot. Are în suflet și în minte, permanent, o nouă cauză. O pildă pe buze. Un zâmbet pentru fiecare om întâlnit.

Nu mă dau înapoi de la a face muncă voluntară, însă cu greu voi accepta ca munca mea să fie în zadar, sau chiar batjocorită.

Ce mai înseamnă azi doi euro? O cafea la mall, o jumătate de pachet de țigări, două sticle mari de băutură acidulată la supermarket sau șase pachete mici de gumă de mestecat. Numărați așa, în economia unei zile care trece, doi euro nu înseamnă nimic. Într-o altfel de matematică însă, doi euro înseamnă nespus de mult. Atunci când sunt însoțiți de încredere, competență și dorința de a ajuta înseamnă o șansă la viață.

Copiii care nu se încadrează în turmă sunt copii dificili, greu de gestionat. Societatea românească, școala românească, vrea să crească copii obedienți. Așa e cel mai simplu, i-am spus cu un amestec de furie și tristețe. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Există oameni care și-au neglijat inimile și ajung cu ele în piuneze, slăbite, lăbărțate, plictisite. Există oameni care le-au ascultat cu atenție și au știut să reducă ritmul, atunci când anumite condiții o impuneau. Există oameni cu inimi rele. Există oameni cu inimi mari, dar asta nu este o mărire morfopatologică și nu pune probleme. Există oameni fără inimă care trăiesc bine-mersi așa. (Foto: Guliver Getty Images)

E nevoie să fim conștienți de adevărata situație a lumii, ca să conștientizăm că trebuie să căutăm, pe lângă soluții politice, sociale, economice, științifice, culturale și soluții spirituale de o etică universală acceptabilă la nivel global.

Cred cu tărie că lumea ar arăta cu totul altfel, dacă ne-am asuma fiecare responsabilitatea pentru ce e în viața noastră. Este vina șefului că eu stau la birou până târziu. E vina părinților pentru tot ce nu am primit când eram mici. E vina conducătorilor pentru tot ce nu merge în țară.(Foto Guliver/Getty Images)

„Nu știm cum îi cheamă pe donatori. Fiecare are atribuit un cod în momentul în care devine donator cert și toate analizele sau investigațiile se referă doar la codul acesta”. (Foto: arhiva personală a dr Cristian Bulescu)

Observ tot: şi cele bune şi cele rele. Nu pare, pentru că vorbesc mai adesea despre cele rele, care mă deranjează, şi fac asta pentru că îmi doresc schimbări şi cred că dacă nu vorbim deschis despre probleme nu avem nici o şansă să le rezolvăm. Dar azi vreau să vorbesc despre cele bune. Ca să alung din relele aruncate dinspre marele miting şi ca să marchez un eveniment important pentru cei care doresc şi lucrează pentru binele României: Gala Societăţii Civile. (Policy Center for Roma and Minorities)

Premierul Olandei Mark Rutte a vărsat cafeaua în timp ce trecea prin porțile de acces ale Parlamanetului. A luat un mop și a curățat singur podeaua, în aplauzele doamnelor care se ocupă de curățenia clădirii.

„- Tatăl nostru carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, Vie Împărăția Ta". De nicăieri, un copil-cerșetor desculț se aruncă în genunchi la picioarele mele și urlă cu o voce răgușită. Limba română îmi sparge timpanele, dar în jurul meu nimeni nu ridică ochii din gol. (Foto: Guliver/Getty Images)

Manifestațiile au schimbat măcar parțial percepția românului de rând despre politică, de la „degeaba ne strofocăm noi, ăia oricum fura și nu pățesc nimic” la „și parcă totuși e posibil”. O parte a populației a realizat că e nevoie de implicare și participare activă în viața publică. (Foto: Alberto Groșescu/Inquam Photos)

Pentru Anuța, fotografia în care se apropie de linia de finiș va rămâne amintirea zilei în care a strigat, cu toată puterea ei de copil fragil, “Câtă fericire!” în loc de “Eu când voi merge?”. Și nu doar pentru că a terminat o cursă de alergare, ci pentru că i-au fost mulți, foarte mulți oameni aproape.

Când oamenii aud cuvântul rușine, au, de cele mai multe ori, unul dintre cele 2 răspunsuri – „Nu sunt sigur că știu la ce te referi, dar nu vreau să vorbesc despre asta“, sau „Ah, rușinea. O știu prea bine, dar nu vreau să vorbesc despre asta.” (Foto: Guliver/Getty Images)

„Cine se trezește de dimineață, departe ajunge” nu mai este doar un clișeu, este realitatea pe care o trăiesc mai mult de 10.000 de români zi de zi.

Citiserăm despre Speakers’ Corner-ele din Hyde Park în Londra, sau The Domain în Sydney și cam așa ceva visam și noi: un loc offline al comunității, unde oamenii să se întâlnească și să vorbească despre ce ii frământă, un spațiu al dialogului social, al reculegerii comunitare, al civismului, un hub de lucru, dar și un simbol al comuniunii noastre prin tăcere. (Foto: Rareș Helici)

„În Anglia viața e mult mai tihnită și nu citești în fiecare zi știri care să te îngrozească despre ce se întamplă în jurul tău.” (Foto: Guliver/Getty Images)

Acțiunile noastre mici se varsă ca Dunărea într-o mare de speranță, pe măsură ce învățăm să dăruim viață și sens României noastre. Prin urmare, sus inimile, cei rămași sau cei plecați, aici este acasă, unde pendularea între disperare și nădejde este un mod de viață, unde am învățat să fim echilibru unii pentru ceilalți, ca să nu o luăm cu toții razna. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

„Mesajul vechilor greci este foarte limpede: nu poți pretinde dacă nu te implici. În alte construcții politice, binele poate veni (sau nu) de aiurea – de la ”bunul monarh”, de pildă. Democrația este, însă, un mecanism care ne garantează că nu vom trăi, ca membri ai colectivității, mai bine decât merităm”, spune profesorul de istorie Dan Solcan. (Foto: Proiectul Merito)

Sumele au început să crească și ajunseseră, marți după-amiază, la aproximativ 40.000 de lei. Un bărbat s-a oferit să-i plătească în fiecare lună până la 1.500 de lei pentru chirie pe o perioadă de un an. Altcineva i-a oferit mâncare la un restaurant, timp de trei luni. Mai mulți medici au spus că vor încerca să-i repare dantura. Un brașovean va încerca să-i asigure un loc de muncă.

Eu unul sunt contra carității... față de necunoscuți (ezit fiindcă simt un pleonasm: poți arăta oare caritate față de cineva apropiat?). Dar nu mă simt tensionat precum „ereticii”. Nu simt nici aversiunea lor față de cerșetori.(Foto: Guliver/Getty Images)

Eli merită să trăiască, Eli merită ajutorul nostru în aceeași măsură în care îl merită un copil cu epilepsie. Copiii cu autism ajutați de organizații acreditate merită la fel de mult ajutor ca și copiii bolnavi de inimă ajutați de unele neacreditate. Nici mai mult, nici mai puțin.

Soluția pentru a rămâne relevant este să înveți lucruri noi pe tot parcursul vieții. Și mai ales lucruri care îți par complicate. Asta te ajută să ieși constant din cochilia siguranței și să te autodepășești. Și îți va oferi opțiuni pentru momentele când vei avea nevoie de ele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Într-un noian de probleme în care educația românească este afundată, într-o mare de concepții împământenite în inimile împietrite de obișnuință ale profesorilor noștri, încercăm să trecem de la educația bazată pe cunoștințe la una bazată pe abilități, pe deprinderi, pe sentimente. (Foto: Guliver Getty Images)

„Ieftinirea artificială a unui produs descurajează producția și reduce oferta totală. Cu cât plafonul este stabilit mai jos față de nivelul de piață, cu atât penuria care urmează este mai acută. Un exemplu recent în acest sens este dispariția imunoglobulinei din cauza refuzului statului de a plăti prețul de piață”. (Foto: Guliver/Getty Images)

- O să te certe rău mama ta? O întreabă prietenele pe Ana. - Mama mea nu mă pedepsește niciodată, le spune mereu ea. Și nici nu prea mă ceartă. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Jurnalismul e o muncă extrem de intensă, de dificilă şi de periculoasă. Nu poate să fie gratis, iar dacă avem senzaţia că va fi întotdeauna gratis, ei bine, nu va fi. Se va opri, pur şi simplu. Iar când fântâna va seca, publicul nu va mai avea parte de presă şi, într-un final, libertatea lor va fi anihilată. Sunt, într-adevăr, vremuri extrem de dificile pentru presa liberă”, spune Yoeri Albrecht, membru fondator al European Press Prize. (Foto: YouTube)

Doamna cu părul alb din imagine este Ioana Antonescu. Și-a crescut cei cinci copii, de la care are zece nepoți, dar spune că vrea să ajute.

După colectare, echipamentele IT uzate sunt recondiționate în atelierul de reinserție socio-profesională a persoanelor defavorizate, de către  angajați care efectuează operațiuni de testare, curățare, reparare, instalare, asamblare și logistică. Produsele muncii lor sunt donate apoi copiilor și persoanelor defavorizate din întreaga țară. (Foto: Guliver Getty Images)

A murit un medic. L-au găsit în camera de gardă. Avea doar 38 de ani. O să spuneți că nu-i nicio tragedie, moartea e simplă în natură, dar vă răspund că s-a închis într-un vid o poveste a unui om care mergea la mai multe spitale, să-și ajute colegii, să ajute oamenii, peste orice urmă de concept de viață personală. S-a închis într-un vid și potențialul de a trata sau salva de la moarte mii, poate zeci de mii de pacienți. (Foto: Guliver Getty Images)

Ioan Zah, 18 ani, a rămas orfan în urmă cu o lună și jumătate. De Bobotează mama sa, în vârstă de 54 de ani, a murit după ce cu trei luni înainte fusese diagnosticată cu cancer pulmonar, aceeași boală care îl răpusese și pe tatăl său, pe vremea când Ioan avea 10 ani. (Foto: Facebook/ Ionuț Zah)

Departamentul de Terapie și Activități Asistate de Animale din cadrul Asociației va susține începând de anul acesta workshop-uri privind interacțiunea om-animal și destresarea studenților și a profesorilor aflați în sesiune, în cadrul Academiei de Studii Economice din București. (Foto: Facebook/Clubul Câinilor Utilitari)

„Dacă ți-e foame”. Mesajul, scris cu litere mari pe o coală de hârtie, a fost lăsat lângă trei pungi pline cu produse de patiserie pe treptele unei cafenele din Târgu Mureș, iar imaginea a devenit virală pe rețelele de socializare. (Foto: Ovidiu Doka Oficial)

Am prins un pacient într-o acțiune incalificabilă. S-a dus încet-încet, a luat o pătură și a pus-o peste colegul de salon. “A ațipit și m-am gândit să-l învelesc, lângă geam e mai frig, să nu răcească” mi-a zis el în șoaptă. Uite ce momente am prin gărzi. (Foto: Guliver Getty Images)

Este o vorbă în management: obții ceea ce măsori. Când numeri dosare cu șină, obții dosare cu șină, nu proiecte. Când numeri câte licitații faci, obții licitații, nu autostrăzi. Când numeri câte condici semnezi, obții condici semnate, nu muncă. Și asta nu e dreptate, nu e nici măcar justiție.

Un sfert dintre tineri și-ar dori să înceapă o afacere, însă numai 1% dintre ei ajung să aibă propriul business.

Antreprenori sociali au existat dintotdeauna. Cu mult înainte ca termenul să ajungă pe buzele tuturor, au existat astfel de indivizi având calități personale extraordinare. Ei au revoluționat din rădăcini sistemele sociale ale timpurilor în care trăiau.

„Fă’, proasto, urcă, fă‘, că proastă mai ești!” Un bărbat își încurajează „tandru” jumătatea să urce în autobuz. Replica mă scoate din romantismul de februarie și mă aruncă direct în cotidianul de asfalt. (Foto: opiniatimisoarei.ro)

Prea des, efervescența energiei de la sol nu ajunge până acolo unde ar trebui: în camerele decizionale ale politicienilor. Rezultatele concrete, de cele mai multe ori, lipsesc. (Foto: Octav Drăgan)

Suntem cu toții orfani: orfani de autorități competente care să înțeleagă că orice bătaie de aripi la Guvern sau Parlament are efect asupra unui număr enorm de oameni. (Foto: Guliver/Getty Images)

Viața prietenului meu constă într-un apartament închiriat în care își duce confortabil traiul de holtei care nu vrea să se complice mai mult. Are un serviciu bunicel, un grup de prieteni relativ stabil și un plictis existențial pe care și-l alungă la fotbal și prin Centrul Vechi. Trăiește mai presus de evenimente în limbul celor care au ales să nu-și bată capul și să nu-i supere nimic. (Foto: Guliver Getty Images)

O țară corectă, cinstită, cu respect față de reguli, fie ele mari sau mici - acesta este biletul pe care sunt dispus să-l plătesc in fiecare zi, indiferent cât costă. (Foto: Guliver Getty Images)

Trăiesc într-o țară în care unora le face efectiv plăcere să încalce legea, să ocolească normele să trăiască ca și cum nu ar exista nici un fel de regulă în societate. Discut doar despre acele mici încălcări ale legii pe care le văd zilnic, le văd repetitiv, le văd permanent. Ceea ce mă îngrijorează este acea bucurie pe care o au acei oameni care comit astfel de încălcări (Foto: Guliver Getty Images)

”Acum nu e vremea lor, e vremea noastră!”, par a ne spune guvernanții la fiecare ieșire publică și cu fiecare schimbare adusă justiției, fiscalității, învățământului. (Foto: Alberto Groșescu)

Paradoxal cumva, mi se pare un moment bun. E momentul ăla când fiecare dintre noi contează. E o efervescență născută din enervare, e adevărat, sau din disperare, în care sunt mulți care au chef să facă lucruri sau care au nevoie de un mic impuls pentru a se implica. (Foto: Alberto Groșescu)

Cu toate că autoritatea profesorilor este maximă în sala de clasă, în societate ea a tins sistematic spre zero. Profesorii nu s-au opus când propaganda îi obligă să-și vândă conștiințele în numele unei ideologii criminale, în numele unei ideologii pentru care valorarea umană tindea spre zero. Nu au făcut-o, deși depășeau cu mult numărul partizanilor sau al altor grupări care s-au opus instalării comunismului în țară. (Foto: Adriana Neagoe/Inquam Photos)

Ionuţ, un băieţel de 7 ani, era lovit mereu pentru că era ‘rău’ ca foamea. Era un copil drăgălaş tare, un pic ruşinos, dar cu privire vioaie pe sub gene lungi. L-am întrebat pe loc dacă ar vrea să îmi dea un pupic. Şi-a şters gura moşcoşită cu dulceaţa de dimineaţă şi mi-a dat cel mai bun pupic din câţi ar putea să fie. I-am mai cerut unul şi încă unul şi copilul, generos, mi-a dat. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Acum, la aproape 40 ani, am învățat să am încredere în mine, să nu mă mai critic atâta și să fac ceea ce simt. (Foto: Guliver/Getty Images)

Unii dintre cei care s-au alăturat proiectului au făcut gesturi spectaculoase, cu un entuziasm care mi-a adus lacrimi în ochi. Alte persoane au luat iniţial un avânt aproape auto-sacrificial, după care s-au retras pentru că implicarea devenea prea dureroasă. ‘Sper să nu te superi, dar eu o să mă opresc aici’. La unii bunătatea reverbera pozitiv, la alţii lua întorsături negative. (Foto: Guliver Getty Images)

Nu renunț pentru că, oricât de mici ar fi pașii pe care îi facem, ei sunt singurul drum spre înainte. Nu renunț pentru că știu că oamenii care se implică dincolo de interesele lor imediate sunt singurii care pot duce România mai departe. Nu renunț pentru că, dacă noi renunțăm, pierdem șansa de dezvoltare a acestei țări. Nu renunț pentru că asta dă cu adevărat semnificație vieții mele. (Foto: Guliver Getty Images)

Degeaba susținem lupta împotriva corupției și suntem de acord că e un cancer care ne macină dezvoltarea societății, dacă la locul de muncă nu luăm atitudine împotriva nedreptăților. (Foto: Guliver Getty Images)

Filosoful Mihai Șora a împlinit marți 101 ani și a postat pe facebook o fotografie cu un mesaj: „Când nedreptatea devine lege, rezistența devine datorie”.

„Luați loc, vă rog...” Sunt ultimele cuvinte pe care un părinte le aude înainte ca lumea să înceapă să se prăbușească. Speranțele se năruie, visurile se șterg, zilele sunt înghițite de griji, iar singurele lucruri stabile rămân un munte de suferință și un scaun. Pe acel scaun, aflat lângă patul copilului bolnav de cancer începe să își ducă viața părintele. Pe acel scaun se străduiește să fie puternic, în timp ce se luptă cu o mie de gânduri negre, cu spaima, durerea, epuizarea.

Daniela Lica predă informatica de 25 de ani la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești și a creat aici un centru de excelență unde copiii învață să programeze, un mic Silicon Valley.

Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Paul Brummel, și-a petrecut noaptea de vineri spre sâmbătă dormind pe stradă, în cadrul unui eveniment care-și propune să atragă atenția asupra situației persoanelor fără adăpost. (Foto: Captură ProTV)

Un om își ținea calul liber în jurul casei. Întrebat fiind de ce nu-i construiește un țarc, omul a răspuns: „Când l-am construit pe primul, calul a sărit gardul și a fugit în pădure”. (Foto Guliver/Getty Images)

Dacă ai putea renunța la 15 lei din bugetul lunar (da, lunar, iar asta înseamnă mai puțin de 1 leu pe zi) ce ai alege să faci cu ei?

Uitați-vă bine la oamenii aștia! Datorită lor și colegilor lor, doar un bătrân a murit în uriașul incendiu de la azilul din sectorul 3. Da, da, am spus bine, DOAR UNUL, restul de 19 fiind evacuați cu succes. (Foto: Facebook/ISU București-Ilfov)

Duminică seară a fost lansat albumul „Protest”, o istorie vizuală a mișcărilor de stradă din România ultimilor zece ani. Proiectul realizat de Documentaria.ro, cu sprijinul Funky Citizens, prezintă, în imagini remarcabile, însoțite de date, infografice, dar și de o interpretare sociologică, procesul de transformare al societății românești din ultimul deceniu. (Foto: Tudor Vintiloiu)

Tot vorbesc cu oameni care au întâlnit familii cu probleme și au sărit să-i ajute. Și-au asumat rolul de salvator. Le găsesc joburi, duc copiii la școală, le găsesc locuințe etc. Și la un moment dat, când sună iar telefonul cu o cerere de ajutor de la acea familie, li se strânge stomacul. Și nu știu cât pot să mai ducă și nu se pot retrage pentru că sunt responsabili de viața acelor oameni. (Foto: Guliver Getty Images)

Felul în care plantăm seminţele în primii ani de viaţă este cel care va determina comportamentul copilului în anii următori, şi chiar pe perioada adultă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Prin anul doi de facultate apăruse ideea să-mi deschid o clătitărie. Colegul meu de apartament de pe atunci, Marius, a făcut odată niște clătite după o rețetă a mamei lui și erau atât de bune încât am zis că și alți oameni merită să guste acele bunătăți venite din rai.(Foto Guliver/Getty Images)

„Gândiți-vă că ai la ușă 5 oameni. Unul ți-a dat un plic, altul, nu. Oamenii stau de 3-4 ore să te aștepte. Vii obosit și spui: Haideți să vedem. Pe cine iei primul? Sigur o să-l iei pe cel care ți-a dat un plic, chiar dacă a fost de mulțumire. Și asta schimbă caracterul de imparțialitate”, avertizează medicul Cătălin Cîrstoveanu.

Dacă afli că a fost reabilitată în 2009 printr-un proiect al Băncii Mondiale, ai zice că Școala Veche din cel mai nordic oraș din România, Darabani, e mai norocoasă decât majoritatea unităților de învățământ. Dar nu e deloc așa. (Foto stiri.botosani.ro)

Cine vrea să lupte în România împotriva incorectitudinii are toate șansele să fie privit drept o ciudățenie tocmai de către acei oameni care sunt victime directe ale acelei incorectitudini. Actrița Medeea Marinescu a avut ocazia să constate acest lucru într-un tren, în timpul unei scene de viață, care părea o scenă de film.

De patru ani sunt parte integrantă din familie. Giulia era alături și se manifesta zgomotos și plină de bucurie. „Știi - îmi spune Francesco printre altele - eram siguri că va muri în acea noapte; dar imediat, după botez, totul s-a întors spre viață. Scuză-mă că îți tot repet asta în fiecare an“. (Foto: Pixabay)

Primăria municipiului Cluj a lansat un proiect de bugetare participativă online, prin care cetățenii pot depune proiecte pentru dezvoltarea orașului. Acestea urmează să fie votate de clujeni, iar cele care vor obține cel mai mare număr de voturi vor fi finanțate de primărie dintr-o parte din taxele și impozitele colectate la bugetul local.

Asaltat de multe mesaje pe care le primește zilnic, în care sunt reflectate norme și ritualuri de conviețuire socială, copilul are nevoie de timp ca să internalizeze toate acestea și să le poată reda într-un mod coerent, semn al unei adaptări echilibrate. (Foto: Guliver/Getty Images)

Tot mai des asist la discuții între prieteni și cunoscuți despre ce și cum ar trebui să facem pentru a schimba lucrurile în societate. Și de fiecare dată se ajunge la aceeași concluzie: schimbarea vine din lucrurile mărunte făcute bine, intenționat și consecvent; de la nivel micro, adică de la fiecare în parte. (Foto Guliver/Getty Images)

Conform lui Adams, „există o legătură între ce te interesează şi la ce eşti priceput. Oamenii sunt natural înclinaţi către lucrurile pe care le pot face cu uşurinţă. Uşurinţa într-o activitate este o marcă a talentului.”

Concepția eronată că experiența în administrație este lucrul esențial a creat un cerc vicios. (Foto Guliver/Getty Images)

Ursulețul a fost găsit în munții Gurghiului de către un pădurar, care l-a contactat în aceeași zi pe medicul veterinar Borka-Vitális Levente, pentru a se deplasa la fața locului.

Părerea mea, ca profesionist care a trecut prin toate fazele de la muncit zi și noapte și în weekenduri, la o viață ceva mai balansată, este că poți educa sistemul cu condiția să fii eficient și performant, fie că muncesti strict 8 ore la birou, fie de acasă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mahad Olad este un elev american originar din Kenya a cărui poveste este, poate, printre puţinele relatări actuale care vorbesc despre un fenomen trecut sub tăcere, dar extrem de nociv şi ameninţător. (Foto: www.thecollegefix.com)

„Dacă ar fi să aflu că mâine am să mor, ce mi-aș reproșa că nu am făcut?”

Organizațiile civice fac apel la populație să fie pregătită de noi proteste de stradă în cazul adoptării legii grațierii și modificării legislației penale. (Foto: © icsPhoto/Moloc Andrei)

Săracii ne provoacă milă, dar undeva în adâncul nostru adulții săraci par să-și merite soarta. Din locul unde suntem noi ar fi un exercițiu de empatie extremă să înțelegem cum au ajuns așa. Pentru că despre noi știm că muncim enorm, ne sacrificăm pentru copiii noștri, alegem să avem 1-2 copii astfel încât să le dăm o educație bună, atenție și iubire. Nu e nicio plăcere să muncim peste program și să plătim o viață credit la bancă. (Foto: Guliver Getty Images)

Gesturi mici, priviri, tonul vocii, atingeri, atitudini, emoții, sunt ca niște bule de dialog din revistele de benzi desenate și ele transmit mesaje despre noi, despre alții, despre lume. Privite de undeva dintr-o perspectivă exterioară, aceste bule formează bagajul mental, emoțional și spiritual colectiv al unei societăți

Cum ar arăta așadar, în educație, varianta organică? Simplu - ar fi construită în jurul naturii copiilor: ar fi dinamică, s-ar baza pe dorința lor înnăscută de cunoaștere, ar avea la bază pasiunile lor și s-ar îndrepta spre îndeplinirea viselor lor cele mai îndrăznețe. (Guliver Getty Images)

În Europa, dacă ai o idee nemaiîntâlnită, lumea îți zice că ești nebun și că e prea dificil. Într-o formă sau alta te descurajează. (Foto Facebook Romanian-IT)

Există oameni care suferă de o disfuncţie psihică şi îşi doresc să le fie amputat un membru. (Guliver Getty Images)

O prietenă a venit la mine cu un cadou inedit. Un calendar (de doi lei), pe care mi-a spus că a dat 10 euro ca să ajute o asociaţie de nevăzători. M-am uitat la ea ca la o fiinţă căzută din cer şi după ce mi-a trecut mirarea, am simţit o imensă uşurare: în sfârşit ceva util de ziua mea. (Foto: Guliver Getty Images)

Mai mulți IT-ști de la firme din Sibiu au rămas zilele trecute peste program la birou și au lucrat voluntar la realizarea unei aplicații care să blocheze ştirile false de pe Facebook. (Foto Turnul Sfatului)

Îmi voi striga durerea și indignarea așa cum pot – căci nu toți românii sunt hoți, nu toți profesioniștii de la butoane sunt corupți, nu toată opoziția e incapabilă, nu toți jurnaliștii sunt cumpărați, nu toti bunicii țin cu corupții pentru 100 de lei în plus, nu toți jandarmii sau soldații țării au inima împietrită când vine vorba de România! (Foto: Guliver Getty Images)

Ultimele două săptămâni ne-au ținut cu sufletul la gură. Unii s-au jucat de-a ordonanța. Uite ordonața, nu-i ordonanța. Dragnea pleacă în USA. Președintele Iohannis prezidează ședința de guvern unde ar fi trebuit să se decidă emiterea celor două ordonanțe. (Foto: Cristian Vasile)

Două zile pe săptămână: miercurea pentru circa 50 de bărbați și joia pentru circa 20 de femei. Vin dimineața după ora nouă, își spală hainele murdare, fac duș și se îmbracă cu cele curate, pe care tot ei le-au spălat cu o săptămână în urmă. (Foto captura youtube)

Cu toate acestea, în mod paradoxal, avem lângă noi o generație de tineri care pare să caute numai plăcerea. Ni se par de neîngăduit lejeritatea lor, amânările lor, starea lor de „cool”, „chill” sau nevoia de „distracție la maxim”. (Guliver/Getty Images)

„Obiceiul circurilor vine dintr-o vreme când era uzual ca oamenii să se lupte în arenă până la moarte”, explică Csibi Magor. (Foto: Guliver Getty Images)

Sună telefonul, acum două zile: „Francisc, ai cumva numărul de telefon al lui Marian, omul fără adăpost de pe Calea Victoriei? Am primit mai multe invitații anul acesta pentru a petrece revelionul, dar am hotărât să stau acasă și să îl invităm pe Marian să petreacă revelionul împreună cu noi; duș, haine noi și cină”.

Din greşeală, sau poate mânat de un impuls subconştient, a coborât la Universitate şi s-a trezit în mijlocul Revoluţiei. Singura armă pe care o avea la el era o bibelou de un alb imaculat, replică a unei statui a lui Venus, pe care urma să i-l ofere mamei mele de Crăciun.

Niciodată nu faci destul sau știi destul când vine vorba de satisfacția clienților și experiența lor cu business-ul tău. Este un proces de chestionare, învățare și perfecționare continuă. (Foto Guliver/Getty Images)

Un eşantion relevant de pacienţi selectați aleatoriu la nivelul fiecărui spital din România va fi contactat automat printr-un SMS care va conține un set de întrebări despre experiența în spital.

Citim despre cum să fim mai buni lideri la muncă, despre cum să ne motivăm angajații, despre cum să fim mai eficienți. Cu alte cuvinte, credem că putem deține controlul în toate aceste domenii, dacă ne educăm, dacă aflăm mai multe, dacă citim. Dar nu căutăm activ informații despre cum ar trebui să selectăm un partner de viață, de pat, de crescut copiii. (Foto Guliver/Getty Images)

Data viitoare când copiii vor fi pur și simplu copii – adică ființe lipsite de experiență – vom face bine să ne gândim dacă și față de un adult ne-am comporta așa cum ne comportăm cu ei, dar și să ne întrebăm ce mesaj de adâncime, ce durere, ce nevoie ascunde cu adevărat „obrăznicia“ celor mici. (Foto Guliver/Getty Images)

Găsiți-mi un manager cu diplomă care ar lua în gestiune un cămin-spital de minori unde are buget 7 lei și 80 de bani pe zi pentru hrana unui copil! Mă îndoiesc să fie vreun amator de astfel de experiențe extreme. Și totuși, așa ceva există în România. Iar copiii aceia sunt sănătoși, curați, educați, îmbrăcați și au 3-4 mese pe zi.

O prietenă îmi spunea că în fiecare an, după sărbători, vede portocale stricate în orfelinate. De Crăciun sunt zilnic şi câte trei firme care îi vizitează pe copii. Mulţi dau dulciuri. Multe, multe dulciuri ieftine, pe care copiii le mânâncă pe toate o dată, uneori până la vomă, în condiţiile în care mulţi dintre ei au regim sau iau medicamente. (Foto: Guliver Getty Images)

Nu am degete să număr toate momentele în care aproape mi-am pregătit CV-ul pentru un post de barman, de barista sau chelner de ceainărie, toate fiind job-uri de bacșiș, picioare umflate și zâmbete mai mult sau mai puțin forțate. (Guliver Getty Images)

La Galați, nimeni nu a ieşit în stradă ca să protesteze în vreun fel pentru dreptul la viaţă al oamenilor străzii. Nici o fetiţă, nici un băieţel nu a fost citat în presă, să spună ceva de genul: „Sunt nişte suflete şi au dreptul la viaţă, așa cum au animalele, au şi oamenii străzii’’.

Vrem să implementăm politici economice și sociale care să conducă la prosperitatea cetățenilor, care să îi recompenseze pe cei ce muncesc, iar dacă ne referim doar la politica fiscală, aceasta să fie justă.

—Și care din mioarele-astea vă ridică mai multe probleme, bade? Alea albe? —Poi, da, ălea albe! —Și-alea negre? —Poi, și-ălea negre, no, cum nu? (Foto Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Un fost deținut în închisorile comuniste, persecutat de torționarul Ioan Ficior, a făcut recent un gest impresionant, donând spitalului județean din Slatina 21.000 de euro pentru două incubatoare pentru nou-născuţi. (Foto gazetanoua.ro)

La școala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o să primească temă pentru acasă, decât dacă el își dorește asta. Temele mele vor consta în discuții cu membrii familiei, plimbări, studiul apusului de soare, al apariției stelelor pe cer, analiza viselor. (Foto Facebook/ Corina Chiran)

Premierul Dacian Cioloş a anunţat, marţi seară, după ce a participat la funeraliile din Italia, că va propune o zi de doliu naţional pentru victimele cutremurului din Peninsulă, cel mai probabil joi, şi totodată a declarat că nu mai există niciun român dispărut, ultimul fiind identificat în cursul zilei de marţi. (Foto captură Digi24)

„Așa că aș vrea să îți spunem ție, turistul după care am cules gunoaie, și ție prietenul nostru sarcastic care ne-ai întrebat dacă mergem în tabăra Greenpeace să ne legăm de copaci: suntem aici pentru copiii tăi și pentru ai noștri” (Andreea Rosetti, voluntar Greenpeace România) (Foto Greenpeace România)

Polițistul scriitor Marian Godină a postat pe Facebook câteva poze neclare cu un autoturism implicat într-un accident mortal în București și a făcut apel la cei care recunosc mașina să ajute la prinderea autorului. Autorul a fost identificat, nu are permis de conducere și va fi cercetat în libertate. (Foto Inquam Photos / Cornel Putan Alin)

O călătorie în Alba Iulia poate oferi o experiență multi-senzorială a unui oraș plin de istorie, o combinație fermecătoare, pitorească de nou și vechi. (Foto Facebook / Cetatea Alba Iulia)

Bogdan Micu a lăsat în planul secund o afacere de milioane de euro ca să fie voluntar la Ministerul Medului.

Violeta Alexandru, ministrul delegat pentru Consultare publică și dialog social, este de părere că președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu are dreptate când spune că preocuparea celor cu funcții nu este statul la coadă. (Foto gov.ro)

Dintre cei care-au răspuns, cei mai mulți au fost optimiști despre viitor. Unii au zis că habar n-au. Alții că mai au timp să se gândească. Cei mai tineri au ales să-mi spună despre viitorul personal, cei mai mari s-au gândit și la România (Articol de Ioana Pelehatăi. Fotografii de Larisa Baltă)

Joi pe la prânz Valentin a primit un telefon de pe un număr necunoscut. „Sunt Anca Dragu, ministrul Finanțelor”, a spus vocea de la celălalt capăt. „Ați avea timp să veniți la o discuție la minister, să ne ajutați astfel încât să înțelegem cum și ce fel cu declarația 088?” (Foto Facebook/Valentin Radu)

Acolo am deja prieteni buni printre cerşetori. Este un tânăr nelipsit din faţa porţilor care le povesteşte tuturor că are un copil bolnav. Mie însă, când mă vede, îmi spune: „Frumoasa mea! De când nu te-am mai văzut!” (Foto Guliver/Getty Images)

De ce nu ne indignăm mai adesea, noi toţi, când vedem atâta nepăsare din partea celor pe care îi plătim ca să le pese? (Foto Guliver/Getty Images)

Diana (23), Paul (21) și Claudiu (27) sunt trei tineri, care în momentul în care citești acest text, sunt plecați într-o călătorie până în Mongolia și înapoi. Cu mașina, în 12 țări, timp de 39 de zile, parcurgând 13.425 km. (Foto: Guliver Getty Images)

Valentin Maior: "Declicul pentru mine a fost în ziua în care am stat 11 ore la coadă la vot la ambasada României de la Paris - eu locuiesc la Paris."

După ce văd documentarul despre copilăria lui în Ferentari, mulți îl caută pe Toto pe Facebook, găsesc poza unui puști serios cu părul mare care seamănă cu cel din film și-i trimit cereri de prietenie. (Articol de Vlad Odobescu. Fotografii de Adi Bulboacă)

Știu, știu, țara arde și mie-mi pasă de design! Dar, în lumea normală (nu aceea a utilizatorilor prizonieri!), designul e foarte important. Nu trebuie să fii mare specialist pentru a realiza că nu există niciun designer în echipa care se ocupă de această aplicație. (Foto: gov.ro)

Vrem să iubim şi să fim iubiţi, să călătorim şi să ne bucurăm de prieteni, vrem ca fiecare clipă să aibă însemnătatea ei unică şi să nu ne/se consume în zadar, tânjim să-i ocrotim pe cei neajutoraţi şi să nu-i rănim pe cei din jur şi, cu toate astea, când ajungem pe picioarele noastre, cădem pradă angoaselor sociale şi presiunilor de a ne conforma. (Foto: Guliver Getty Images)

„Experiența ne-a învățat că dacă noi credem că ceva este posibil, atunci devine posibil”.

O echipă de tineri din Timișoara a creat o imprimantă 3D multifuncțională, iar în doi ani a ajuns la comenzi de un milion de euro de la mari companii.

Medicul Camelia Roiu, care a filmat larve pe un pacient în Spitalul de Arși, a dat publicității o înregistrare în care îi atrage atenția fostului director al spitalului asupra neregulilor din instituția pe care o conduce.

De ce unii ies în stradă și protestează în vreme ce alții stau și se uită la televizor? De ce unora le pasă și altora nu? De ce unii vor să schimbe mediul în care trăiesc, iar alții doar se adaptează acestui mediu, chiar dacă el devine mai inconfortabil, chiar mai toxic? (Foto: Guliver Getty Images)

În mijlocul adăpostului de câini, după aproape o oră ești de-al locului, începi să-ți traduci pentru tine lătratul lor, nu mai sună deloc agresiv, ci dimpotrivă a chemare. Și uneori, atunci când crezi că esti pus să alegi, nu eşti tu cel care alege.

O echipă politică nu e un ONG și nici un grup de prieteni care discută vrute și nevrute la bere. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Am dovedit că se poate face branding de regiune - și implicit putem ajuta brandului de țară - chiar fără sprijinul autorităților, doar prin inițiativă privată și prin conectarea celulelor sănătoase din societate, de la cetățeni la ONG-uri la companii interesate de promovarea regiunii. Se poate”

Indiferent dacă ne place sau nu persoana primarului, acesta reprezintă o instituție, care de bine de rău ne va conduce timp de patru ani. Reacții de genul „v-am zis eu că așa va fi” sau „la ce să ne așteptăm de la un politician” nu ne vor duce decât în zona de letargie și inactivitate.

Oamenii calzi pe care i-am întâlnit în România sunt cei care au făcut diferența în trăirile pe care le-am avut în această țară. (Guliver Getty Images)

L-a dus pe Ionuţ la psiholog. Primul s-a uitat scârbit când a văzut că e vorba de un copil aşa sărac, al doilea a acceptat cazul pro bono: sunt oameni de toate felurile pe lume. A umblat cu Ionuţ şi mama lui pe la doctor, stând la cozi şi învăţând-o pe mama lui Ionuţ cum să ceară informaţii pe înţelesul ei. (Foto: Silviu Panaite/ Dela0.ro)

„În următorii câțiva ani vom fi un popor bolnav și analfabet. În România există analfabeți cu studii superioare, doamnă. Aceștia mă aduc pe mine la disperare. Cei care au câte două-trei diplome și master. Iar ei sunt de fapt analfabeți. Dacă ați vedea ce cereri scriu, sau ce hârtii trimit, nu v-ar veni să credeți”. (Liviu Muntean, managerul Spitalului clinic de copii Brașov)

Democrația nu este ca o destinație finală unde suntem duși și stăm cu toții cu burta la soare pe o pajiște verde. Democrația este mai de grabă un proces. Un efort continuu care ține de alegerile noastre personale de fiecare zi.

Două milioane de bucureșteni și o țară întreagă – într-un fel sau altul, conectată la economia Capitalei – așteaptă rezultate concrete, într-un termen foarte scurt, pentru că ne-am pierdut răbdarea după 26 de ani marcați de incompetență și hoție. (Foto Facebook//Street Delivery)

„Au fost multe greutăți. Am făcut și multe greșeli, unele mari. Mai bine nu le scrieți”. A.L. a fost unul dintre miile de copii ai străzii. (Foto: Guliver/Getty Images)

Am vizitat serviciul de urgențe al unui spital foarte bine cunoscut din București cu a patra dislocație de umăr, în timpul unei vizite de nici 3 zile ca să îmi văd părinții. (Foto: Guliver/Getty Images)

În timpul călătoriei mele am ținut un jurnal de care uneori mi-e frică să mă apropii fiindcă am scris lucruri apăsătoare. (Foto: Ilinca Păun Constantinescu)

O asigurare de viață nu este scumpă, așa cum ar crede mulți români. Să te pui la adăpost și să-ți protejezi familia nu este nici măcar complicat, pentru că accesul la asigurări a devenit facil în ultimele decenii.

„Atunci când decid să muncească până târziu, sau când decid să delege, în ciuda riscurilor, și să plece în vacanță, ei fac aceste decizii în urma alegerii personale” (Foto: Guliver/Getty Images)

„Experiența chirurgului contează foarte mult, nu numai tehnica pe care o aplică. Eu aș zice că mai bine să te opereze un chirurg foarte bun cu o tehnică mai înapoiată, decât un chirurg mediocru, inferior, cu o tehnică foarte avansată”. (Foto Facebook/Leon Dănăilă)

Plutonierul major Cătălin Buțurcă, 35 de ani, este pompierul de la ISU Neamț care a luat decizia de a opri concertul Carla's Dreams și i-a cerut solistului trupei să facă anunțul.

Este un sentiment deosebit sosirea pe aeroportul Henri Coandă din București. Fără îndoială, mulți se pot identifica acestui sentiment, cum ar fi românii care trăiesc în alte țări sau cei care se reîntorc acasă din vacanțe. (Foto: Adrian Petrișor)

Câteodată, din oglindă ne privește un om care a dat o mică șpagă ca să nu ia o amendă de circulație sau care a strecurat câteva bancnote în buzunarul asistenței ca să treacă în față cu copilul la medic. (Foto: Guliver/Getty Images)

De mic a avut o atitudine înreprinzătoare: la 10 ani confecţiona şi vindea felicitări de Crăciun din casă în casă, iar părinţii îl încurajau să doneze 10% din venituri, pentru alţi copii mai săraci.

Un tânăr de 27 de ani a ajuns să vândă, în două restaurante mobile și un mic bistro în zona centrală a Bucureștiului, aproximativ 3.000 de burgeri pe lună.

De ce atâția oameni care performează ca angajați, eșuează ca antreprenori? (Guliver Getty Images)

Să stai degeaba și să nu faci nimic e foarte, foarte periculos. Lenea, indecizia și indiferența sunt fatale. Răul, degradarea și entropia cresc atunci când forțele binelui nu se manifestă, ca să echilibreze și să oprească pericolul (FOTO: Octav Ganea/Inquam Photos)

„Sunt niște reguli foarte clare care în România nu sunt respectate, fie pentru că spitalele au fost construite după standarde care acum sunt demult depăşite, fie că renovările făcute prin spitale în ultimii ani nu au respectat de fapt regulile existente.” (Foto: Asociația „Inima Copiilor”)

Cel mai adesea descrierea sună în felul următor: După o zi lungă de muncă, după ce am grijă de copil și gătesc, după ce am făcut curat și am pus și rufele la spălat, sexul este ultimul lucru la care mă mai gândesc. (FOTO: Guliver Getty Images)

„Am promis utilizatorilor noștri că vom folosi tehnologia și contribuția fiecăruia dintre ei pentru a îmbunătăți spațiul civic. Adică fiecare dintre noi, doar cu un telefon mobil și cu spirit civic, putem face gesturi simple pentru un oraș mai civilizat.”

Să aplice teoria din „The Lean Startup”, pentru a construi o afacere de succes, să aibă încredere în propria persoană și în demersul de business în care s-a angajat și să își păstreze calmul. Sunt doar câteva sfaturi pentru cei ce vor să înceapă o afacere. (Foto Guliver/Getty Images)

De o săptămână s-a deschis magazinul Takumi în vechea locație a „Librăriei Humanitas din fundul curții”. (Foto Facebook/Takumi)

Șapte, opt lei pachetul de Jin Ling sau Marble. Ţigările de contrabandă se vând ca pâinea caldă în majoritatea piețelor din țară. Profiturile vânzătorilor ambulanți sunt estimate la 90 de milioane de euro anual, adică 10-15% din piața neagră a țigărilor. (Credit Foto: Poliția de Frontieră)

Înainte de Paște, peste copiii rămași fără familie din toată România se revarsă pungi întregi de dulciuri, de parcă binefăcătorii de pretutindeni ar încerca să toarne peste viețile lor amare glazură de ciocolată. Acest tip de caritate, făcut din cele mai bune intenții, are însă o problemă: aidoma unui iepuraș de Paște construit din zahăr, lapte praf și cacao, este gol pe dinăuntru.

Asistăm în ultima vreme la niște situații care cu greu pot fi închipuite, chiar și în cele mai suprarealiste produse artistice. (Foto: Facebook)

Jurnaliștii-vedetă înțeleg cel mai bine cum funcționează mass-media, cunosc stimulii la care reacționează presa ahtiată după rating, știu să iasă în prim-plan, fac spectacol. Dar ce îi recomandă totuși pentru fișa postului de primar, de exemplu?

De multe ori, inima mea a plâns în România, când m-am gândit la rădăcini și la cum au fost ele amuțite în trecut, în anumite situații. (FOTO: Oana Pavelescu/Inquam Photos)

Daniel Lixandru ne face să ne amintim de vecinii săritori de altădată (Guliver Getty Images)

Fiecare dintre noi, doar cu un telefon mobil și cu spirit civic, putem face gesturi simple pentru un oraș mai civilizat.

Regina Sonja a Norvegiei alături de nora sa, printesa moștenitoare Mette-Marit, au participat, împreună cu o echipă de voluntari, la o acțiune de curătare a străzilor orașului Sandefjord, aflat în sudul Norvegiei. (Foto: Guliver/Getty Images)

Deputata Aurelia Cristea, mama legii antifumat, propune Guvernului un program de tipul „Prima baie” prin care statul să acorde vouchere de 200 de euro persoanelor care doresc să își amenajeze grupuri sanitare. Beneficiarii ar fi cei care locuiesc în zone unde este apă curentă, dar familiile respective nu au o baie amenajată. ( Foto Guliver/Getty Images)

Alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să aibă loc la toamnă, probabil prin octombrie, și să conducă la o nouă configurație a CSM, începând din 6 ianuarie 2017. Însă o Hotărâre a Senatului României, de-acum 6 săptămâni, ar putea arunca în derizoriu întregul exercițiu democratic al alegerilor pentru CSM. (Foto Inquam Photos/ Liviu Florin Albei)

Vă jur că nu e banc! Vine rața, care nu era pe varză, ci sub varză. Manânc. Varza...ok. Bună și rața. Doar că părea cam mare pulpa... (Foto Guliver/Getty Images)

Am decis să-i povestesc unui prieten, psiholog de profesie, că nu mă pot opri din muncă și că jur pe roșu că „di vinî” e firea mea de semi-moldoveancă pasionată de tot ce-i apare în cale. Prietenul nu a fost foarte impresionat și mi-a ținut teoria băncilor de energie pe care le deține corpul. (Foto Guliver/Getty Images)

Lucram la ziar când a început să mă doară crunt capul. Mă durea uneori non-stop, zi-lumina. Durerea se simțea în frunte de multe ori; alteori o simțeam în ceafă. Cel mai adesea în ceafă. Până la vârsta aceea, nu simțisem nicio durere atât de cumplită. (Foto Facebook/Leon Dănăilă Pagina Oficială)

A început să circule de ieri pe Facebook o poză cu profesorul Leon Dănăilă stând cu ochii închiși în metrou. Nimic din înfățișarea pe care o poartă în public nu trădează excepționalul pe care îl atribuim acestui om.

Rețeaua Underground este un proiect editorial în care vă vom arăta culisele unei afaceri evaluate la 600 de milioane de euro în România anului 2015. (Foto Guliver/Getty Images)

Călărași, 1991. Un bebeluș de cinci luni și mai puțin de trei kilograme trecea din mâinile tatălui său în cele ale lui Geraldine, o irlandeză. Pentru bebelușul firav acel moment a părut doar o îmbrățișare care s-a schimbat cu alta. A fost însă momentul în care i s-a schimbat viața, soarta, norocul. (Foto și video: www.bryanminton.net)

Trei zidari lucrau la o biserică. Întrebați "ce faceți voi aici", ei răspund, pe rând. Primul: "Ei, ce să fac, mut cărămizile astea de colo-colo". Al doilea: "Uite, mi-a zis șefu’ să îi pregătesc niște ciment pentru altar". Al treilea: "Construim o catedrală". (Foto: Guliver Getty Images)

„Oscar și Tanti Roz”, cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, este în prezent cea mai citită carte de către corporatiști, într-un top întocmit de Bookster, serviciul care închiriază cărți, pe bază de abonament, angajaților din marile companii din România.

După punerea sub control judiciar a lui Ludovic Orban, candidat la Primăria Generală a Municipiului București, pentru că a pretins (și a și primit) 50.000 euro pentru campania electorală, ne-am gândit că ar fi util un scurt ghid pentru candidați și partide privind ce și cum ar trebui să facă pentru a respecta regulile de finanțare a campaniilor electorale. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Peste 1.200 de oameni au participat în weekend la cea mai amplă acțiune de împădurire a României, care își propune să reducă efectele defrișărilor masive și să aducă împreună comunități întregi pentru protejarea naturii

Copiii învaţă responsabilitatea de la părinţi. Prin ceea ce fac şi spun, părinţii îi învaţă pe copii să îşi definească corect sfera responsabilităţii personale. (Foto: Guliver/Getty Images)

Un restaurant din sectorul 2 a fost amendat joi de poliția locală cu 5.000 de lei, după ce o familie a făcut o sesizare la dispeceratul Direcției Generale de Poliție Locală și Control. (Foto Guliver/Getty Images)

Un business inedit de 20.000 de euro, care a pornit de la o glumă cu prietenii.

Cele 11 județe unde mai mult de 60% din populație locuiește la țară. (Inquam Photos / Tudor C Costache)

„De multe ori, profesorii nu conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă”

Cronologia examenelor postdecembriste inventariază prea multe subiecte în fața cărora elevul efectiv nu înțelege ce i se cere. Când iese din sala de examen, află, siderat, că a scris trei pagini degeaba, căci nu asta se aștepta de la el. (Foto: Bogdan Dănescu / Inquam Photos)

Cea mai pare parșivenie a sistemului a fost să ne facă să uităm că politica este de fapt un act natural, uman, un gest de implicare, o datorie. A face politică nu e nimic mai mult decât a ridica mâna și a spune celor din jur „Am un plan, am o idee și cred că e bună pentru comunitatea noastră”. (Foto: Guliver Getty Images)

Eugen Blănaru este pasionat de cafea. Are 46 de ani, ochii foarte vii și pare tot timpul în mișcare. Când vorbește însuflețit despre cafele și locuri pare un glob trotter în marea lui călătorie.

La vârsta lor, tinerii visează să-și ia casă. Românii de la Axosuits au ales drumul mai greu: și-au investit economiile pentru locuințe într-o afacere cu roboți pentru oamenii care nu pot să meargă.

Cum se înființează și desființează un partid, care sunt posibilele costuri pentru participarea în alegeri - de la finanțarea campaniei electorale și până la rambursarea cheltuielilor sunt întrebari la care cei interesați pot găsi răspunsuri în „Ghidul pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri”. (Foto Alexandra Pandrea/Inquam Photos)

Cristian Ghinea, interviu pentru Republica, partea a doua: „Un om dintr-o comună din Brașov mi-a făcut următorul calcul: cu cât plătea pe navetă, cu cât dădea pe pachet, nu rămânea cu mare lucru față de ajutorul social. Plus că, dacă stătea acasă, avea timp să lucreze pământul, să taie lemne la pădure, avea cal și ara cu calul la oameni din sat”. (Foto Facebook/ Dacian Cioloș)

Ai avut vreodată o idee de business, dar nu ai știut dacă ar funcționa și ți-a fost teamă să-ți investești toate economiile în ea? Acum o poți testa înainte de a o lansa oficial, să vezi cum prinde la public și în plus poți obține și finanțare pentru ea, cu condiția să îi răsplătești pe cei ce te sprijină.

Alexandru Puiu, eroul din Focșani care a salvat sâmbătă viața unui băiat de 8 ani, scoțându-l din mașina căzută în Dâmbovița, este convins că în fiecare din noi există „un mic erou care trebuie scos la lumină din când în când”. Proiectul său „de suflet” este să înființeze un ONG pentru a ajuta la electrificarea școlilor de la munte.

Nu golănia sau golanii sunt problema, ci faptul că începem să nu mai avem nicio problemă cu acestea. Pasivitatea? Toleranța dusă la extrem? Nepăsarea? Frica? Lipsa de speranță? Dezolarea în fața vieții? Sunt, poate, probleme mai mari decât golănia. (Foto: mapio.net)

Ne-am săturat ca nonvalorile şi incompetenţii să hotărască soarta noastră! Vrem o ţară cu oameni educaţi şi binecrescuţi, frumoşi, nu vulgari, oameni care să facă treabă, nu să îşi bată joc de noi. (Guliver Getty Images)

Cu o bicicletă și un rucsac Ariel Constantinof pornea de la zero, la 19 ani, o afacere care după șase ani a ajuns la aproape 160.000 de lei pe an. Singura sa investiție a fost de fix 11 euro, în cumpărarea unui domeniu de internet.

Profesori universitari dedicaţi îşi desfăşoară activitatea prin toate universităţile. Haideţi să-i lăsăm deoparte pe cei care îşi plagiază doctorate şi să ne direcționăm spre cei ce ne-au format şi continuă să-i educe pe copiii şi nepoţii noștri, în ciuda dificultăţilor. (Foto Guliver Getty Images)

În urmă cu două săptămâni, Grațian Mihăilescu, un tânăr din Reșița, și-a făcut bagajul pentru plecarea în Bangladesh. Bunuri personale: câteva haine. Bagaj: 40 de kilograme de cărți de donat, două laptopuri de dat, șase mingi de bucurat copiii. Sufletul: plin.

Oare cât de complicat poate fi să trăiești fără plastic? M-am uitat prin casă și am căutat în sacul de gunoi. Ce am descoperit? Pungi, sticle, caserole, candelă, ghiveci, pahare de la iaurt, paie, cutii, silicon pentru încălțăminte, bureți, perii, pungi și sticle de detergent. (FOTO: Guliver Getty Images)

Am ajuns în punctul în care îmi urăsc profesia. De ceva vreme încoace, caut zilnic scuze pentru a mă ocupa cu altceva. (Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)

S-ar putea ca statul (oricine ar fi el și de oricine ar ține) să nu ne vrea nici banii, nici forța de munca, nici tăcerea, nici măcar carnea de tun. S-ar putea să ne vrea doar absența - acea formă de absență care doare cel mai mult și care nu este neapărat absența fizică. (Foto Guliver Getty Images)

Prima calitate a unui profesor este să aibă conștiința datoriei. Dacă este pătruns de ideea datoriei, aceea de a face educație, atunci toate acțiunile lui le va subordona acestui interes. Nu îi va păsa de alte influențe, dificultăți sau de imaginea proprie

După patru ani în China, Andreea Batros, 31 de ani, a pornit de curând, împreună cu prietena ei Flavia Scînteanu, 26 de ani, o afacere cu covoare din lână realizate manual, sub marca „Dare to Rug”. Au investit 10.000 de euro și se așteaptă la vânzări de 40.000 de euro în primul an. (Foto credit The Fab Squad)

Guvernul Cioloș a prezentat miercuri un set de 47 de măsuri antisărăcie, care ar putea reduce, până în 2020, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie, cu peste jumătate de milion de oameni (FOTO: Facebook/ Dacian Cioloș)

Un director în Banca Naţională relata uimit că, la un astfel de concurs, candidaţii au adus atâtea titluri, atâtea diplome şi atâtea recomandări, încât s-ar fi putut umple un vagon. Dar nici unul dintre ei nu a putut fi admis, pentru că era o şocantă diferenţă între ce scria în hârtii şi pregătirea lor. (Foto Guliver /Getty Images)

Un director în Banca Naţională relata uimit că, la un astfel de concurs, candidaţii au adus atâtea titluri, atâtea diplome şi atâtea recomandări, încât s-ar fi putut umple un vagon. Dar nici unul dintre ei nu a putut fi admis, pentru că era o şocantă diferenţă între ce scria în hârtii şi pregătirea lor. (Foto Guliver /Getty Images)

De fiecare dată când Simona Halep pierde un meci se întâmplă ceva ciudat: internetul abunda de comentarii insultatoare la adresa acestei sportive, invective pline de venin, jigniri îngrozitoare și absolut deplasate. Și autorii nu sunt străini. Sunt români. (Foto Guliver/ Getty Images)

Cei care încalcă legea antifumat vor putea fi reclamați fie la Poliție, Poliția locală sau Autoritatea pentru Protecția Consumatorului (ANPC). Deocamdată nu este clar dacă va exista și un număr de telefon special unde cetățenii vor putea suna în astfel de cazuri, sau se va putea apela chiar la 112. (Foto Guliver/ Getty Images)

Mi-a fost limpede, de la prima întâlnire a grupului, că planul Ministerului este acela de a păstra un cadru predictibil pentru anul viitor și de a ne invita pe noi – oameni proaspeți și cu viziune din societatea civilă - să gândim, în afara sistemului, modele curriculare bune doar de experimentat, pilotat prin tabere de vară sau nu mai știu ce realități paralele.

Adevărul este că, și în percepția oamenilor, și în realitate, organizațiile nonprofit (inclusiv cea pe care o conduc eu), mai au de lucru în ceea ce privește transparența și comunicarea deschisă către susținătorii lor. (Foto: Guliver Getty Images)

Capitala ar urma să aibă o altă înfățișare în următorii 8-10 ani. Mai multe zone centrale din București ar urma să fie regândite fundamental, între care Piața Constituției, Bulevardul Unirii, Piața Cantacuzino, Piața Lahovari, Parcul Izvor, Piața de Flori.

Probabil că fiecare din cei care au lucrat la stat sau în privat are o poveste de groază despre un șef. Sau mai mulți. Eu îmi amintesc cu frisoane despre cel care își menționa organele genitale la fiecare decizie comunicată, așa, pentru accent stilistic. Indiferent că în echipă erau și femei. (Foto Guliver Getty Images)

Tușa Anuța (foto), în povestea asta, era un fel de Zgripțuroaică. Orice era posibil, aveam să aflu mai târziu, dacă puteai s-o îndupleci pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un săcăteu cu mere, un blid plin cu scoverzi, un cășulete ori un bobot de lapte.

La nivelul CGMB se iau cele mai multe decizii cu impact asupra vieții cetățeanului, decizii luate fără dezbatere și puțin transparente. Pe banii și timpul nostru. Să luăm ca exemplu ședința Consiliului General al Municipiului București din 26 ianuarie 2016. Pe ordinea de zi sunt cel puțin trei proiecte de interes pentru cetățenii bucureșteni.(Foto PMB)

La începutul colaborării noastre contabilul m-a întrebat: ”Și tu cum ți-ai propus să scoți bani din fundație? Mie poți să îmi spui deschis, sunt contabilul tău” (Foto: Guliver Getty Images)

După tragedia din clubul Colectiv, mai multă lume a acuzat preoții că nu au fost alături de victime și familiile acestora. Reprezentanții Patriarhiei Române spun acum că lucrurile nu au stat chiar așa și că au ajutat și financiar familiile victimelor.(Foto Guliver/Getty Images)

Dacă nu mă înşel, Norvegia a fost prima ţară din lume care a introdus o lege a copilului. Era anul 1900. Prin comparaţie, în jurul anului 1900 noi eram ocupaţi cu pregătirea şi implementarea răscoalei ţărăneşti de la 1907, care a fost înfrântă de guvern prin uciderea unei părţi a populaţiei rurale.

Miercuri seară, 20 de bicicliști s-au adunat pe Calea Victoriei și au reușit să deszăpezească, în doar două ore, 400 de metri din pista de biciclete. Prin gestul lor simbolic, aceștia au vrut să arate autorităților că se poate.

Trei milioane de români, persoane adulte, nu există din punct de vedere fiscal. Trei milioane de „fantome”, după cum spune noul secretar de stat de la Ministerul Finanțelor, Gabriel Biriș, într-un interviu acordat Republica.ro. (Credit foto Mircea Dragos Photography)

Vocea societăţii civile s-a făcut auzită tot mai des, iar obiectivele pe care le-a impus politicienilor sunt clare. România a pornit pe un drum, dar pentru a menţine sensul corect e nevoie de cinci răspunsuri. (Credit foto Cristian Movila/ Facebook Dacian Cioloș)

Câțiva cercetători români care lucrează în SUA au reușit să aducă în zilele noastre hoverboard-ul din filmul „Back to the Future” – „Înapoi în viitor”. (Foto arcaspace.com)

Trecând pragul încăperii în care mă aștepta, sever, domnul profesor, am știut că nu mai e cale de întors. În camera întunecoasă din bulevardul Schitu Măgureanu mă întâlneam pentru prima oară în mod conștient cu destinul. (Foto: Guliver Getty Images)

De Crăciun, în mod lăudabil, zeci de mii de români şi mii de firme în care ei lucrează s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. (Inquam Photos / Ovidiu Micsik)

Acest proiect a pornit după ce am observat cum, în fiecare an, în București luminițele de Crăciun se schimbă cu totul.

Cu doi ani înainte să devină cunoscut de o țară întreagă pentru numerele sale de magie, mentalistul Cristian Gog intra în viața unor vârstnici uitați de apropiați

„Știți, de fapt mama nu e mama mea, e sora mea mai mare” (Foto Facebook „Ana și Copiii”)

Simplificând foarte mult lucrurile, un candidat nou la funcția de primar, un om fără legături cu partidele vechi, ar avea șanse de 1/3 la alegerile dintr-un singur tur, respectiv de 1/6 la alegerile din două tururi. (Foto Oana Pavelescu / Inquam Photos)

Eu, în fiecare miercuri, mă duc în Ferentari. (Marius Dumbraveanu / Inquam Photos)

Câteodată, destinul te pune în fața unor alegeri. Mergi mai departe sau rămâi pe loc? Ce faci dacă în drumul tău pe munte zărești, dintr-o dată, o casă dărăpănată, cu patru copii palizi care te privesc prin geam?

„Dragă Moș Crăciun, numele meu este (...) am 10 ani și sunt elev în clasa a IV-a, la școala nr 179. Vreau să-ți spun că anul acesta am fost un copil cuminte și am obținut rezultate bune la învățătură”

În săli de conferință, pe stradă sau în locașurile de cult, în spitale ori în diferite puncte ale cotidianului imediat, am redescoperit de ce iubesc Biserica.

Surpriza din cutia de pantofi: când copiii primesc darurile nu li se spune niciodată că acestea sunt de la Moș Crăciun. Ci de la alți copii și de la părinții lor.

Trăim într-o Românie însăilată de oameni care gândesc puțin. Una care e încă hrănită – și la scară mică, în sala de clasă, și la scara mesajelor politice, cu ideea de liniște. O liniște extrem de periculoasă, care potolește efervescența creierelor și îi învață pe oameni că, dacă iau atitudine, sigur deranjează pe cineva. (FOTO: Guliver Getty Images)

Soluția care echilibrează această „dilemă” poate fi obligativitatea băncilor de a avea în portofoliu atât produse „cu dare-n plată”, cât și produse standard. (Foto Guliver Getty Images)

„Înainte, când profesorul intra în clasă cu catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl respectau și nu îl ascultau în realitate, era vorba despre liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are autoritate formală și asta ar necăji și ar stresa pe oricine”. (Fotografii de Dragoș Savu)

Într-o trăsură de lemn, amplasată în centrul orașului Satu Mare, o tânără face clătite. De ce o activitate atât de comună a ajuns să fie premiată de Ambasada SUA, citiți în continuare.

Omul cu adevărat bun e cel care continuă să facă bine, deşi este 99% convins că a fost luat de prost. Şi nu o dată. Poate chiar de două ori.

În România, societatea civilă a aşteptat să fie chemată la Cotroceni, nu a avut ea însăși capacitatea de a genera un val de încredere care să se transforme într-o forță generatoare de inițiative proprii.

„Tot timpul trebuie să ai pregătită rezerva rezervelor rezervelor. Trebuie să fii tot timpul, ca om, pregătit pentru această generație”, spune o învățătoare (Fotografii de Dragoș Savu)

Tragedia de la Colectiv este cel mai recent exemplu românesc că internetul leagă o comunitate. În România, protestele sociale din 2012, cele de mediu din 2013, cele generate de votul din diaspora din 2014 sau cele anti-sistem şi anti-corupție din 2015 își au originea în organizarea pe facebook.

După ce învățătoarea condamnată penal de la Liceul de Muzică s-a întors la catedră, părinții unor elevi de clasa a doua sunt puși în fața unei dileme: să îi dau copilului meu șansa să își cultive talentul muzical sau să îi asigur liniștea? (FOTO: Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Studiile confirmă că generozitatea ne face mai fericiţi. Banii aduc fericirea, mai ales dacă îi cheltuieşti şi pentru cauze nobile

Când profesorii sunt cei înjurați, împinși, bătuți, știrile nasc o revoltă cât un foc de paie. Cei care îl sting sunt înșiși dascălii, care se simt rușinați să își spună povestea în public. (Fotografii de Dragoș Savu)

Ești pe malul unui râu la un picnic. E o zi minunată de vară și ai parte de o priveliște paradisiacă, cu iarbă verde, înaltă și moale, umbră, apă rece și rapidă la doi pași de tine. Tocmai ți-ai instalat mâncarea pe o pătură și te pregătești de ospăț. Atunci vezi un bebeluș plutind pe râu în jos spre tine. Ce faci? (FOTO: Guliver Getty Images)

În școală, fapta unei învățătoare care a umilit niște copii a fost sancționată cu scăderea salariului pe șase luni. În penal, însă, lucrurile au luat o altă turnură (Fotografii de Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Un proverb bulgăresc îmi tot răsună în urechi, de câteva zile: când ai brânză, n-ai slănină; când le ai pe amândouă, n-ai măsline. E o altă formă de-a spune că aspirăm spre perfecțiune, că nu putem sta locului, dacă nu avem totul pus la punct, în detaliu

Republica vă oferă, în următoarele șapte zile, o analiză a sistemului de învățământ din România care pleacă de la cea mai importantă resursă în materie de educație: oamenii. Vă veți întâlni marți cu un caz extrem, care a stârnit o uriașă emoție în spațiul public. Un caz care vorbește despre neputința unui sistem. (Fotografii de Dragoș Savu)