Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dumnezeu e român!

Ziua națională a României, sărbătorită la Constanța

photo icon Ziua națională a României, sărbătorită la Constanța Sursa: ziuaconstanta.ro

Simt că lipsește ceva la parăzile de 1 Decembrie.

Avem Armata, care a defilat și anul ăsta, băieți spătoși, cu uniforme frumoase și cu toate armele de luptă, pe pământ și în aer. Îmi crește inima, adică mi se hipertrofiază și mai mult ventriculul stâng când îi văd, dar am și o mică temere – să nu fie invers, tehnica militară terestră în aer, iar aia aeriană, la pământ.

Dar dacă tot preamărim lupta de Ziua Națională, de ce nu iese la defilare și Biserica Ortodoxă Română? Nu e ea alături de Armată în încrederea populației? Nu luptă sfinții părinți zi și noapte, nu ca soldații, câte-un război din an în paște, împotriva Necuratului, a Nefârtatului, a lui Ucigă-l Crucea? Care nu se întrupează numai în atei și sectanți, dar își bagă coarnele, coada și ochiul euroi chiar în clerul ortodox, de la popă la vlădică.

Ce priveliște suitoare de inimi ar fi!

Un regiment de cădelnițari în odăjdii, de pildă, rotind armamentul deasupra capului mai ceva ca Bruce Lee nunceagul. Un batalion de mânuitori de crucioaie, cu care sunt antrenați să dea la cap din toate pozițiile. Apoi mândri purtători ai ciocanelor de toacă, și cu stânga și cu dreapta, capabili să pună palancă la pământ un comando.

Arma chimică ar fi tămâia, nicio pucioasă nu-i rezistă.

Trupele speciale, rapizii preoți în sutană trei sferturi, înarmați cu dăulătoarele limbi de clopot.

Și o divizie de veterani ai Securității.

Iar în fruntea tuturor, arhanghelul patriarh Daniel, care posedă arma supremă – iuțeala de mână cu care face cruci la foc automat poate să-l lase și pe Dracul în fundul gol.

Aș vrea să-l văd anul viitor pe președintele Iohannis spunându-le șirurilor de preasfinți: „Bună ziua!”, pentru ca aceștia să răspundă într-un glas: „Cu Dumnezeu înainte, domnule președinte! Dumnezeu e român!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult