Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Democrațiile nu se prăbușesc peste noapte. Se erodează lent, prin neîncredere, suspiciune și retragere. În societatea românească, această erodare vine dintr-o ruptură simplă, dar profundă: diferența dintre cum ne vedem pe noi și cum credem că sunt ceilalți. Pe scurt: Noi suntem corecți, Ei sunt problema; Noi suntem buni și Ei sunt de vină.

Trebuie începută o relație mult mai pragmatică, cu rezultate concrete, cu Bulgaria și dezvoltate atât relațiile bilaterale cât și schimburile comerciale între cele două țări. Ar fi de dorit să renunțam la aerul de condescendență cu care tratăm Bulgaria și cetățenii săi. În competiția inerentă cu Bulgaria nu stăm prea bine. Am ales câțiva indicatori cu scopul de a avea o imagine care să reliefeze punctele tari și slabe ale fiecărei țări. foto: Profimedia

România (dar și întreaga lume de vest) se află într-un moment de bifurcație, iar următorii 3–5 ani vor fi decisivi.

Îți spui, poate în gând, poate cu glas tare: „A fost doar un vis. Doar un vis.” (Foto: Profimedia Images)

La vestitele întâlniri de la partid, când liderii PSD se adună să ia decizii importante pentru popor, sau să pregătească execuția vreunui lider, apar și baronii. Preocupați de soarta partidului și alegătorilor, înconjurați de microfoane, fac apel la calm și echilibru: „să nu ne pripim | sigur, să analizăm situația | contextul e unul dificil, necesită o analiză”. Stridențe care-ți rașchetează scoarța cerebrală în imaginile transmise de televiziuni: „liderii din teritoriu” par niște mafioți ce descind să-și apere interesele în zonele pe care le stăpânesc. Cu cât mai sărac județul pe care-l administrează, cu atât mai obscenă limuzina cu care intră pe poartă la sediul din Kiseleff, la fel, atitudinea arogantă și flegma din declarații (foto: Inquam Photos / George Călin).

E nevoie de mult curaj și de nițică doză de ironie ca într-o zi de 1 aprilie din 2016 să decizi că nu mai vrei să rămâi captiv în Republica Farsistă România, așteptând schimbarea în bine din altă parte, și să pornești la drum cu o poveste tech din convingerea că „noi suntem cei pe care i-am așteptat dintotdeauna”. (Foto: Code4Romania Facebook)

Nimeni nu-i punea la punct, nimeni nu putea să facă ordine în avion. În general e vorba de indivizi care au dat un pic de bani, nu foarte mult pentru altfel își permiteau alte călătorii, și care au impresia că asta le dă un avantaj, un statut superior, îi face mai deștepți. Sunt cei care spun că „am făcut coasta Amalfi”, am „văzut Elveția”, dau sfaturi, au propriile analize despre popoarele europene. (Foto: Profimedia Images)

România are nevoie de producție de energie, mâncare, chimie, apărare. Specula din 2022 este un efect al dezindustrializării din ultimii 15 ani. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Uneori, este frumoasă de nu-ți poți lua ochii de la ea, alteori este de-o hidoșenie care-mi zburlește părul pe ceafă. Acum e miere, în secunda următoare devine otravă. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)