Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Imagini impresionante ale solidarității italienilor. În orașele pustii, oamenii cântă împreună de la ferestre

Orașele Italiei sunt pustii din cauza carantinei. Dar ieri seară, câteva cartiere s-au umplut de vocile oamenilor care au ieșit la ferestre ca să cânte împreună, într-un gest emoționant de solidaritate.

Locuitori din Casoria, un oraș din provincia Napoli, și-au unit vocile într-un cor care spunea: „Nu ne vom da bătuți niciodată!” „Forza Italia, Forza Napoli!”, strigă o femeie.

Oameni cântând în Italia

Și la Siena italienii au cântat împreună în noapte, de la balcoane, pentru a-și ridica unii altora moralul.

60 de milioane de italieni, întreaga populație a Peninsulei, au fost plasați în carantină în încercarea de a opri răspândirea noului coronavirus.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În condiții de criză care amenință existența, se pot identifica două modalități de supraviețuire:
    A. SCAPĂ CINE POATE reprezintă o modalitate care presupune lipsa oricărei solidarități la nivel de individ, comunitate, și națiuni. În acest caz nu se justifică în nici un fel existența oricărei structuri birocratice comunitare ( primării și deconcertatele locale ), statale ( guvern, parlament, președinție, etc. ) și supra/inter statale ( UE, ONU, UNESCO, OMS, etc. ), mare parte dintre acestea trebuie desființate urgent, iar celelalte reduse la minim, la rol de reprezentativitate.
    B. TOȚI PENTRU UNUL, UNUL PENTRU TOȚI care presupune coordonarea responsabilă a eforturilor tuturor indivizilor, comunităților și națiunilor, coordonare condusă de către structurile birocratice enumerate mai sus. În acest sens trebuie intreprinse măsuri concrete și urgente prin care fiecare individ să vadă că nu este singur, nu este „lăsat în urmă” și că toți, de la vlădică la opincă, au ca singur scop, binele comun, ieșirea cu pierderi minime din situația de criză.

    Ceea ce vedem că s-a întâmplat până acum ne face să credem că ne îndreptăm spre prima modalitate, scapă cine poate: indivizii acționează irațional prin achiziționarea în exces de bunuri considerate a fi salvatoare și prin încălcarea regulilor stabilite, spațiile de carantină sunt repudiate pe motiv că „de ce la noi ?”, iar națiunile au trecut la închiderea granițelor, blocarea exportului de materiale și dispozitive medicale și alte bunuri considerate strategice. UE, ONG-urile, organizațiile umanitare, Crucea/Semiluna Roșie, biserica, etc. au dispărut din spațiul comunitar, iar OMS s-a transformat într-un birou de contabilitate.
    • Like 0
  • Gabi check icon
    Înduioşător!
    La noi, în afară de beţivi, oamenii nu cântă încă. Dar, totuşi, poate că Grigore Leşe şi Fuego se vor inspira din iniţiativa italienilor şi vor vizita cartierele mai afectate, să dea tonul la carantinaţii proaspăt veniţi din Italia. Mai o baladă-două..mai o Mioriţă..de ce nu şi nişte căluşari sau oameni în blană de urs (desigur să aibă toţi măşti de protecţie)..poate aşa vom alunga virusu` cel străinez.
    Aştept o manea despre spălatul pe mâini la români. Apoi, putem să escaladăm cu una despre spălatul la subţiori. Că m-am săturat despre jelitul având ca subiect inima cea frântă din cauza iubitei care te-a părăsit. Poate te-a părăsit din cauza ca îţi puţeau şosetele.
    • Like 5


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult