Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Iar a mâncat „după jos”

Viktor Orban si Marcel Ciolacu

Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

În nepriceperea lui, Marcel Ciolacu iar s-a ploconit în fața omologului său trumpist Viktor Orbán. Luându-l inima pe dinainte, a trăit o „mare bucurie prilejuită de vizita prietenului meu, Viktor Orbán”, a mărturisit, slugarnic, Ciolacu în fața vizirului Orbán. Profund și adânc recunoscător „prietenului” său pentru sprijinul legat de intrarea României în Schengen, Marcel Ciolacu și-a arătat, dacă mai era nevoie, limitele „bărbăției sale” de stat în fața unor momente relevante. S-a supărat și nu a vrut să mai „mănânce după jos” după ce s-a simțit jignit în cadrul negocierilor pentru formarea guvernului, dar acum a mâncat „după jos” (sic), într-o formulare argotică de mahalagiu.

Meritele intrării României în Schengen aparțin unui întreg spațiu politic românesc și unui efort prelungit pe plan european. Acest efort îndelungat a fost cauzat și de nevrednicia românească, mai ales a Ministerului de Interne condus multă vreme de impostorul Lucian Bode. Trebuie să recunoaștem că Ungaria are un interes special în lărgirea granițelor Schengen și anume ca acestea să se suprapună peste visul pe care-l reactivează permanent Viktor Orbán de refacere și de coagulare, prin toate mijloacele, a marii națiuni maghiare, în virtutea strategiei „maghiarimea mea nu are granițe” (magyarságom határtalan). Toate acestea sunt adăugate beneficiilor directe comerciale, economice de transparență a granițelor în interiorul UE.

Un alt derapaj al lui Marcel Ciolacu a fost acela al referirii izbăvitoare, după chinurile negocierilor, la UDMR ca partener „corect și echilibrat” în lumea partidelor din România. Este vorba de „echilibrul în haosul” politicii românești la care Ciolacu a adăugat și profesionalismul lui Kelemen Hunor și al celorlalți politicieni maghiari. Este prea mult și prea nedemn din partea lui Ciolacu asemenea aprecieri pentru același Kelemen Hunor care, în „echilibrul” său, a afirmat, nu cu mulți ani în urmă, că ziua de 1 Decembrie reprezintă pentru el și maghiari o zi de doliu. Ori a uitat aceste cuvinte Marcel Ciolacu, ori, în micimea gândirii sale, nu-l interesează. 

Mai mult decât atât, „profesionalismul” liderilor UDMR se poate recunoaște în lipsa investițiilor din orașele secuiești, poate cu excepția stadionului construit de guvernul ungar la Sf. Gheorghe. Aceste orașe au rămase înghețate în aerul ceaușist, înviorate doar de proiectul autonomiei secuiești atât de mult ventilat de Kelemen Hunor și ai săi. Un ținut deosebit de frumos prin cadrul natural și peisajul de aici, acesta este în contradicție cu măsura vredniciei și a profesionalismului administrației maghiare. S-a mai afirmat și cu altă ocazie că miniștrii UDMR din toate guvernele nu au excelat prin profesionalism și competență, iar felonia echilibratului Kelemen Hunor este un bazată pe tranzacționalism și pe contractul unilateral condiționat al fidelității de partid. Să ne păstrăm simțul măsurii!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult