foto: Profimedia
Franța se oprește din mersul ei obișnuit. Trenurile nu mai pleacă, avioanele așteaptă pe piste, școlile și spitalele își reduc ritmul. Strada devine scenă de rezistență, iar lozinca „Blocăm totul” transformă rutina într-un gest colectiv de refuz. Greva generală nu este doar un blocaj tehnic, ci o declarație de demnitate: stabilitatea nu este un bun sigur, ci o convenție fragilă, care poate fi retrasă atunci când oamenii simt că sunt sacrificați în numele unor promisiuni abstracte.
Guvernul invocă responsabilitatea fiscală, echilibrul bugetar, disciplina financiară. Discursul său este ordonat, rațional, matematic. Dar pentru cetățeni aceste cuvinte se traduc în oboseală prelungită, salarii care nu acoperă cheltuielile, spitale suprasolicitate, transporturi scumpe și nesigure. Cifrele rămân impecabile pe hârtie, în timp ce viața reală se degradează. Austeritatea devine o mască: justificată ca inevitabilă, dar adesea resimțită ca o povară disproporționată, cu impact mai puternic asupra categoriilor vulnerabile.
Această reacție are rădăcini adânci în cultura franceză. De la revoluțiile din secolele trecute până la grevele contemporane, poporul a înțeles că nicio autoritate nu este definitivă. Puterea se schimbă, își schimbă limbajul, își schimbă masca, dar rămâne vulnerabilă în fața rezistenței. Protestul nu slăbește democrația, o menține vie. În Franța, inevitabilul nu este acceptat ca fatalitate: fiecare decizie e supusă testului străzii, fiecare reformă e verificată în piață.
foto: AFP / Profimedia
„Blocăm totul” exprimă această tensiune fundamentală. Când statul cere cetățenilor să strângă cureaua, cetățenii răspund strângând mecanismul social însuși. Din ciocnirea dintre austeritate și rezistență nu se naște liniștea, ci un echilibru temporar, la fel de fragil ca o punte peste ape tulburi. Tocmai aceste echilibre fragile dau consistență democrației și împiedică sistemul să devină inert.
Europa privește cu un amestec de mirare și oboseală. În multe locuri, austeritatea este acceptată ca o lege a naturii, ca o sentință inevitabilă. Franța refuză. Ea arată că democrația nu este liniște și consens, ci confruntare și negociere. Ordinea dă naștere dezordinii, iar din dezordine se construiesc noi forme de ordine. Istoria confirmă această ciclicitate: fiecare grevă, fiecare protest a deschis drumuri noi, a produs schimbări de mentalitate sau concesii politice, chiar dacă nu întotdeauna vizibile pe moment.
Protestul de azi se înscrie în această tradiție. Nu e doar furie, ci luciditate. El spune că inevitabilul nu trebuie acceptat doar pentru că este rostit de la tribună. El amintește că stabilitatea este mereu împrumutată și că atunci când cifrele devin dogme, viețile pot răspunde cu refuz. În spatele fiecărei statistici se află oameni care muncesc, familii care trăiesc sub presiune, comunități care nu vor să fie reduse la variabile într-un tabel.
Faptul că cetățenii pot suspenda mersul obișnuit al societății arată cât de indispensabilă este contribuția lor pentru funcționarea sistemului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt curios când se satură și "Nicolae"...
Nu dau doi bani pe nici o specie de ruși, la est de Nistru, tbh, și nici pe vreo 50% din ăia dintre Nistru și Prut, dar guess what, La France, c'est foutu mult înainte să apară volodea în peisaj!
Fix de asta se duce de râpă toată șandramaua europeană, că DOAR la cauzele produse de ruși vă gândiți, nu la TOATE cretinismele din 2010 încoace!
Spre deosebire de Putin / Xi / Kim-jung & Co caere sunt "eterni", Nicolas mai este etern pana in 2027. Iar Nicolas-ul tau se numeste Emmanuel Jean-Michel Frédéric.
Succesuri!
Dacă nu te duce capul să pricepi la ce mă refer, măcar abține-te în a te face de râs! "amice"...
Revenind la francezi, e clar că la ei se prefigurează cât de curând un nou regim, de tip conservator, cel progresist al lui Macron fiind evident pe făraș. Ca de obicei, Franța e în avangarda civilizației europene. Probabil ea va fi prima care va urma tonul dat de SUA. După ea va începe schimbarea în toată Europa, pe principiul dominoului. Doamne ajută!
Ce drepturi le sunt oncalcate? Pensionarea la 60 de ani? Ca de-abia au trecut la 62. Consumul pe datorie? Sunt doar la 113% deficit! Hai, mai spune niste "drepturi"! Dreptul la Tik-Tok? Dreptul la Instagram? Dreptul la Telegram?
Atunci sa se duica in Rusia, China sau Corea de Nord unde drepturile curg garla!
Si m-aș întoarce-n chaos...
Și din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos.
O suma de genaratii nascute "din repaos" si care vor tot timpul sa fie in repaos! Cheltuim mai mult decat producem, me imprumutam si asteptam "imprumutiri" de la stat, culmea chiar cei care nu prea cotizeaza (multi, da'..... naivi).
Astempam ca "cineva" sa plateasca pentru nemunca noastra si pentru distractiile fara numar!
In timpul asta mai dam doua-trei scroll-uri pe mobil si bagam un tik-tok de relaxare.
Munca? Responsabilitate? Arhaisme tata, arhaisme!