Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ilie Năstase, mare jucător, succes în alegeri și în amor!

Cristian Tudor Popescu - Ilie Năstase - AGERPRES

(Detalii foto: Arena BNR, 2010, arhiva AGERPRES)

Pentru că am scris, sub titlul „Ilie Năstase, nr. 1 mondial în guvernul Dragnea”, un articol despre flamboaianta sa prezență în clipul cretinoid al guvernului, Ilie mă face cum îi vine la gură:

„Sunt surprins că o persoană ca tovarășul Cristian Tudor Popescu comentează meciurile la televizor și o ceartă pe Simona. El nu știe să joace pentru el. Critică în politică, critică filmele, mă critică pe mine. Da ce-i cu omul ăsta, e bolnav la cap, ce are?”. 

Comentez tenis, o „cert” pe Simona și îl critic pe Ilie Năstase, când e cazul, nici eu nu mai știu de câți ani. Surprinzătoare, deci, – sau nu? – întârzierea uriașă cu care domnul Năstase ajunge să fie surprins în legătură cu activitatea mea. Care va continua, cel puțin până când domnia sa va obține interzicerea aparițiilor subsemnatului la televizor sau direct internarea într-un ospiciu.

Acum, că a intrat iar în politică, pe listele lui Oprea Girofar, va găsi cu siguranță și alte prilejuri să-și exerseze talentul invectivei pe subsemnatul. Îi răspund deci, la pachet, o dată pentru totdeauna:

Dacă Ilie îmi spune că nu știu să țin o rachetă în mână și să joc tenis, mă plec până la pământ în fața lui. Dacă însă e vorba de a ține un pix în mână, de a scrie sau comenta despre tenis, sau despre orice altceva, atunci domnul Ilie Năstase nu există...

Prin urmare, pentru că nu o să încetez niciodată a-l admira pe Ilie ca jucător, din acest moment voi ignora tot ce spune la adresa mea. Și îi urez succes în alegeri și în amor!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult