Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dumnezeu e român!

Ziua națională a României, sărbătorită la Constanța

photo icon Ziua națională a României, sărbătorită la Constanța Sursa: ziuaconstanta.ro

Simt că lipsește ceva la parăzile de 1 Decembrie.

Avem Armata, care a defilat și anul ăsta, băieți spătoși, cu uniforme frumoase și cu toate armele de luptă, pe pământ și în aer. Îmi crește inima, adică mi se hipertrofiază și mai mult ventriculul stâng când îi văd, dar am și o mică temere – să nu fie invers, tehnica militară terestră în aer, iar aia aeriană, la pământ.

Dar dacă tot preamărim lupta de Ziua Națională, de ce nu iese la defilare și Biserica Ortodoxă Română? Nu e ea alături de Armată în încrederea populației? Nu luptă sfinții părinți zi și noapte, nu ca soldații, câte-un război din an în paște, împotriva Necuratului, a Nefârtatului, a lui Ucigă-l Crucea? Care nu se întrupează numai în atei și sectanți, dar își bagă coarnele, coada și ochiul euroi chiar în clerul ortodox, de la popă la vlădică.

Ce priveliște suitoare de inimi ar fi!

Un regiment de cădelnițari în odăjdii, de pildă, rotind armamentul deasupra capului mai ceva ca Bruce Lee nunceagul. Un batalion de mânuitori de crucioaie, cu care sunt antrenați să dea la cap din toate pozițiile. Apoi mândri purtători ai ciocanelor de toacă, și cu stânga și cu dreapta, capabili să pună palancă la pământ un comando.

Arma chimică ar fi tămâia, nicio pucioasă nu-i rezistă.

Trupele speciale, rapizii preoți în sutană trei sferturi, înarmați cu dăulătoarele limbi de clopot.

Și o divizie de veterani ai Securității.

Iar în fruntea tuturor, arhanghelul patriarh Daniel, care posedă arma supremă – iuțeala de mână cu care face cruci la foc automat poate să-l lase și pe Dracul în fundul gol.

Aș vrea să-l văd anul viitor pe președintele Iohannis spunându-le șirurilor de preasfinți: „Bună ziua!”, pentru ca aceștia să răspundă într-un glas: „Cu Dumnezeu înainte, domnule președinte! Dumnezeu e român!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult