Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Iar a mâncat „după jos”

Viktor Orban si Marcel Ciolacu

Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

În nepriceperea lui, Marcel Ciolacu iar s-a ploconit în fața omologului său trumpist Viktor Orbán. Luându-l inima pe dinainte, a trăit o „mare bucurie prilejuită de vizita prietenului meu, Viktor Orbán”, a mărturisit, slugarnic, Ciolacu în fața vizirului Orbán. Profund și adânc recunoscător „prietenului” său pentru sprijinul legat de intrarea României în Schengen, Marcel Ciolacu și-a arătat, dacă mai era nevoie, limitele „bărbăției sale” de stat în fața unor momente relevante. S-a supărat și nu a vrut să mai „mănânce după jos” după ce s-a simțit jignit în cadrul negocierilor pentru formarea guvernului, dar acum a mâncat „după jos” (sic), într-o formulare argotică de mahalagiu.

Meritele intrării României în Schengen aparțin unui întreg spațiu politic românesc și unui efort prelungit pe plan european. Acest efort îndelungat a fost cauzat și de nevrednicia românească, mai ales a Ministerului de Interne condus multă vreme de impostorul Lucian Bode. Trebuie să recunoaștem că Ungaria are un interes special în lărgirea granițelor Schengen și anume ca acestea să se suprapună peste visul pe care-l reactivează permanent Viktor Orbán de refacere și de coagulare, prin toate mijloacele, a marii națiuni maghiare, în virtutea strategiei „maghiarimea mea nu are granițe” (magyarságom határtalan). Toate acestea sunt adăugate beneficiilor directe comerciale, economice de transparență a granițelor în interiorul UE.

Un alt derapaj al lui Marcel Ciolacu a fost acela al referirii izbăvitoare, după chinurile negocierilor, la UDMR ca partener „corect și echilibrat” în lumea partidelor din România. Este vorba de „echilibrul în haosul” politicii românești la care Ciolacu a adăugat și profesionalismul lui Kelemen Hunor și al celorlalți politicieni maghiari. Este prea mult și prea nedemn din partea lui Ciolacu asemenea aprecieri pentru același Kelemen Hunor care, în „echilibrul” său, a afirmat, nu cu mulți ani în urmă, că ziua de 1 Decembrie reprezintă pentru el și maghiari o zi de doliu. Ori a uitat aceste cuvinte Marcel Ciolacu, ori, în micimea gândirii sale, nu-l interesează. 

Mai mult decât atât, „profesionalismul” liderilor UDMR se poate recunoaște în lipsa investițiilor din orașele secuiești, poate cu excepția stadionului construit de guvernul ungar la Sf. Gheorghe. Aceste orașe au rămase înghețate în aerul ceaușist, înviorate doar de proiectul autonomiei secuiești atât de mult ventilat de Kelemen Hunor și ai săi. Un ținut deosebit de frumos prin cadrul natural și peisajul de aici, acesta este în contradicție cu măsura vredniciei și a profesionalismului administrației maghiare. S-a mai afirmat și cu altă ocazie că miniștrii UDMR din toate guvernele nu au excelat prin profesionalism și competență, iar felonia echilibratului Kelemen Hunor este un bazată pe tranzacționalism și pe contractul unilateral condiționat al fidelității de partid. Să ne păstrăm simțul măsurii!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Citește mai mult